Încă o mică parte din sufletul meu

Nu v-am mai arătat de ceva vreme ”creațiile” mele, dar să știți că nu am șomat în acest timp, dimpotrivă, am meșterit de zor. 🙂 Și astăzi m-am gândit că este ocazia potrivită pentru o nouă expoziție. 😉

Ceea ce veți vedea mai jos… ați mai văzut, dar nu în varianta finală, care a ajuns dar de nuntă:

IMG_0671

Și dacă tot veni vorba de nunți, că doar e sezonul lor, am mai pregătit ceva potrivit. Ceasul e ”arvunit” deja, cum s-ar spune, iar a doua decorațiune… rămâne de văzut în ce cămin plin de dragoste va ajunge. 🙂

IMG_1642IMG_1645

Am promis uneia dintre nepoatele mele, care e căsătorită de câteva luni, că îi decorez casa. Mai jos veți vedea că am început deja, dar mai am mult de lucru. 🙂

Că doar mai trebuie să fac câte ceva și pentru mine, nu-i așa, să nu fiu ca cizmarul care nu are cizme. :)) Așa că mi-am improvizat un suport pentru cărți și alte mărunțișuri – vintage, cum îmi place mie:

IMG_1615

Și, în amintirea zilelor petrecute la Paris, un mic tablou:

IMG_1629

Pentru o doamnă, care face prăjituri excelente, m-am gândit că ar fi numai bun acest set:

IMG_1619

Și pentru o prietenă, care este violonist profesionist, cred că am pregătit cadoul perfect:

IMG_1639

Iar acum urmează suporturi pentru șervețele… pentru toate gusturile. 🙂

IMG_1196IMG_1573IMG_1646

Primul suport este la set cu tava de mai jos, pentru o mare iubitoare de lavandă:

IMG_1632

Am primit o comandă de tablou ”verde, cu trandafiri și cu mesaj biblic”, cred că am onorat-o cum se cuvine, ce spuneți? 🙂

IMG_1201

Și închei ”expoziția” cu niște cadouri pregătite pentru două doamne dragi:

IMG_0692IMG_1212

Vă rog să scuzați calitatea fotografiilor, e cam întunecoasă camera mea, cred că va trebui să-mi amenajez în grădină un loc pentru ședințe foto. 🙂

Advertisements

Colierul de perle

20140616_155223Jenny era o fetiță frumoasă de cinci ani. Într-o zi, în timp ce era în magazin împreună cu mama ei, a văzut un colier de perle false, care costa 2,5 dolari. Cât de mult și-l dorea… așa că mama i l-a cumpărat.

Jenny își iubea perlele! Le purta pretutindeni: la grădiniță, când dormea și când ieșea cu mama ei. Jenny avea un tată care o iubea foarte mult și îi citea mereu povești, înainte de culcare. Într-o seară, după ce i-a citit povestea, tatăl a întrebat-o:
– Jenny, tu mă iubești?
– O, da, tată!
– Atunci dăruiește-mi mie perlele tale.
– O, tată, nu perlele! Nu pot să ți le dau! Dar ți-o dau pe Rosita, păpușa mea preferată. E bine, tata?
– O, nu, fetiță, lasă, nu contează.

O săptamână mai târziu, tatăl a întrebat-o din nou:
– Jenny, tu mă iubești?
– Da, tată, știi cât de mult te iubesc!
– Atunci dă-mi mie perlele tale.
– O, tată, nu perlele! Dar ți-l dau pe Lazos, calul meu de jucărie. Este preferatul meu, tata…
– O, nu, fetițo, lasă… somn ușor!

După câteva zile, când tatăl intră în camera ei să-i citească povestea, Jenny stătea pe pat și, cu tremur în voce, i-a zis:
– Ia, tata!
Și i-a întins mâna în care se afla prețiosul colier. Tatăl cu o mână a luat colierul și cu cealaltă a scos din buzunar o cutiuță de catifea albastră, în care erau perle adevărate. Le păstrase acolo, așteptând ca Jenny să renunțe la acel colier ieftin, ca să-i poată oferi unul de valoare.

Așa e și cu Tatăl nostru ceresc. El așteaptă ca noi să renunțăm la lucrurile fără valoare din viața noastră, pentru ca El să ne dea comori neprețuite.

(Sursă imagine: Bloomsbury Manor)

Zâmbiți, vă rog!

stomatologie-copii-brasovMicii noștri prieteni sunt pregătiți să ne descrețească din nou frunțile. 🙂

La școala duminicală, un copil a întrebat:
– Cât timp au stat Adam și Eva în rai?
Învățătoarea a răspuns:
– Nu știu, Biblia nu ne spune nimic despre acest aspect.
– Ba știu eu! s-a repezit alt copil. Până toamna!
– De unde știi? l-a întrebat învățătoarea.
– Păi atunci s-au copt merele!

Pastorul bisericii explica unei clase de băieți întâmplarea biblică despre Filip și famenul etiopian. Cum îi era obiceiul, povestirea s-a transformat într-o predică lungă. La sfârșit, pentru a verifica ce au înțeles copiii, pastorul a intrebat:
– Copii, de ce credeți voi că famenul etiopian a plecat la drum plin de bucurie?
A raspuns un băiețel mai șmecher:
– Pentru că Filip și-a terminat predica!

Micuțul Andrei a venit acasă de la școală cu un zâmbet mare pe față.
– Dragul meu, i-a spus mama, pari foarte fericit. Îți place la școală, nu-i așa?
– Ei, mama, i-a răspuns copilul. Să nu confundăm mersul la școală cu întorsul de la școală!

(Sursă imagine: marketingtcm.wordpress.com)