Zâmbete de weekend

did-you-smile-todayV-a fost dor de cei mici și de ”zicerile” lor? Mie da! 🙂 Cum să începem mai bine weekend-ul, altfel decât zâmbind? Ia ascultați aici ce le-a mai ”produs” mintea lor activă:

O fetiță lua parte la o nuntă, pentru prima dată în viața ei, și a întrebat-o pe mama:
– Mireasa de ce e îmbrăcată în alb?
– Pentru că albul este culoarea fericirii, și astăzi este cea mai fericită zi din viața ei.
Fetița s-a gândit la răspunsul mamei pentru un moment, apoi a întrebat-o din nou:
– Atunci mirele de ce este îmbrăcat în negru?

La școala duminicală, o învățătoare discuta cele zece porunci cu ascultătorii de cinci și șase ani. După ce le-a explicat porunca a cincea: ”Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta!”, învățătoarea a întrebat:
– Care poruncă ne învață cum să ne purtăm cu frații și cu surorile noastre?
Un băiețel a răspuns prompt:
– Să nu ucizi!

Micuțul Johnny se afla în cada de baie, în timp ce mama îi spăla părul. Mama a observat:
– Ce repede îți crește părul! Trebuie să te tundem din nou.
Johnny a răspuns:
– Păi atunci, poate ar trebui să nu-l mai uzi atâta!

(Sursă imagine: Curiosities by Dickens)

Răsturnând izvodirile celui rău

truth-vs-liesÎntr-o zi mă simțeam tare deprimată și nu reușeam să-mi dau seama care este cauza acestei stări și ce aș putea face ca să ies din ea. Atunci m-am gândit: de unde să vină deprimarea aceasta, dacă nu din mintea mea, din gândurile mele negre și din minciunile diavolului pe care, pe nesimțite, am ajuns să le cred? Așa că am început să scriu o listă cu toate minciunile celui rău care s-au infiltrat printre gândurile mele și toate argumentele pe care le-am putut găsi împotriva lor.

1. Sunt urâtă, nu am nimic care să fie atrăgător pentru alții.
Argument: Dumnezeu nu a creat rebuturi, ci i-a făcut pe toți oamenii frumoși, în felul lor. Și mai mult decât frumusețea fizică, cea interioară contează, căci Dumnezeu a pus ceva de valoare în sufletul fiecărui om.

2. Oamenii din jurul meu mă tratează cu indiferență.
Argument: Poate unii sunt aparent indiferenți, pentru că nu știu cum să mă abordeze. Eu trebuie să fiu mai prietenoasă, să dau înainte să aștept ca să primesc!

3. Dumnezeu a uitat de mine, pentru că nu răspunde la rugăciunile mele insistente.
Argument: Tăcerea lui Dumnezeu e și ea un răspuns. El vrea să-mi încerce credința, să mă învețe să aștept și să mă încred în El, în ciuda împrejurărilor nefavorabile.

4. Nu voi trăi niciodată o poveste de dragoste autentică, poate doar una banală, în nici un caz la nivelul poveștilor extraordinare de dragoste din filme și din cărți.
Argument: Filmele și cărțile sunt fantezii ale oamenilor, dar Dumnezeu va avea grijă ca eu să trăiesc povestea de dragoste perfectă pentru mine și va fi mai frumoasă decât orice mi-am închipuit vreodată, pentru că El a promis lucruri bune celor ce I le cer și Îi rămân credincioși!

5. Fantezia e mai bună decât realitatea, pentru că realitatea e crudă și prin fantezie pot evada din ea.
Argument: Realitatea e cea mai bună când o trăiesc pentru Dumnezeu. Fantezia nu e decât un drog care mă împiedică să trăiesc cu adevărat!

6. Visele mele cele mai îndrăznețe nu se vor împlini niciodată.
Argument: Totul e cu putință celui ce crede! Dumnezeu meu nu e sărac și nici zgârcit. Cu cât cererile mele sunt mai mari, cu atât mai mult este El onorat de credința mea și binevoitor să-mi răspundă.

7. Viața creștină e o luptă și un ascetism continuu, orice bucurie e foarte posibil să fie păcătoasă.
Argument: Înaintea Feței lui Dumnezeu sunt bucurii nespuse și desfătări veșnice la dreapta Lui!

