Gândul de duminică

Am mai avut un blog pe Blogspot, pe care nu mai scriu acum… am vrut să văd cum e și pe Blogspot, dar până la urmă m-am întors la dragostea mea mai veche: WordPress.🙂 Pe acel blog aveam un obicei: să postez în fiecare duminică un gând încurajator, inspirațional, motivator, după caz. Au fost foarte bine primite gândurile publicate, așa că voi prelua și aici acel obicei. Și iată gândul pentru duminica aceasta – sper să vă fie de folos!🙂

secretul-fericirii

(Sursă imagine: Facebook – Aripi de gând)

Ce-am mai făcut

…în domeniul handmade, că în rest… mai bine păstrez pentru mine.🙂 Fără prea multe vorbe, voi intra direct în subiect:

Îmi place foarte mult, dar foooarte mult, acest model de ceas, dacă aș putea le-aș cumpăra pe toate și le-aș decora. :))

img_0026

Când te ocupi de handmade, ai nevoie de multe spații de depozitare pentru materiale și pentru ”opere”, așa că am decorat această cutie, destinată micilor ”comori” și deja am pus în ea primele mele clame de păr (vor mai urma și altele):

Am încercat să realizez un fel de set, care a și plecat deja spre o prietenă dragă:

SAMSUNG DIGITAL CAMERA

M-am apucat și de tehnica șervețelului: aceasta constă în a decora diferite obiecte, lipind pe ele șervețele decorative, care trebuie mascate cât mai bine, astfel încât să pară că sunt pictate pe obiectele respective. Recunosc, acesta este un domeniu care îmi dă multe bătăi de cap, dar cu toate acestea îmi face mare plăcere. Cu timpul și cu mult exercițiu, sper că voi reuși să mă ridic la un nivel mai înalt. Dar deocamdată, vă prezint ceea ce am realizat, așa cum au ieșit… vă rog să iertați stângăciile unei începătoare.🙂

Colecția mea de pliculețe de ceai are ”căsuță” nouă:

Buchetul de lavandă e așezat de acum într-o vază pe măsură, iar paharele cred că le voi folosi ca mini-vaze pentru floricele de primăvară:

SAMSUNG DIGITAL CAMERA

Și la final, am ”mâzgălit” bine cutia pentru șervețele și setul pentru servire:

Și pentru că am avut solicitări… dacă doriți ca să ajungă și la voi ceva din ce am realizat, vă rog să-mi scrieți pe pagina de contact a blogului. Sau poate aveți vreo altă idee și mă veți provoca să o pun în aplicare. Nu vă garantez că va ieși exact ce vă doriți, pentru că, totuși, sunt doar la început în domeniul handmade, dar oricum, acolo va fi o bucățică din sufletul meu.🙂

Dumnezeu e ca… zahărul!

zaharMai erau cinci minute până să înceapă ora. Copiii din clasa a V-a alergau prin sală gălăgioşi, dar şi emoţionaţi. La ora 16 fix aveau testare la religie. Când a intrat profesoara, tot freamătul ca de pădure în furtună s-a transformat într-o linişte de deşert tropical.

„Aş vrea să răspundeţi cu cuvintele voastre, simple, la două întrebări:
1. Cine este Dumnezeu?
2. Cum ştiţi că Dumnezeu există dacă nimeni nu L-a văzut?”

În 20 de minute toţi copiii au finalizat lucrarea. Profesoara le-a citit pe rând. 29 de lucrări erau repetitive. Cuvintele parcă erau aceleaşi: „Dumnezeu e Tatăl nostru”, „a făcut pământul, marea şi tot ce există”. Dar a treizecea? Era lucrarea lui Ernestino, un pici blond, mărunţel.
„Vino şi citeşte-ţi lucrarea în faţa clasei”.

Copilul a înaintat şovăielnic. Se temea de o umilinţă în faţa colegilor. Lacrimile îi inundau obrajii. Dar învăţătoarea l-a încurajat. Elevul a început citirea sughiţând:
„Dumnezeu este ca şi zahărul pe care mama îl pune în fiecare dimineaţă în ceai la micul dejun. Eu nu văd zahărul în ceaşcă, dar dacă mama nu îl pune, simt imediat că lipseşte! Aşa este şi Dumnezeu. Chiar dacă nu-L vedem. Dacă El nu este în viaţa noastră, viaţa este amară şi nu are gust.”

Sala a explodat în aplauze. Profesoara i-a mulţumit lui Ernestino şi a completat:
„Vedeţi copii, ceea ce face din noi înţelepţi nu e să cunoaștem multe lucruri. Ci să fim simpli, dar să ştim că Dumnezeu face parte din viaţa noastră.”

