Câștigătorii concursului

Featured

Au zburat ca vântul și ca gândul cele două săptămâni de desfășurare a concursului cu premii ”handmade by me”. E timpul să anunț câștigătorii 🙂

Spuneam că primul premiu, la alegere, va merge la persoana al cărei comentariu m-a impresionat cel mai mult. Să știți că toate comentariile, urările, poezioarele etc. mi-au atins sufletul într-un mod foarte plăcut, dar trebuia să fac o alegere… și acum, ori vă supărați ori nu, vă spun că premiul cel mare merge la… Elena Marin Alexe! Felicitări, draga mea! Aștept un mesaj de la tine pe adresa spring.meditations@gmail.com, cu detalii despre ce obiect îți dorești și adresa la care să ți-l trimit.

Și acum, urmează partea a doua a concursului, în care voi trage la sorți câștigătorul pentru ornamentul de Crăciun. Întâi să facem lista participanților:

  1. Ella – At home with mrs T
  2. Crina – Clipe de rai din iadul meu
  3. Petru Racolța
  4. Laura – Blogăreală cotidiană
  5. Prietena japoneză
  6. Potecuța – Poteci de dor

Să vedem ce zice domnul Random 🙂

Rezultat

Deci câștigătorul este domnul Petru Racolța, felicitările mele! Aștept și mesajul cu adresa dumneavoastră la spring.meditations@gmail.com.

Mulțumesc tuturor pentru participare și vă rog frumos să nu vă supărați dacă nu ați câștigat, iar pe mine să nu mă ”blagosloviți” am fost subiectivă la punctul 1 al concursului. Eu zic să mai organizez astfel de concursuri la anul, voi ce spuneți? 🙂

Advertisements

Citate favorite

IMG_1669”Noblețea suferinței” de Sabina Wurmbrand continuă la ”Citate favorite”, serial găzduit de către doamna Zinnaida.

Curăţatul cocinilor se făcea stând ude, flămânde şi pe jumătate goale în lichidul murdar, cărând cu roaba munţi întregi de murdărie, pentru a le găsi iar pline a doua zi, la fel ca înainte. Pierdusem orice nădejde, atât pentru mine cât şi pentru lume în general, şi îmi aşteptam moartea. Şi poate chiar că nici n-aş fi putut supravieţui multă vreme în acele condiţii. Din fericire însă, nu după multe săptămâni suferinţa aceasta s-a curmat. Domnul mi-a auzit strigătul şi m-a izbăvit de acolo după planul Său. A fost nevoie doar să învăţ o nouă lecţie la şcoala Sa, să sorb paharul amărăciunii până la fund. Astăzi sunt recunoscătoare Lui că m-a trecut şi prin faza aceasta, pentru ca să mă înveţe dragostea supremă pentru Dumnezeu, o dragoste necondiţionată chiar şi atunci când El nu-ţi dă altceva decât suferinţă.

– În acest loc, doamnă Wurmbrand, trebuie să știi că eu am mai multă putere decât Dumnezeu. Cel puțin până acum El n-a intervenit niciodată în acest birou.
Și, arătându-se satisfăcut de zâmbetele de aprobare ale asistenților săi, maiorul continuă:
– Dar ai acceptat dumneata acest fapt în adevăr? Ești lămurită acum că religia dumitale e o iluzie? Că, în noua societate comunistă, Dumnezeu e de prisos? Că nu mai ai trebuință de El? Iar dacă vei fi eliberată, vei constata cu uimire cât de multe realizări au avut loc între timp, în țară, în ultimii ani, și acesta e numai începutul.
I-am răspuns:
– Da, văd că sunteți puternic și că țineți în mână un dosar cu documente pe care eu nu le-am văzut niciodată și care ar putea decide soarta mea. Dar și Dumnezeu ține cărți de aducere aminte. Nici eu și nici dumneavoastră n-am putea trăi fără El, dacă El nu ne-ar fi dat viață. Fie că El mă ține aici, fie că mă eliberează, voi accepta orice îmi va fi hărăzit ca din mâna Sa.
Răcnind la mine pentru a mă intimida și prefăcându-se furios, maiorul ordonă să fiu scoasă afară de acolo. Dar, după 3 zile, și numele meu a fost trecut pe lista de eliberare. O autoritate mai înaltă decât cea a maiorului decisese soarta mea.

Discutând despre anii petrecuți în închisori și lagăre, fiul meu Mihai mi-a spus:
– Oamenii nu critică natura din pricină că ea conține și zi și noapte, atât lumină cât și întuneric, nu-i așa? Tot astfel, eu unul pot accepta atât binele cât și răul din oameni. De ce să-i numim brute?

Se zvonea că, pe patul de moarte, Stalin fusese terorizat la gândul multelor sale crime și ceruse să i se facă slujbe în biserici și să fie înmormântat creștinește, cu o cruce la căpătâi. Umbra milioanelor lui de victime îl urmărea în ceasul morții sale și ceruse ca toți creștinii să se roage pentru sufletul lui.
Chiar fiica lui Stalin, Svetlana, care a devenit creștină și a cerut azil în Occident, descriind ultimele clipe de viață ale tatălui ei, spune că, la un moment dat, Stalin și-a ridicat mâna stângă în sus, ca și cum ar fi vrut să arate ceva printr-un gest neînțeles și grozav; iar în clipa următoare și-a dat duhul. Cine știe ce a vrut el să spună cu acest gest? La Vatican, Papa a oficiat o slujbă specială pentru iertarea sufletului său. Să fi iubit oare Isus sufletul lui Stalin mai puțin decât l-a iubit Papa?