8. Dorințele mele nu sunt destul de spirituale pentru ca Dumnezeu să le ia în seamă.
Argument: Dacă Domnul este desfătarea mea, El îmi va da tot ce-mi dorește inima, pentru că atunci dorințele mele vor fi după voia Lui.

9. Dumnezeu nu mă iubește așa cum sunt, pentru că mă tot presează prin necazuri ca să mă transforme așa cum vrea El; numai așa mă va putea iubi.
Argument: Dumnezeu mă iubește așa cum sunt, dar mă iubește prea mult ca să mă lase așa cum sunt. Toată suferința pe care El o îngăduie în viața mea este spre binele meu, ca să mă transforme după chipul Lui și să mă pregătească pentru eternitate.

10. Contează foarte mult ceea ce cred oamenii despre mine și dacă stau cu cei nebăgați în seamă, aceasta îmi va strica reputația.
Argument: Părerea lui Dumnezeu despre mine este cea care contează, apoi a oamenilor sfinți, și nu a celor care nu gândesc duhovnicește. Isus a căutat mereu compania celor nebăgați în seamă, ca să-i ajute să se ridice la nivelul Lui, și aceasta a dus la creșterea demnității și a măreției Lui!

Nu mai știu cum m-am simțit după ce am încheiat aceasă listă, dar este imposibil ca încrederea mea în Dumnezeu să nu fi fost întărită. Dar un lucru știu: de câte ori recitesc aceste cuvinte, mă simt încurajată și motivată să-L cred pe Dumnezeu pe cuvânt!

(Sursă imagine: Lee’s Nite Radio)

Un gând la început de an

ZIG-2014-06_0

Nu există cale ușoară spre succes, de orice fel ar fi el: reușita la școală sau la locul de muncă, relații armonioase cu cei din jur, îndeplinirea unor visuri și chiar o relație strânsă cu Dumnezeu, Creatorul nostru. E nevoie să urcăm treaptă cu treaptă, în fiecare zi, până vom ajunge la țelul dorit… și acolo ne va aștepta un altul spre care să urcăm, și tot așa mai departe, toată viața, ca să nu ne plictisim cumva. 🙂

Este foarte bine!

Povestea regelui si a prietenului sauPovestea spune că un rege african avea un prieten foarte bun, din copilărie. Acest prieten avea obiceiul ca, indiferent de situaţia în care se afla, să reacţioneze la fel:
“Este foarte bine!”

Într-o zi, regele şi prietenul său se aflau la vânătoare. Prietenul încărca şi pregătea armele pentru rege. Din greşeală, o armă s-a descărcat şi i-a spulberat regelui unul dintre degete. Examinând situaţia, prietenul a remarcat ca de obicei:
“E foarte bine!”
Auzind acest lucru, regele a replicat:
“Nu, nu e bine deloc!”
Și a ordonat ca prietenul lui să fie aruncat în închisoare.

Un an mai târziu, regele vâna într-o zonă aflată la marginea regatului său şi, urmărind prada, a fost capturat de canibali, care l-au dus în satul lor. L-au legat de un proţap şi se pregăteau să-l “prepare”. Unul dintre canibalii care voiau sa dea foc “grătarului” a observat că regele nu avea degetul mare. Fiind superstiţiosi, aveau ca regulă să nu mănânce pe nimeni care nu era “întreg”.  În concluzie, l-au eliberat pe rege.

La întoarcerea acasă, regele şi-a reamintit de întâmplarea de la vânătoare când îşi pierduse degetul şi, cuprins de remuşcări, a ordonat ca prietenul lui să fie eliberat.
“Ai avut dreptate!”, i-a spus regele prietenului proaspat eliberat. “A fost foarte bine că mi-am retezat degetul”.
Şi a început să-i povestească păţania cu canibalii.

“Îmi pare foarte rău că te-am trimis la închisoare atâta vreme. A fost urât din partea mea să fac acest lucru.”
“Nu”, a replicat prietenul său. “Este foarte bine!”
“Ce vrei să spui cu asta? Cum poate fi bine să-ţi trimiţi prietenul la puşcărie un an?”
“Dacă n-aş fi fost în puşcărie, aş fi fost cu tine atunci când te-au prins canibalii!”

(Autor necunoscut
Sursă imagine: Un site al cărui nume nu-l pot scrie :))