O nouă colecție de perle

Vă mai amintiți de Doris cea simpatică? 🙂 Ei bine, ea are o soră pe nume Astrid, care nu se putea lăsa mai prejos! Într-o zi a făcut o trăznaie, ca orice copil, dar când mama a întrebat-o ce făcuse, a știut să se eschiveze:
– Nu mă-ntreba!

Trecem acum în ograda fratelui meu, care a fost binecuvântat și el cu ceva pitici năzdrăvani. 🙂 Lucia a auzit vorbindu-se la Biserică despre rugăciune și post și ce i-a trecut ei prin minte?
– Mama, m-am gândit să mă rog și eu și să postesc, ca să ne ajute Dumnezeu să ne putem construi mansarda!
Mama i-a răspuns:
– Lasă tu mansarda, mai bine te-ai ruga și ai posti ca Dumnezeu să te facă fetiță cuminte!
– Mama, dar pentru asta nu trebuie post și rugăciune, pentru asta e joarda!

Și lista nu ar fi completă dacă nu aș menționa-o și pe Claudia, fiica altei surori de ale mele. Într-o zi când o jenau pantofii, iată ce cuvinte a găsit ca să se plângă:
– Mă dor păpucii!

E grea așteptarea

Viața noastră e o sumă de așteptări. Când suntem copii așteptăm să creștem mari, când suntem tineri așteptăm să terminăm școala și să ne căsătorim, apoi așteptăm să ne crească copiii, așteptăm să ieșim la pensie… și tot așa. Dar în cursul acestui proces, deseori uităm să trăim, uităm că ziua de astăzi va fi ziua de ieri pe care mâine vom regreta că am pierdut-o fără nici un folos.

AșteptareÎn ultima vreme, parcă viața mea bate pasul pe loc. Aștept ca Dumnezeu să îmi răspundă la rugăciuni și să îmi împlinească dorințele ascunse ale inimii – pentru care eu nu pot face nimic ca să le materializez. Cine nu a cunoscut nesiguranța așteptării? Ai vrea să faci ceva, ca ceea ce îți dorești și aștepți să se întâmple în viața ta, dar parcă ești legat de mâini și de picioare. Și atunci rămâi ”cu ochii în zare”, sperând, în ciuda aparențelor, că viața ta o va lua pe făgașul cel bun. Sau mai bine, îți îndrepți ochii în sus și ceri ajutor de la Dumnezeu, care Își iubește copiii și este întotdeauna binevoitor față de ei. Dar tocmai dragostea Lui Îl oprește uneori să ne îndeplinească cererile, pentru că ceea ce dorim nu este spre binele nostru, și noi, în ignoranța noastră, nu realizăm acest fapt.

Dar oare, nu ar fi mai bine să ne trăim viața din plin, așa cum este, chiar dacă nu sunt toate cum le dorim, și să Îl lăsăm pe Dumnezeu să se ocupe de detalii? Nu zic că nu trebuie să avem așteptări mari pentru viața noastră și visuri mărețe, dar până ce acestea nu s-au împlinit, oare nu putem trăi cu adevărat? Și nu este mai mare bucuria când primim ceva pentru care am muncit și am așteptat, poate ani în șir, decât atunci când obținem acel ceva foarte ușor? Poate și așteptarea ne modelează într-un chip necunoscut de noi; poate dacă am primi tot ce dorim și cât de repede ne dorim, am fi niște oameni egoiști, nerăbdători și fără pic de noblețe sufletească.

Îmi doresc să învăț a trăi fără să mai aștept pasivă, chiar dacă dorințele și visurile neîmplinite s-au adunat grămadă! Pe acestea vreau să le pun pe locul doi, iar în prim plan să fie mereu prezentul, ziua de azi, cum pot să o trăiesc mai bine, să mă bucur de tot ce îmi oferă și să fiu de folos celor din jurul meu!

