Zâmbete în ploaie

E o seară rece și ploioasă, în mijlocul verii… Ca să o mai înveselesc puțin, am răsfoit o veche agendă în care îmi notam toate cele și am găsit, printre altele, o colecție de ”zâmbete”, din care voi împărtăși cu voi, cititorii mei. 🙂

Într-o zi, la ora de gramatică, profesorul a întrebat:
– Ce parte de vorbire reprezintă cuvintele: al meu, a mea?
Răspunsul unui copil a venit prompt:
– Pronume agresive!

Barbara are șase ani. De luni de zile s-a rugat să aibă și ea un frățior. Așa că a fost nespus de bucuroasă când mama a venit acasă cu gemeni. În seara aceea, rugăciunea ei a fost una de mulțumire:
– Doamne, Îți mulțumesc pentru că mi-ai dat un frățior! Dar aș vrea să știi că a sosit în două bucăți.

Fetita cu umbrelaȘi încă o ”perlă” copilărească, în ton cu ziua aceasta ploioasă:

Amy stătea pe canapea și se uita pe fereastră. A plouat toată ziua și încă nu erau semne că s-ar opri. Mama tocmai îi explicase că, atunci când plouă, norii plâng. Brusc, Amy își întoarse privirea spre mama și o întrebă:
– Mami, ce-L doare pe Dumnezeu? De ce nu mai termină odată cu plânsul?

(Sursă imagine: Garbo.ro)

Advertisements

9 thoughts on “Zâmbete în ploaie

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s