Povestea prietenei cu energii negative

Sper că nu îmi citește blogul prietena mea care mi-a fost alături doar 2 luni, cred ca a fost cea mai scurtă și mai intensă prietenie de care am avut parte in viața mea. Ea are 40 de ani, eu 38, amândouă singure, dar firi total diferite. O prietenă comună din prima companie în care am lucrat s-a gândit să ne facă legătura, iar eu n-am prea vrut la început, că doar mai am prietene, dar până la urmă am zis să încerc. Și după aceea rău mi-a părut, dar prefer să consider tot ce s-a întâmplat ca o experiență de viață din care am mai învățat ceva.

Prima dată când ne-am întâlnit, am crezut că ne vom înțelege tare bine, păream să avem aceeași viziune asupra vieții și cumva un mediu familial asemănător. Ea singură la părinți și cam neglijată de ei, eu cea mai mică dar am rămas fără tata la 17 ani și mulți ani am avut grijă de mama bolnavă – cumva amândouă nu am primit de la părinți tot ceea ce aveam nevoie pentru dezvoltarea noastră armonioasă. Ea singură într-un apartament și având o mașină, eu singură la casă și cu mașină. Dar apoi au ieșit la iveală și diferențele: eu cred în Dumnezeu, ea crede în ”Divinitate” care constă de fapt într-un amalgam de idei și religii. Eu Îl caut pe Dumnezeu cu inima sinceră, ea ca să Îi dea un bărbat. Ea e negativistă și supărată că e singură, eu optimistă și încerc să pun pe primul loc avantajele faptului de a fi singură.

Pe parcurs au apărut și mai multe diferențe: fiind singură la părinți, credea că totul i se cuvine și încerca să mă ducă în concediu cu ea, să nu meargă singură. Între timp murise mama, eram stresată, încercam să-mi revin pe linia de plutire, dar nu părea să înțeleagă, insista să mergem în concediu. Am amânat-o până m-am simțit eu în stare să plec de acasă. Dar și înainte de plecare ce mi-a făcut… După ce că eu mergeam cu mașina și am fost gata la timp, ea mai avea ceva ședințe la serviciu și nu reușea să își termine bagajele, de parcă nu le-ar fi putut face cu o seară înainte. Și se lăuda singură că lucrează în logistică și se pricepe la organizare. Păi îmi pare rău, domnișoara programator a organizat-o pe ea: i-am ridicat o comandă, i-am făcut niște cumpărături, i-am așezat bagajele mai bine în mașină.

În excursie a făcut numai figuri, că nu e mulțumită de condițiile din cabană, că nu poate dormi de mine noaptea când merg la baie, că dimineața o deranjez când mă trezesc devreme și mă pregătesc să dau o raită prin natură. Iar eu făceam tot ce puteam ca să fie bine, deși eram obosită și ca vai de capul meu, îi aduceam cafea de la sala de mese că așa voia ea, nu făceam duș seara târziu cum aș fi dorit ca să nu o deranjez, și totuși nimic din ce făceam nu era apreciat. Ba încă îmi găsea altă și altă vină: că mă gândesc numai la mine și nu sunt atentă la nevoile ei, că vorbesc prea mult și o încarc cu problemele mele, că eu nu știu să spun cuvinte de apreciere pentru ce face pentru mine. No spuneți și voi cine avea dreptate, așa cum mă cunoașteți acum din postările mele 🙂

La un moment dat am început eu contra-atacul: i-am spus că e ca mama mea, ale cărei nevoi primau mereu, deși eu puteam să mor lângă ea. Și acum, mama s-a dus și eu aveam și încă mai am niște simptome serioase de stres post-traumatic, iar frații și prietenii mi-au dat indicații să îmi văd în primul rând de mine, deci am și eu o dată în viață dreptul să fiu egoistă. Și că eu am fost singură atâta timp pentru că am avut grijă de mama, de acum înainte posibil nu voi mai fi singură. Dar ea e singură pentru că nu e atentă la nevoile celor din jurul ei și se gândește numai la ea, și în prietenia asta eu trebuie să-mi duc poverile tot singură și mă mai încarcă și ea cu ale ei.

Între timp îmi făcusem și iluzii legate de un vechi prieten de familie care e de vârstă cu mine și tot neînsurat, a făcut și el niște gesturi și nu și-a dat seama, iar eu, având nevoie cumva de un umăr pe care să plâng, mi-am creat în minte un întreg scenariu și i-am scris și lui ceva frânturi din el, de l-am derutat complet :)) I-am povestit și prietenei pe măsură ce s-au desfășurat lucrurile, la început m-a crezut, apoi a început să-și dea seama că ceva nu e în regulă și după ce eu am realizat că nu am nimic cu el, m-a somat cumva să nu mai vorbesc despre el. Dar în capul meu problema nu se putea rezolva atât de ușor, eu trebuia să îmi refac prietenia de dinainte cu el și, vorbind cu ea, îmi mai făceam ordine în gânduri. I-am zis că nu mă ajută deloc dacă mă oprește să vorbesc, mă voi abține cât voi putea și după aceea voi vorbi încă și mai mult, că am nevoie să mă descarc. Dacă nu vrea măcar să mă asculte, după câte am făcut pentru ea (am ajutat-o și la curățenie în apartament și i-am împrumutat două obiecte de care a avut nevoie), măcar sa fi venit cu mașina ei și să fi plecat în momentul în care simțea că totul e prea mult pentru ea. Dacă a vrut să profite de bunătatea mea, a trebuit să mă suporte, practic i-am stricat concediul, dar și ea mi l-a stricat mie :))

