Mi-e somn… dar mă tratez :)

copii-razandNu ne-am mai amuzat de ceva timp cu cei micuți… și avem nevoie, mai ales acum, când iarna se luptă cu primăvara și somnul cu responsabilitățile. :))

Un trecător a observat pe cealaltă parte a străzii un copil care nu ajungea la sonerie, deși sărea și se chinuia. Omul a traversat și a sunat el la sonerie, după care s-a aplecat spre micuț:
– Și acum ce facem, puișor?
– Acum… fugiiiiiiiim!

La școală, doamna profesoară l-a întrebat pe George:
– Ce parte de vorbire este “ou”?
– Substantiv!
– Și ce număr?
– Singular!
– Și ce gen?
– Nu pot raspunde! a spus George.
– De ce?!
– Pentru că nu știu dacă din el va ieși un cocoș sau o găină!

O doamnă şi-a pierdut poşeta în agitaţia de la cumpărături. A fost găsită de către un băieţel cinstit, care i-a returnat-o.
Uitându-se în poşetă, ea a observat:
– Hmmm… când mi-am pierdut poşeta aveam o bancnotă de 20 de dolari. Acum am 20 bancnote de un dolar.
Băieţelul a răspuns repede:
– Aveţi dreptate, doamnă. Ultima data, când am găsit poşeta unei doamne, ea nu avea marunţiş pentru răsplată.

(Sursă imagine: robertantonescu.ro)

Acele lucruri mărunte și sâcâietoare

titlephotoMai ții minte acel “11 septembrie”? Poate ai auzit și tu că președintele unei companii a supraviețuit evenimentelor din 11 septembrie pentru că a fost prima zi de grădiniță a fiului său.

Altul a rămas în viață fiindcă a fost rândul lui să cumpere brioșe.

O femeie a întârziat din cauza ceasului ei deșteptător, care nu sunase la timp.

Cineva a întârziat, fiind blocat pe autostradă din cauza unui accident de circulație.

Altcineva a pierdut autobuzul.

O femeie și-a pătat bluza cu cafea și a trebuit să se schimbe înainte să plece de acasă.

Mașina cuiva nu a pornit la prima cheie, nici la a doua, nici la a treia.

Altcineva s-a întors din drum ca să răspundă la telefon.

O femeie a plecat mai târziu de acasă din cauza copilului ei care a tândălit prea mult.

Altcineva nu a găsit nici un taxi liber.

Dar poate că cea mai impresionantă a fost povestea “de supraviețuire” a omului care, în dimineața aceea, s-a încălțat cu o pereche de pantofi noi, a schimbat diferite mijloace de transport ca să ajungă la serviciu, dar a făcut o beșică la călcâi și s-a oprit la farmacie, ca să-și cumpere un plasture. Și uite-așa, omul trăiește și astăzi!

Ei bine, când eu sunt blocată în trafic, când liftul îmi pleacă de sub nas, când trebuie să mă întorc din drum ca să răspund la telefon – toate aceste lucruri mărunte mă irită! Însă, acum, mă gândesc că nici acele clipe nu sunt ieșite de sub controlul lui Dumnezeu și este voia Lui să mă confrunt și cu acele “lucruri mărunte și sâcâietoare”.

Data viitoare când ți se pare că te-ai sculat cu stângul din pat, când copiii par să piardă vremea și întârzie cu îmbrăcatul, când nu reușești să-ți găsești cheile de la mașină, când prinzi toate semafoarele pe roșu, nu te înfuria – Dumnezeu nu doarme, ci El veghează asupra ta! Și fie ca El să continue să te binecuvânteze cu aceste lucruri mărunte si sâcâietoare, amintindu-ți mereu că s-ar putea să le îngăduie cu un scop anume în viața ta!

Am găsit aceste cuvinte pe Internet, nu sunt sigură cine este autorul lor – se pare că ar fi E. A. Sârbu. Și mesajul lor se potrivește foarte bine cu următoarea melodie:

În mijlocul nebuniei și agitației de fiecare zi, să ne aducem aminte cât de binecuvântați suntem! ”Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu.”

