Adevăratele minuni

flori-albastreUn tânăr fără credinţă spunea mereu că el nu crede în minuni. Dar într-o zi, mergând pe stradă, a întâlnit un om, care, plimbându-se încet, se oprea la tot pasul şi, privind în dreapta şi în stânga, exclama întruna:
“Doamne, ce minune! Ce minunăţii mi-a fost dat să văd!”

“Nu te supăra”, a întrebat necredinciosul, “dar la ce te uiţi şi te minunezi aşa de tare?”
“Cum la ce? La floarea aceasta minunată! Şi la copacul de acolo şi, uite, priveşte norii, cât sunt de frumoşi!”

“Ce ţi-e, omule”, a mai spus necredinciosul, “n-ai mai văzut flori sau copaci până acum? Ce, până acum nu te-ai mai uitat niciodată pe cer să vezi norii şi păsările zburând?”
“Nu!” – a răspuns omul. “Vezi dumneata, până astăzi am fost orb din naştere, însă, cu o săptămână în urmă, familia m-a adus în acest oraş la un medic celebru care m-a operat şi m-a îngrijit cu multă dragoste. Chiar azi dimineaţă mi-a scos bandajele de la ochi şi, după ce a văzut că nu mai am nimic şi m-am vindecat complet, m-a lăsat să plec.

De când am ieşit din spital, mă plimb însă pe străzi şi nu mă mai satur să privesc atâtea lucruri frumoase, atâtea minuni. Dumneata poate că, văzând în fiecare zi florile, copacii, oamenii din jurul tău, nici nu mai realizezi cât este de minunată această lume, cât este de uimitoare. Dar eu, eu o văd pentru prima oară şi, crede-mă, niciodată nu mi-am imaginat ceva atât de frumos!

Mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate aceste lucruri frumoase pe care le-a creat şi pentru faptul mi-a ajutat să pot, în sfârşit, să le văd şi eu şi să mă bucur de ele. Dar, dacă tot ne-am întâlnit, spune-mi încotro găsesc o biserică, fiindcă vreau să aprind o lumânare şi să mulţumesc Domnului pentru minunea care a făcut-o cu mine.”

Impresionat de cuvintele omului, necredinciosul l-a însoţit pe acesta până la bisericuța apropiată. Au intrat împreună, au aprins câte o lumânare şi au început să se roage încet, în faţa unei icoane.
În sufletul său, omul necredincios până atunci, a înţeles că nu lumea era de vină, ci el. Toate erau pline de frumuseţe, toate erau minuni, dar el nu ştia să le vadă. Trecea pe lângă ele, fără să le observe.

Ce minune este mai frumoasă decât o floare ce se deschide, oferindu-şi parfumul? Poate cineva să-mi arate o minune mai mare decât dragostea şi devotamentul unei mame pentru copilul ei? Este cineva atât de crud, încât să nu simtă dragostea – minunea minunilor?
Adevăratele miracole nu trebuie să le vezi, ci să le simţi. Şi în orice creştin se întâmplă un miracol atunci când, apropiindu-se de ceilalţi prin dragoste, simte cum se apropie de Dumnezeu.

„Sfinţenia vine din dragoste. Toţi cei ce cred şi iubesc cu adevărat sunt sfinţi”. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

(Autor: necunoscut
Sursă imagine: Asociația Culturală Dacia)

Advertisements

12 thoughts on “Adevăratele minuni

    • Cum să mă supăr, Melania, doar sunt de aceeași părere! Dar așa am găsit povestea, așa am dat-o mai departe. 🙂
      Dumnezeu sa reverse binecuvântările Lui și peste tine!

      Like

  1. Foarte frumoasa pilda si adevarata. In goana dupa lucrurile materiale, iubire etc. uitam sa ne bucuram de frumusetile din jurul nostru.
    Eu o stiu sub alta forma, mai putin religioasa. O povestire foarte scurta, care spune tot. Din pacate nu imi aduc aminte cuvant cu cuvant (imi cer scuze pt cacofonie):

    “Erau intr-un tren un tata cu fiul sau.
    – Uite tata ce flori frumoase! Uite, pasari!
    Tatal lui ii zambi, il mangaie pe par si il saruta pe frunte. Iar copilul continua sa se uite pe fereastra, minunandu-se de lucrurile pe care le vedea.
    In fata lor era un cuplu in varsta si, uitandu-se mirati la cei doi, zise:
    – Nu va suparati cunosc un psiholog care v-ar putea ajuta copilul. gandindu-se ca e vreun retardat, ca are probleme cu capul … .
    Iar tatal le raspune politicos:
    – Nu-i nevoie. Copilul meu tocmai a fost operat la ochi. Azi a fost externat si ne indreptam spre casa. Niciodata nu a vazut minunile din jurul nostru. Pana acum.
    Cuplul in varsta au amutit, rusinandu-se ca au spus o astfel de prostie.”

    De aici putem trage si concluzia ca: “Niciodata sa nu judeci pe ceilalti. Aparentele inseala.”

    O seara frumoasa

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s