Aşteptări şi binecuvântări

mana-fluture-culoriOmul a şoptit:
“Doamne, vorbeşte-mi!”
Şi o ciocârlie a început să cânte, dar omul nu a auzit.

Aşa că omul a strigat:
”Doamne, vorbeşte-mi!”
Şi bubuitul tunetului a răsunat de la o margine a cerului la cealaltă, dar omul nu a ascultat.

Omul a privit în jurul său şi a spus:
”Doamne, dă-mi voie să Te văd!”
Şi o stea a strălucit scânteietoare, dar omul nu a observat-o.

Şi omul a strigat:
”Doamne, arată-mi o minune!”
Şi o viaţă s-a născut, dar omul nu a ştiut.

Aşa că omul a strigat în disperare:
”Doamne, atinge-mă ca să ştiu că eşti aici!”
La care Dumnezeu s-a aplecat şi l-a atins pe om. Însă omul a dat cu mâna, alungând fluturele, şi şi-a văzut mai departe de drum.

Nu lăsa să-ţi scape vreo binecuvântare, numai fiindcă nu o primeşti în felul în care o aştepţi!

(Autor: necunoscut
Sursă imagine: fundaluri.ro)

Zâmbete la început de săptămână

primary-school-kidsO nouă săptămână, o nouă zi de luni în care ”nici iarba nu crește”, cum ar zice unii 🙂 Pentru mine nu e chiar atât de rea ziua de luni, dar m-am gândit că totuși nu strică să o începem zâmbind. Așa că… să vedem ce ne-au mai pregătit micii noștri prieteni. 😀

La câteva săptămâni după moartea bunicului, mama l-a găsit pe băiețelul de șapte ani plângând în patul lui. Murise și bunica lui cu un an înainte și lui Kyle îi era foarte dor de amândoi.
”Lasă, Kyle, nu mai plânge!”, a încercat mama să-l mângâie. ”Când vom muri și noi, vom merge în cer și ne vom întâlni cu bunica și bunicul.”
”Ție ți-e ușor să vorbești, mama!”, a răspuns Kyle cu lacrimile șiroindu-i pe față. ”Tu nu mai atât de mult de așteptat!”

O fetiță de șase ani era foarte curioasă și punea multe întrebări. Sătulă de atâtea întrebări, într-o zi, mama i-a spus:
”Tess, curiozitatea a omorât pisica, nu știai?” (”Curiosity killed the cat” – proverb englez)
”Nu știam, mama!”
”Ei bine, a fost odată o pisică foarte curioasă. Într-o zi, de curioasă ce era, s-a uitat într-o groapă mare, a căzut în ea și a murit!”
”Și ce era în groapă?” a întrebat Tess intrigată.

Mama a mers la cumpărături cu băiețelul de patru ani. În loc să-și poată face cumpărăturile, mama a fost nevoită să fugă după el prin tot magazinul. Într-un final, obosită, l-a amenințat:
”Vrei să te ia un nene străin?”
Băiețelul a fost încântat de idee:
”Și o să mă ducă nenea la grădina zoologică?”

(Sursă imagine: Starting Primary School)

O veste proastă?

In veci nu va mai fi noapteCe fac fetele când au timp liber, printre altele? Povestesc! 😀 Iar dacă prietenele sunt departe una de alta și le e greu să vorbească la telefon (da, ați auzit bine, există și ”specimene” de felul acesta), atunci își scriu mesaje la greu. 🙂  Și uite așa, în timpul unei astfel de conversații, o prietenă m-a anunțat, pe nepusă masă, că are o veste proastă pentru mine… Și m-a lăsat vreo două minute să fierb în suc propriu până mi-a spus despre ce e vorba. Mi-au și trecut prin cap două scenarii negative și mă pregăteam sufletește să aud vestea cea proastă…

Și până la urmă mi-a zis fata că, dacă nu reușesc să dorm suficient cât trăiesc pe pământ, atunci când voi ajunge în cer, la Dumnezeu, nu voi mai avea nicio șansă să dorm, pentru că acolo în veci nu va mai fi noapte! (așa scrie în Apocalipsa 21:25) Știți voi, oamenii, când au griji și probleme, se manifestă în diverse moduri: unii beau, unii mănâncă prea mult, alții fac ulcer… iar eu… nu prea reușesc să dorm. Și cum problemele nu se rezolvă de la o zi la alta, distracția de care am este parte este… pe cinste, iar prietena mea îmi cunoște prea bine necazurile. 😛

Dar m-a speriat degeaba, că nu mi-a dat o veste proastă cum se aștepta – dimpotrivă, pentru mine e cea mai bună veste: pentru că în cer nu voi mai avea nevoie de somn. 🙂 Voi avea un corp nou, care va trăi veșnic, fără mâncare și fără somn. Nu voi mai avea parte de dimineți grele în care abia mă urnesc ca să mă prezint la datorie, pentru că nu m-am odihnit destul. Nu voi mai face în gând inventarul trecutului, al prezentului și al viitorului până să reușesc să adorm. Voi fi mereu în formă fără să am nevoie de odihnă! 😀

Și de ce să mai pierd timpul cu somnul, când vor fi atâtea de făcut? Îl voi vedea pe Dumnezeu față în față, mă voi întâlni cu cei care au plecat prea devreme dintre noi, voi admira minunățiile pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru copiii Lui, voi cânta cu îngerii și Îl voi lăuda pe Dumnezeu! Asta e ceea ce-mi închipui eu că voi face în cer, dar cine știe cum va fi totul în realitate? ”Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” (1 Corinteni 2:9)

(Sursă imagine: Undeva… între vis și realitate)