Filosofii se chinuie să-L definească pe Dumnezeu cu idei. Pictorii Îl scot din minte şi-L aştern colorat pe pânze. Pastorii Îl scot din suflet şi-L clădesc în cuvinte. Iar noi, muritorii, tot nu înţelegem. Dumnezeu nu e un concept greoi. Un neconcept. E simplu ca şi cămaşa lui Hristos. E respirabil ca şi aerul proaspăt de ianuarie. E dulce ca şi zahărul! Numai că nu poţi să ştii toate acestea decât dacă L-ai gustat mai întâi!

Vrei să trăieşti frumos, să trăieşti înţelept? Nu uita să pui zahăr în viaţa ta!

(Autor: Nicoale Geantă
Sursă imagine: WA Rural)

Un pahar cu lapte

pahar-cu-lapteÎntr-o zi, un tânăr sărac, care vindea diferite mărfuri din poartă în poartă, ca să-și plătească studiile la universitate, a găsit în buzunar doar o monedă de 10 cenți și-i era foame. A decis să ceară ceva de mâncare la următoarea casă. Dar s-a intimidat când i-a deschis ușa o femeie frumoasă. În loc să ceară ceva de mâncare, a cerut un pahar cu apă. Femeia s-a gândit că tânărul părea înfometat, așa că i-a adus un pahar mare cu lapte. El l-a băut încet și după aceea a întrebat:
“Cât vă datorez?”
“Nu-mi datorezi nimic”, a răspuns femeia. “Mama ne-a învățat că trebuie să fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi.”
Și el a răspuns:
“Vă mulțumesc din suflet!”

Când Howard Kelly a plecat de la casa aceea, nu numai că s-a simțit mai ușurat, dar și încrederea lui în Dumnezeu și în oameni a devenit mai puternică. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza sărăciei.

După câțiva ani, acea femeie s-a îmbolnăvit grav. Medicul din satul ei era îngrijorat. După puțin timp a trimis-o în oraș, să-l căute pe Dr. Howard Kelly pentru o consultație. Când el a auzit numele satului din care provenea pacienta, a simțit o senzație plăcută și o lumină specială i-a apărut în ochi. Dr. Kelly a urcat în salonul femeii și a recunoscut-o imediat cum a văzut-o. S-a întors în sala de vizite hotărât să facă tot posibilul ca să-i salveze viața femeii.

Din ziua aceea, el a urmărit cazul femeii cu cea mai mare atenție. Ea a fost operată pe cord deschis și s-a recuperat foarte încet. Dar, după o lungă luptă, ea a învins boala. Era în sfârșit sănătoasă!

Dat fiind faptul că pacienta era în afara oricărui pericol, Dr. Kelly a cerut biroului administrativ să-i trimită factura cu totalul cheltuielilor, ca s-o aprobe. A controlat-o cu atenție și apoi a semnat-o. Mai mult, a scris ceva pe marginea facturii și a trimis-o în salonul pacientei.

Factura a ajuns în salonul femeii, dar ei îi era teamă să o deschidă, căci știa că ar fi lucrat tot restul zilelor sale ca să platească costul unei intervenții atât de complicate. În sfârșit, a deschis-o și ceva i-a atras imediat atenția; pe marginea facturii a citit aceste cuvinte:
“Plătită integral acum mulți ani, cu un pahar cu lapte. Dr. Howard Kelly”

Ochii femeii s-au umplut de lacrimi de bucurie și inima ei fericită l-a binecuvântat pe doctor, pentru că îi salvase viața.

Să nu te îndoiești niciodată că vei culege ceea ce semeni!

(Autor: necunoscut
Sursă imagine: Antena1)

Noua mea pasiune :)

De cam mult timp nu am mai scris în adevăratul sens al cuvântului… se pare că inspirația mea s-a mutat în alt domeniu, și nu știu încă dacă e bine sau nu. :))

Cu câteva săptămâni în urmă vă povesteam că m-am apucat de lucru manual. Atunci n-am avut prea multe de arătat, dar între timp am fost harnică și mi-am pregătit portofoliul.😀 Fotografiile nu sunt de calitate, pe parcurs va trebui să mă perfecționez și în acest domeniu, că degeaba e marfa bună dacă nu e prezentată pe măsură – la modul figurat, zic, că nu am nimic de vânzare.🙂 Și acestea fiind spuse, să trecem la ”expoziție”:

Începem cu variațiuni pe aceeași temă… cele din dreapta vor pleca în curând spre prietenele mele.

Colecția mea de agende are hăinuțe noi:

Ceasul și cutiile parcă erau prea simple, m-am gândit să le înveselesc puțin:

Și încet, încet ne pregătim de sărbătoare: