Cine n-are de lucru își face

Nu că n-aș avea efectiv de lucru… dimpotrivă, sunt destule de făcut. Dar uneori mai simt nevoia de a realiza ceva de care nu am neapărat nevoie, dar care îmi aduce o mare plăcere și bucurie.🙂

De curând am descoperit pe Facebook mai multe pagini cu produse handmade și sunt de-a dreptul fascinată de ce minunății ies din mâinile fetelor! Mi-am amintit cât de mult îmi plăcea mie materia numită ”lucru manual”… și am zis că n-ar strica să îmi pun mânuțele la treabă.🙂 Dar ce tot atâta vorbă, mai bine vă arăt dovezile: ce părere aveți despre prima mea ”creație”?

România prin ochi de fotograf amator

Brașovul văzut de pe Tâmpa

Râpa Roșie, jud. Alba

Râșnov, jud. Brașov

Păltiniș, jud. Sibiu

Cisnădioara. jud. Sibiu

Cluj-Napoca

Vatra Dornei pe ploaie

Târgu-Mureș

Timișoara

Sibiul în strai de sărbătoare

Mai multe povești fără cuvinte găsiți în fiecare miercuri la Călin Hera.

Câți bani costă o minune?

O fetiță și-a luat pușculița și a golit conținutul ei. A numărat de trei ori mărunțișul, ca să nu facă vreo greșeală. Era un dolar și 11 cenți. A luat banii și a plecat la farmacia din apropiere.

În acea clipă farmacistul vorbea cu un bărbat bine îmbrăcat și nu a luat aminte la copilă. Fetița a făcut puțin zgomot cu picioarele, dar nimic. Atunci a luat o monedă și a început s-o lovească de masă.

“Ce vrei?”, a întrebat-o oarecum enervat farmacistul. “Nu vezi că vorbesc cu fratele meu, pe care nu l-am mai văzut de mulți ani?”
Fetița i-a răspuns:
“Vreau să vă spun despre fratele meu, care este foarte bolnav. Pentru el vreau să cumpăr o minune.”
“Iartă-mă, dar noi nu vindem minuni!”, i-a răspuns farmacistul.
“Știți”, a spus fetița, “fratele meu are ceva în cap care se mărește și tata mi-a spus că numai o minune ne va ajuta. Deci, cât costă o minune, ca s-o cumpăr? Am bani!”

Fratele farmacistului, care a urmărit cu interes discuția, a întrebat-o pe fetiță de ce fel de minune are trebuință fratele ei.
“Nu știu”, i-a răspuns fetița cu ochii înlăcrimați. “Ceea ce știu este că are nevoie de operație, iar tata nu are bani. De aceea vreau să plătesc eu, cu banii mei.”
La întrebarea câți bani are, fetița a răspuns:
“Un dolar și 11 cenți. Iar dacă vor trebui și alții, îi voi găsi.”
“Ce coincidență!”, a zâmbit domnul bine îmbrăcat. “Este contravaloarea exactă a unei minuni pentru fratele cel mic. Un dolar și 11 cenți.”

A luat banii, apoi a luat-o pe fetiță de mână și i-a spus:
“Să mergem împreună la casa ta, ca să-i văd pe fratele tău și pe părinții tăi și să înfăptuim minunea.”
Domnul cel bine îmbrăcat era medicul Carlton Armstrong, cunoscutul neurochirurg.

Operația a decurs foarte bine și fratele cel mic s-a întors sănătos acasă.
“Operația a fost o adevărată minune”, a șoptit mama. “Oare cât să fi costat?”
Fetița zâmbea. Știa foarte bine cât costă o minune: un dolar și 11 cenți… și credința unui copil.

(Autor: necunoscut
Sursă imagine: Citește și reflectează…)

Comorile mării

Mai multe povești fără cuvinte găsiți în fiecare miercuri la Călin Hera.

Și ce-i dacă plouă? :)

Ca să mai uităm puțin de necazuri, mai mari sau mai mici, cum ar fi, de exemplu, faptul că plouă și vara e pe terminate, deși nici n-am apucat să ne bucurăm prea mult de ea… haideți să ne destindem alături de micii noștri prieteni, înzestrați cu o minte sclipitoare.🙂

După cină, tatăl le povestea fiilor săi istoria familiei:
– Străbunicul meu a luptat împotriva Rozelor, bunicul meu în războiul împotriva republicanilor, tatăl meu împotriva nemţilor în cel de-al doilea război mondial…
La auzul acestor cuvinte, fiul cel mic spuse:
– Dar ce are familia asta? Nu se poate înţelege cu nimeni?

O fetiță stătea lângă mama ei și o studia. La un moment dat, a observat cât de multe fire de păr alb are pe cap și a întrebat-o de ce. Mama i-a răspuns:
– De câte ori mă superi, sau faci un lucru rău și eu sunt nefericită, îmi iese câte un fir alb.
După câteva momente de gândire profundă, fetița i-a răspuns:
– Deci așa a ajuns bunica sa aibă tot părul alb…

Un copil și-a întrebat tatăl:
– Tăticule, ziua de ce nu apar stele pe cer?
Tatăl i-a răspuns:
– Nu știu!
– Păi de ce nu ai întrebat și tu când erai copil?

(Sursă imagine: Our Kansas Life)

Curiozități din Germania

David și Goliat

Un urs în centrul orașului

Spărgătorul de nuci pe post de paznic

Mai multe povești fără cuvinte găsiți în fiecare miercuri la Călin Hera.

Leapșă – Real Neat Blog Award

La acest gen de provocare nu pot să nu răspund!🙂 Mulțumesc, Cristina Alecsandra, că te-ai gândit la mine și… iată-mă:

1. Care sunt cele 3 cuvinte care te descriu cel mai bine?
Om de bază (cel puțin așa sper :)))

2. De ce blogging?
În prima fază, pentru că l-am copiat pe un prieten care avea blog și am vrut să văd și eu cum e.🙂 Apoi, pentru că mi-a plăcut experiența, m-am împrietenit cu oameni faini (virtual doar, în viitor sper să fie și ”face to face”) și blogul a devenit o parte de mine, chiar dacă scriu rar.

3. Care este cea mai mare pasiune descoperită până acum? (în afară de scris/citit)
Muzica – de la ascultat până la cântat pe diferite voci și dorința de a relua cursurile de pian pe care le-am abandonat în clasa a IV-a.

4. Fără ce nu ai putea trăi?
Muzică, credință, speranță.

5. Care este ultima carte citită?
”Mănâncă, roagă-te, iubește” de Elizabeth Gilbert – dezamăgitoare pentru mine!

6. Ce melodie fredonezi în momentul acesta? :))
He Will Never End – Michael W. Smith (n-o chiar fredonez, dar mi se ”plimbă” prin cap :)))

7. Ai iubit pe cineva atât de mult că te-a durut?
Din păcate, sau din fericire… da!

8. Ce crezi despre EQ (Emotional Intelligence)?
Cred că nu prea am așa ceva, dar încerc și eu.🙂

Partea cu nominalizările o voi sări de data aceasta, dar dacă vrea cineva să preia leapșa, sau măcar să răspundă la întrebări într-un comentariu, tare m-aș bucura!