Povești cu și despre nume

O poveste întreagă în familia mea, familia Mironese, e cea cu numele, care de la tata a pornit, chiar cu numele de familie, care originar era Mironesi. Cand a ajuns tata în Hunedoara sau în Sibiu, nu mai știu exact, cei de la starea civilă i-au greșit numele și au pus E la sfârșit. Acum noi cei de la Sibiu suntem mai șmecheri decât cei care au rămas la Suceava, că numele nostru sună italian 🙂

Cred că tata a început să comenteze cu privire la nume deja de la primul copil, mama voia Daniela Simona și tata a zis că Simona e nume de artistă. Dar până la urmă se pare că a cedat, ca așa i-a rămas numele surorii mele celei mai mari.

Iar la a doua fată, mama a vrut să-i pună numele Dina și de data asta tata n-a mai cedat, că ce personaj negativ a fost Dina în Biblie? Așa că sora mea a devenit Cornelia.

A treia soră, Gabriela, cred că trebuia să fie Debora, dar tata a zis că nu-i trebuie fată pe care să o cheme Debaraua :)) Sau povestea asta a fost tot la a doua soră, asta nu mai știu.

Când se pregătea să vină al patrulea copil, tata a spus: “Dacă și asta mai e fată, îi punem numele Cleopatra!” Din fericire, n-a fost Cleopatra, ci Marcel. Dar când mama a vrut să adauge și Florin, tata s-a opus: “La noi acasă Florin e nume de bou!” Așa ca săracul baiat a ajuns să poarte și numele tatălui, Gavril, și era supărat nevoie mare mai târziu, când îl chemau la școală: “Hai, Gavrile, la tablă!”

Dupa 13 ani, hop și eu, când nu se mai gândea nimeni 🙂 Între timp mama s-a mai documentat și a ales niște nume destul de ieșite din comun: Narcisa Flaviana. Se pare că tata nu a mai avut nimic de obiectat, sau era sătul și el deja. Toată lumea îmi scurtează al doilea nume la Flavia și mă tot întreb de ce, le e greu să citească pe buletinul meu sau nu mă aud bine când le zic numele? Ori sunt toți flămânzi de îmi mănânca NA-ul :))

Mama a primit la nașterea mea un buchet de 7 narcise și i s-a spus: “Ce cadou frumos ați primit de 8 martie!” Ani mai târziu m-am gândit că poate chiar trebuia să fiu cadou de 8 martie, dar cum sunt eu grabită de felul meu, am venit cu o zi mai devreme :)) Și alții grăbiți îmi zic deja din 7 martie “La mulți ani!” pentru 8 martie și mă întreb de unde știe toată lumea când e ziua mea :)) Iar de Florii, la fel, îmi ia ceva timp până mă prind de ce îmi urează toți “La mulți ani!” că mă gândesc, totuși, ce legătură am eu cu sărbatoarea în sine? M-am făcut că plouă când colegii au zis să le aduc ceva dulce și de Florii și am mulțumit lui Dumnezeu în gând că nu se sărbătorește nicio sfântă Narcisa sau Flaviana :))

O prietenă a zis că sună prea bine numele meu și ar trebui să-l păstrez, iar lângă să adaug noul nume, în caz că mă voi căsători. Și am zis, cum să mă cheme Narcisa Flaviana Mironese Whatever? Dar ce sunt eu, personaj de telenovelă? :)) În ce rubrică îmi va incăpea ditamai numele, că și asa e lung și acum :)) Poate mai bine rămâne fără Whatever, că așa sună cel mai bine 🙂 Și am făcut și un acronim din el, pentru prima mea adresa de email: ”minafla”.

5 thoughts on “Povești cu și despre nume

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s