(Sursă imagine: Google)

Doar un gând

Mai nou, sau mai vechi, sunt la modă pozele cu mesaj de genul ”Keep calm and…” sau cum am văzut în românește (traducere la modul peiorativ, probabil): ”Șezi blând…” 🙂

Acum, la modul serios, eu aș zice că ne putem păstra cu adevărat calmul doar atunci când ne încredem în Dumnezeu, căci El este cu noi, prin orice circumstanțe, oricât de nefavorabile, am trece. Ne ajută și faptul că avem încredere în noi, în oamenii care ne vor binele, dar în ultimă instanță, doar Dumnezeu ne însoțește în orice moment al vieții noastre și are sub controlul Său orice aspect al vieții noastre.

Deci, fiți liniștiți, Dumnezeu este în control!

Keep calm, God is in control!

(Sursă imagine: Google)

Pietricica din pantof

Pebble in shoeO mică neînțelegere de dimineață m-a cam întors pe dos și mi-a dat motiv de reflecții… De ce oare suntem atât de afectați de întâmplări mărunte și le lăsăm să ne strice buna dispoziție? E ca și cum am merge cu o pietricică în pantof, poate e atât de mică de abia se vede și totuși, cât disconfort poate produce! Oricât de scurt ar fi drumul, ajungem la destinație iritați și nerăbdători să scăpăm de pantofii buclucași. Dar oare de ce nu ne-am oprit pe cale să ne descălțăm, să ne scuturăm pantofii și apoi să ne mergem mai departe cu un nou avânt?

Uneori mi-e așa de greu să rezolv o neînțelegere, să potolesc o ceartă, să iert, să uit… Și mă străduiesc să-mi continui drumul prin viață, cu mica ”pietricică” ascunsă în adâncul sufletului meu, încercând să o ignor și sperând aiurea că timpul va rezolva totul. Nu, timpul nu vindecă rănile netratate, doar le agravează… Am deja experiență în domeniul acesta. După ce m-am certat cu cineva, nu mai am liniște, chiar dacă am avut dreptate; trebuie cumva să rezolv lucrurile, să-mi cer iertare dacă e nevoie și să fac tot ce ține de mine pentru a reface relația respectivă. Numai că mi s-a întâmplat și să nu mai pot repara o relație, în ciuda eforturilor mele; cum s-ar zice: ”dacă tăceam, filozof rămâneam”…

Mai sunt câteva ore până voi avea prilejul să rezolv neînțelegerea de astăzi, sau… s-o agravez, de mine depinde! M-am enervat de dimineață și mi-am marcat întreaga zi, deși a fost ceva minor… M-am mai liniștit acum, dar tot nu-mi pot lua gândurile de la problema respectivă. Voi încerca să las de la mine, ca totul să fie bine. Nu merită oare valoarea relațiilor noastre să facem și anumite compromisuri, de dragul celuilalt și al bunei înțelegeri dintre noi? Dar dacă ne gândim cât de mult ne iubește Dumnezeu și câte ne-a iertat? Eu rămân fără cuvinte!

(Sursă imagine: Google)

Prima mea leapșă :)

Tot ”plimbându-mă” pe bloguri, am dat de un termen nou pentru mine: ”leapșa”. Ce să însemne asta? Așa că am făcut ceva investigații și mi-am dat seama că leapșa e un sinonim pentru ”ștafeta” care ne plăcea atât de mult când eram copii.

Și în lumea blogurilor, leapșa e un joc, dar unul care te pune să gândești. 🙂 Am găsit o leapșă foarte interesantă pe blogul Laviniei, pe care trebuie neapărat să o preiau și eu! Deci, să ”purcedem”:

Dacă eram o lună, aş fi fost aprilie.
Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost duminică.
Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost după-masă.
Dacă eram un animal marin, aș fi fost stea de mare.
Dacă eram o direcție, aş fi fost la dreapta.
Dacă eram o personalitate istorică, aş fi fost Jeanne d’Arc.
Dacă eram o planetă, aş fi fost Venus.
Dacă eram un lichid, aş fi fost lapte.
Dacă eram o piatră, aş fi fost marmură.
Dacă eram o pasăre, aş fi fost privighetoare.
Dacă eram o plantă, aş fi fost ghiocel.
Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost pian.
Dacă eram o emoție, aş fi fost bucurie.
Dacă eram un sunet, aş fi fost foșnet de frunze.
Dacă eram un element, aş fi fost argint.
Dacă eram un cântec, aş fi fost I Believe – Nikki Yanofski.
Dacă eram un film, aş fi fost Time Changer.
Dacă eram un personaj de ficţiune, aş fi fost Merida.
Dacă eram un fel de mâncare, aş fi fost pizza.
Dacă eram o aromă, aş fi fost de migdale.
Dacă eram un gust, aş fi fost dulce-acrișor.
Dacă eram o culoare, aş fi fost albastru.
Dacă eram un cuvânt, aş fi fost victorie.
Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost gânditoare.
Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost matematică.
Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi fost Candy Candy.
Dacă eram o formă, aş fi fost pătrat.
Dacă eram un număr, aş fi fost 7.
Dacă eram o maşină, aş fi fost Volkswagen Golf 5.
Dacă eram o haină, aş fi fost pardesiu.

Regula spune să nominalizez câteva persoane care să preia această leapșă… Dar nu voi pomeni nici un nume, oricine vrea să se delecteze căutând răspunsurile potrivite este binevenit! 🙂

Recomandare muzicală – Michael W. Smith

Sunt unii artiști care parcă nu îmbătrânesc odată cu trecerea anilor, căci opera lor este mereu proaspătă și valoroasă. Un astfel de artist este pentru mine Michael W. Smith. Și-a început activitatea muzicală în anul 1983… pe atunci eu nici nu eram pe lume! Din 1983 și până astăzi a produs 23 de albume muzicale, majoritatea cântecelor interpretate fiind compuse de el însuși, a publicat mai multe cărți și a jucat în trei filme.

Nu mai știu cu exactitate când l-am descoperit pe Michael W. Smith… cred că aveam 12 ani când sora mea cea mai mare mi-a adus un CD de al lui. Pot să zic că a fost ”dragoste la prima audiție” și această iubire nu s-a stins nici acum. Mă refer la dragostea pentru muzică, nu pentru cântăreț! 🙂 Totuși, îl admir pe acest muzician și ca persoană, mi se pare că dă dovadă de modestie în ciuda succesului enorm de care are parte, de o dragoste aparte pentru familia lui și de multă dedicare în slujba lui Dumnezeu.

Opera lui Michael W. Smith este foarte complexă, acoperind diverse genuri muzicale și diverse teme, de la închinarea înaintea lui Dumnezeu până la situații dureroase de viață. Dar ce să mai înșir atâtea cuvinte, despre muzică nu se vorbește atât de mult pe cât se ascultă. 🙂 Așa că vă invit să vă convingeți singuri:

Perle marca Doris

Am fost binecuvântată cu o familie mărișoară, trei surori și un frate, eu fiind cea mai mică din familie, și cu ceva nepoței de la frații mei. Chiar dacă familia noastră e împrăștiată în multe locuri și îmi văd destul de rar nepoții, am adunat în sufletul meu multe amintiri frumoase ale timpului petrecut cu ei.

Astăzi vreau să-mi aduc aminte de nepoata mea năzdrăvană, Doris, pe când era micuță… că acum, m-a întrecut la înălțime. 🙂

Ne-a povestit mama ei (sora mea), cum într-o zi le-a certat pe Doris și pe Astrid că au dat iama în pâinea proaspătă cumpărată, deși mai aveau pâine din ziua precedentă, care era bună de mâncat. Mama, econoamă, le-a atenționat pe fete:
– Mâncați întâi pâinea care ne-a rămas de ieri!
Iar seara, înainte de culcare, nu mică i-a fost mirarea să o audă pe Doris rugându-se:
– Pâinea noastră care ne-a rămas de ieri, dă-ne-o nouă astăzi!

Altă dată, Doris a întrebat-o pe mama ei cum știe Dumnezeu să facă să fie vremea afară în fiecare zi. Până ce mama s-a gândit la un răspuns pentru acestă minunată întrebare, Doris și-a răspuns singură:
– Aaa, știu! Dumnezeu Se uită în fiecare seară la televizor, și cum zic oamenii ăia de la meteo că va fi vremea afară, așa face și El vremea a doua zi!