Oamenii, deși liberi, erau înfricoșați, în timp ce noi, în închisoare, chiar și în perioadele cele mai grele, am văzut mâna lui Dumnezue care ne ocrotea. Știam că, deși aveam parte de suferință, El nu ne părăsește niciodată, și ne putem încrede în El pe deplin. Am înțeles atunci că una din cele dintâi datorii pe care le aveam față de membrii Bisericii Subterane este să mărturisesc fraților acest lucru. Și fiind abia întoarsă de la închisoare, pentru credință, le câștigam cu ușurință încrederea.

Richard obișnuia să spună:
”Nimeni nu cere dovezi că natura există. Ea este, iar noi suntem parte din ea. Și lucrurile spirituale sunt tot la fel de evidente ca și cele materiale. De pildă, atunci când un geniu spune că a fost inspirat, te întrebi: de cine?Desigur de cineva mai înalt decât el, superior, o experiență spirituală, o apropiere de Dumnezeu.”

Mihai venea acasă zi după zi cu exemple auzite în clasă despre erorile bisericii și despre păcatele și greșelile preoților. Atunci îi răspundeam:
– Profesorii tăi nu-ți povestesc, însă, niciodată despre regretul adânc pe care îl simte un slujitor al lui Dumnezeu atunci când greșeste. Ei îți arată ție numai partea umană a acestora,care e supusă greșelii, ca la fiecare din noi. Ei îți ascund partea lor cea bună. Oricare din noi greșește, dar numai când ne căim de păcatul nostru dovedim ceea ce este divin în noi.

Orice barieră sectară cădea în acele condiții de persecuție a credinței. Catolici, ortodcși sau luterani, ne simțeam cu toții una, fiind legați prin același Spirit: acela al credinței creștine pure și neîntinate, așa cum trăia Biserica lui Hristos în primele veacuri ale creștinismului.

Am revenit cu o nouă expoziție… și un concurs :)

De când n-am mai postat articole ”handmade”, s-au adunat câteva lucrușoare pe care vreau să vi le arăt. 🙂

Începem cu recondiționări, episodul II – după noptierele de la bunica, urmează niște scaune simple de lemn, cărora le-am dat altă ”față”:

IMG_1816.JPG

Nu puteau să lipsească nici de data aceasta niște tocătoare ”metamorfozate” în tablouri. Dacă ar fi să număr câte obiecte de același fel am decorat, cred că tocătoarele ar ieși pe locul I 🙂

IMG_1803IMG_1873IMG_2009

Probabil pe locul II ar fi cutiile pentru șervețele – avem și astăzi două bucăți 🙂

IMG_1822IMG_1942

Și apoi vazele cu mai multe modele, care să poată fi așezate în funcție de starea de spirit a posesoarei 🙂

IMG_1826IMG_1829IMG_2010IMG_2011

Cu ”inimioara” de mai jos am participat la un concurs cu tema ”Toamna în Paris”, n-am câștigat, dar tot mă laud :))

IMG_1962

Ce am mai meșterit… un cufăr pentru mici comori:

IMG_1968

O tavă și un mic cuier pentru bucătăria unei prietene:

IMG_1980
IMG_1985

Și m-am jucat cu niște tablouri, nu sunt prea mulțumită de ce a ieșit, dar mai experimentez:

IMG_1986IMG_1989

Și bineînțeles, nu puteau să lipsească pregătirile de sărbătoare:

IMG_1974IMG_1993IMG_2007

Ce spuneți de un mic concurs? 🙂 Fără like și share, nu vreau să mai aud de așa ceva :)) Doar un gând, o urare, o poezie, o poveste, ce doriți voi să-mi scrieți într-un comentariu la acest articol, cu două condiții:

  • să fie creație proprie, că doar toți sunteți scriitori pe aici 🙂
  • să fie ceva legat de marea sărbătoare a nașterii Mântuitorului nostru, care se apropie cu pași repezi.

Eu voi alege comentariul care mi-a mers cel mai adânc la inimioară 🙂 și-l voi invita pe câștigător (câștigătoare) să se uite printre lucrările mele, din toate postările de la secțiunea ”Handmade”, și să aleagă ce-i place mai mult. Dacă încă mai am acel obiect, i-l voi trimite cu mare drag, dacă nu, voi realiza ceva asemănător, în limita posibilităților. Sau poate mă va provoca să încerc ceva nou, ce nu am mai lucrat până acum.

Iar apoi, dintre autorii celorlalte comentarii, voi trage la sorți și încă un câștigător va primi ultima decorațiune de Crăciun pe care am postat-o; haideți să v-o mai arăt odată:

IMG_2007

Nu contează dacă sunteți din România sau locuiți în altă țară, doresc să vă fac o mică bucurie de sărbători, sau puțin după sărbători, depinde când va ajunge premiul – dacă nu m-am gândit mai devreme… 🙂 Vă aștept comentariile până în 17 decembrie!

Și încă ceva… concursul este doar pentru prietenii acestui blog. Dacă nu v-am mai văzut prin căsuța mea până acum, vă mai aștept și cu alte ocazii. 🙂