(Sursă imagine: CBC News)

Citate favorite

20170409_162922Astăzi e timpul pentru ”Citate favorite”, serial găzduit de către doamna Zinnaida. Am ajuns la episodul IV cu citate din cartea ”Cu Dumnezeu în subterană” de Richard Wurmbrand. E prea profundă această carte ca să fie cuprinsă într-un singur episod. 🙂

Trebuia să mâncăm, așa că mi-am golit farfuria.
”Cum de-ați putut?” a întrebat Hogea, căruia i se întorsese stomacul pe dos.
”Este un secret creștin”, am spus eu. ”În timp ce mănânc lături, mă gândesc la cuvintele sfântului Pavel: Bucurați-vă cu cei ce se bucură. Apoi îmi amintesc de prietenii din America: acum ei mănâncă pui fript, iar eu Îi mulțumesc Domnului împreună cu ei, înghițind prima mea gură cu lături. După asta, mă bucur cu prietenii mei din Anglia, care acum probabil că mănâncă friptură de vacă. Și mai înghit o gură. În felul acesta, evocându-mi mai multe țări unde-i bine, mă bucur cu cei ce se bucură… și rămân în viață.”

”Sunteți foarte liniștit când stați culcat”, a zis el, în timp ce alții de pe lângă noi se vânzoleau. ”Ce credeți, vă ajută și în această privință sfântul Pavel?”
Am replicat:
”Da, pentru că acum mă bucur cu cei din vest, gândindu-mă la casele lor confortabile și la cărțile pe care le au, la vacațele pe care le pot plănui, la muzica pe care o ascultă, la dragostea pe care o poartă soțiilor și copiilor lor. Și-mi reamintesc a doua parte a versetului din Epistola către Romani: Și plângeți cu cei ce plâng. Sunt sigur că, în vest, multe mii de oameni se gândesc la noi și încearcă să ne ajute cu rugăciunile lor.”

Din milă izvorăște iubirea, și iubirea dintre oameni este unul din marile țeluri ale creștinismului. Noi îi condamnăm pe oameni, dar cât de rar le arătăm iubirea care ar putea să-i salveze, oprindu-i de la crimă!

”Un fiu este o ființă care se naște ca rod al dragostei dintre o femeie și un bărbat. Nici un creștin nu crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu în acest sens. Noi Îl numim Fiul lui Dumnezeu în alt sens, într-un sens unic, ca având același caracter și aceleași atribute cu ale Creatorului. El este Fiul, deoarece vădește amprenta divinității, așa cum un om o are pe a tatălui său. El este Fiul lui Dumnezeu fiindcă răspândește în jur dragoste și adevăr ca nimeni altul. Acesta este sensul în care noi Îl numim Fiul lui Dumnezeu.”
”În sensul acesta sunt și eu de acord”, a zis Nasim cu surâsul său grav de musulman.

Isus nu respinge pe nimeni dintre cei care-L iubesc, chiar dacă aceștia nu cunosc adevărata calitate a celui pe care-L iubesc. Tâlharul pocăit de pe Golgota Îl numește pe Isus doar ”om”, dar Isus i-a făgăduit că va fi alături de El în rai. 

”Dacă Isus putea să transforme într-adevăr apa în vin”, a spus odată Călescu, ”de ce n-a deschis o prăvălie ca să facă avere?”
Rodion a zis:
”Desigur, nimeni nu poate dovedi că Mântuitorul a săvârșit această minune. Dar pot să vă încredințez de ceea ce am văzut cu proprii mei ochi, anume că El poate preface vinul în mobilă.”
”Uluitor!” a chicotit Călescu.
”Da”, a spus Rodion. ”Înainte de mă fi convertit, îmi cheltuiam fiecare bănuț pe băutură, iar nevastă-mea n-avea nici măcar un scaun pe care să șadă. Când am renunțat la băutură, am economisit banii și cu ei ne-am mobilat casa.”

”Ce rost are postul?”
I-am spus:
”Mai întâi, dovedește că spiritul este stăpân peste trup. În al doilea rând, mă scutește de obișnuitele certuri legate de hrană. În al treilea rând – ei bine, dacă în pușcărie un creștin nu se abține de la mâncare, atunci ce alte mijloace ar avea pentru a-i ajuta pe alții?”

Mihai a zis:
”Tată, ai trecut prin atâtea! Aș vrea să știu ce ai învățat din toate acele suferințe.”
Am răspuns:
”Copii, în tot acest timp, aproape că am uitat Biblia. Dar am avut întotdeauna în minte patru lucruri. Mai întâi că există un Dumnezeu. În al doilea rând, că Hristos este Mântuitorul nostru. Într-al treilea, că există viață veșnică. Iar într-al patrulea rând că iubirea este calea cea mai bună.”