Frumuseți la ghiveci

Posted on by
7

Poftiți de vă clătiți ochii! 🙂

IMG_0655

IMG_0657

Crinii au binevoit în sfârșit să înflorească, după câțiva ani de pauză. Se pare că le-a priit îngrășământul adus de sora mea tocmai din Canada! 😀 În același timp cu ei, mi-a făcut și cactusul bucuria să se umple de flori:

IMG_0658

Un weekend frumos, plin de căldură, lumină și culoare să aveți! 🙂

În weekend e timpul pentru handmade

Posted on by
12

Afară e o vreme mohorâtă, dar în casă e multă culoare și activitate… Narcisa meșterește de zor și bineînțeles că dorește să arate și altora cu ce se mai ocupă. :))

Hmmm… oare cu ce să încep? Hai să vă arăt cadourile pe care le-am pregătit pentru reuniunea de familie (de fapt o parte din familie, că suntem împrăștiați prin mai multe țări) pe care o aștept cu nerăbdare. Iată la ce m-am gândit pentru sora mea, căreia îi place să călătorească:

IMG_0637

Cealaltă soră a mea iubește cafeaua și dulciurile:

IMG_0633

Pentru cumnatul meu am decorat un toc de ochelari:

IMG_0621

Iar nepoatele mele au dorit decorațiuni alb-negru. Ce spuneți, oare vor fi încântate de ceea ce a creat mătușica pentru ele? 🙂

Acum să vă prezint ce vaze am mai decorat – vaza cu două fețe:

Și vaza cu patru fețe. :))

De asemenea, am mai pregătit niște cadouri (a fost mereu plăcerea mea să dăruiesc – cu atât mai mult acum când pot dărui ceva în care am pus o părticică din sufletul meu):

Și dacă tot am spus că vreau să-mi decorez casa în stil vintage… dar am descoperit că prețurile sunt cam piperate… nu mă apuc încă de schimbat mobila, ci mă folosesc de ceea ce am. 🙂 Iată două tablouri care nu mi-au mai plăcut și cărora le-am dat o nouă înfățișare:

Și o farfurie veche de lemn:

IMG_0654

Am două noptiere vechi… de când lumea, cred că sunt moștenire de la bunica. 🙂 Au fost numai bune pentru restaurare:

IMG_0649

Să vă arăt și cum erau înainte? :))

IMG_0543[1]

Urâte foc, nu-i așa? După multă muncă, dar cu multă satisfacție, le-am așezat din nou la locul lor:

IMG_0647

Am pus gând rău și măsuței… ceea ce va păți veți afla în episodul următor! 🙂

Citate favorite

Posted on by
8

20170409_162922Pentru astăzi, în cadrul serialului găzduit de către doamna Zinnaida, am pregătit ultimul episod de citate din cartea ”Cu Dumnezeu în subterană” de Richard Wurmbrand. Cu greu cred că voi mai găsi o carte care să o egaleze pe aceasta! 🙂

Mama, îmbrăcată în uniforma închisorii, era murdară și slabă. Ea mai mult plângea, iar eu trebuia să strig ca să mă fac auzit. Mi-a zis:
”Mihai, crede în Isus și nu te abate de la credință!”
Iar eu i-am răspuns:
”Mamă, dacă tu poți să-ți mai păstrezi credința într-un loc ca ăsta, atunci trebuie să mi-o păstrez și eu.”

Un fiu de doctor vrea să ajungă doctor; un fiu de compozitor vrea să ajungă muzician; un fiu de pictor – artist, și așa mai departe. Dacă crezi că ai fost creat de Dumnezeu, atunci vei încerca să ajungi asemenea Lui. Dacă preferi să crezi că te tragi dintr-un trib de maimuțe, ești în primejdie să devii un maimuțoi.

M-am rugat:
”Doamne, dacă știi că sunt închiși oameni pe care-i pot ajuta, suflete pe care le pot aduce la mântuire, trimite-mă înapoi în închisoare. O voi îndura bucuros.”
Sabina a ezitat puțin, apoi a spus:
”Amin!”
Era bucuroasă. Privind-o, mă întrebam dacă nu cumva imaginea Maicii Domnului stând îndurerată la piciorul crucii nu-i greșită. Nu era oare și ea bucuroasă că Fiul ei moare pentru a mântui lumea?

”Frate Wurmbrand, eu cunosc o singură tristețe: aceea de a nu fi sfânt.”
Rostite dintr-un amvon, acestea ar fi fost doar niște vorbe frumoase; în celula aceea oribilă, după bătaia cumplită ce primisem, ele exprimau înălțime de spirit.

A vorbi din punct de vedere personal este primul pas către credință, deoarece personalitatea este cel mai mare dar făcut de Dumnezeu omului, singurul lucru care rămâne, pe când trupul se schimbă. Atomii de oxigen și hidrogen din trupul meu sunt identici cu ai altora. Temperatura trupului meu poate fi măsurată cu același termometru ca și a dumneavoastră. Toate procesele biologice sunt similare la toți oamenii. Dar gândurile, sentimentele, voința mea sunt numai ale mele. Energia fizică este ca o țandără ce nu poartă niciun semn distinctiv. Energia spirituală este ca o monedă ce are înscris pe ea chipul unui rege. Atunci de ce ar trebui să împărtășească soarta trupului?

Dacă Dumnezeu ne-ar fi creat numai pentru viața aceasta, ne-ar fi făcut bătrâni și înțelepți la început, apoi tineri și viguroși. Pare lipsit de sens să adunăm cunoștințe și înțelepciune pentru a le duce în mormânt. Luther compară viața noastră pe pământ cu viața unui copil nenăscut: el spune că, dacă embrionul ar putea raționa în pântecele mamei, s-ar întreba de ce i-au crescut mâini și picioare și ar ajunge cu siguranță la concluzia că trebuie să urmeze o altă lume în care să se joace, să alerge și să lucreze. Suntem la fel cu embrionul care se pregătește pentru o nouă stare.

Sunt un țăran simplu, dar cred că Isus a înviat, pentru că văd cum revine natura la viață în fiecare an. Când pământul e acoperit de zăpadă, nici nu-ți vine să crezi că ogoarele vor fi împânzite de semănături primăvara. Dar copacii înmuguresc, aerul se încălzește și iarba înverzește. Dacă natura reînvie, poate reînvia și Isus.

Ceea ce este important este respectarea Sfintei Scripturi ca unică lege și mântuirea prin credința în Isus. Numele și formele nu contează.

”Cu toate că sunt în închisoare, eu sunt liber. Isus m-a eliberat de vinovăția mea, de întunericul din cugetul meu. Pot fi recunoscător evenimentelor de la 23 August că m-au eliberat de fascism, dar pentru cealaltă eliberare, de ceea ce este trecător, de moarte, Îi mulțumesc lui Isus.”
Comandantul a sărit în picioare:
”Prostia asta să i-o spui lui Gagarin! El a fost sus în spațiu, dar n-a văzut nici urmă de Dumnezeu.”
Eu am răspuns că, dacă o furnică s-ar plimba în jurul tălpii pantofului meu, ar putea spune că n-a văzut nici urmă de Wurmbrand.

În spatele tuturor stă o ființă nevăzută: Isus Hristos, care ne-a ținut în credință și ne-a dat forța de a birui.