Ei, nu-i nimic, că am întâlnit niște proprietari cumsecade ai complexului de cabane și m-am înțeles cu unul dintre ei, după ce o duc pe prietena mea acasă, să revin și să mai lucrez de acolo. M-am delectat cu niște peisaje superbe și am făcut o grămadă de poze, vă voi arăta minunățiile într-una din postările viitoare. I-am prins pe proprietari și pe prietenii lor în două seri la grătar, dar n-am vrut să stau cu ei că nu mânănc grătar seara și aveam nevoie de liniște. Prietena mea m-a apostrofat de acasă că sunt nepoliticoasă cu bărbații, eu i-am zis că i-am refuzat politicos și am mai și glumit cu ei 🙂 Cred că era invidioasă :)) Dar nu-i nimic, știe locația, îi cunoaște pe proprietari, oricând poate merge să fie vedeta serii la un grătar, fără necioplita de mine care să mai strice treburile pe acolo 😛

Și după cum ziceam în postarea trecută, a mai apărut cineva la orizontul meu, dar totul e încă neclar. Totuși de aici a pornit ruptura cu prietena mea, că mi-a dat niște indicații prețioase, după părerea ei, dar eu eram deja sătulă de lecțiile ei și am intervenit cu un nou contra-atac și i-am spus că nu gândește practic deloc, că eu sunt în situație și judec lucrurile mai bine. Și atunci a zis, în sfârșit, că s-a săturat de energiile mele negative pe care le tot împrăștii asupra ei și nu mai vrea să vorbească deloc cu mine. Doamne, Îți mulțumesc că m-ai scăpat de așa o prietenă, mai bine un dușman decât ea 😛 Ce energii negative împrăștii eu, oare că am contrazis-o mereu? Sau optimismul meu se vede negativ în lumea ei, că e tare pesimistă, cum ziceam. Sau i-oi fi transmis fără să vreau ceva de genul: ”Jos labele de pe prietenii mei” :)) Cine mai știe ce e în capul ei? Mai nasol e că ea consideră că nu are ce învăța de la mine și tot ce s-a întâmplat numai a supărat-o rău și atât. Trageți voi concluziile moralizatoare de aici 🙂

7 thoughts on “Povestea prietenei cu energii negative

  1. Ştii cum spun unii care divorţează din treaba lor ce motive şi vor să le ţină numai pentru ei şi bine fac? “Nepotrivire de caracter”. Aşa şi-n relaţiile de prietenie.
    Nici nu cred că e cazul să te mai întrebi. N-am înţeles partea aia cu interzisul să mai vorbeşti despre acel tip. Păi dacă asta te rodea pe tine, asta face o prietenă: ascultă şi rabdă. Chiar dacă ai fi vorbit ore-n şir numai despre asta, că deh, noi, fetele, când avem ceva pe creieraş sau pe suflet, suntem în stare să vorbim numai despre asta, ar fi putut să te asculte. În fine.
    Deci aşa, eşti nepoliticoasă cu bărbaţii, da? 😀 😀 😀

    Liked by 1 person

    • Da da, sunt foarte nepoliticoasa, dar nu stiu cum se face ca eu mi-am gasit doi si ea nici unul :)) Adica nu mi-am gasit practic nici unul, zic si eu asa, dar macar am avut despre ce vorbi. Si inchipuri sa fie, dar tot mai bine decat nimic :)) Si cred ca asta a ros-o pe ea, invidia, dar a dat-o la intors cu altele sa ma simt tot eu vinovata. Ca vezi tu doamne, ea e empatica si se incarca cu problemele mele.
      Doamne mare e gradina ta si multi mai sar gardul! 🙂

      Liked by 1 person

  2. Cam complicata povestea. Cine stie pentru ce vi s-au intersectat drumurile. Fiecare a invatat ceea ce a crezut din aceasta situatie. Una peste alta ai descoperit un loc pentru incarcarea bateriilor, in plina natura! Asa ca bilantul poate fi totusi pozitiv.
    Doar bine la tine si sa fii departe de astfel de personje!😊

    Like

  3. Ai trecut printr-o prietenie cu scântei, dar e bine că te-ai hotărât să-i pui capăt și poate vei găsi o prietenă cu care să ai în comun caracterul, nu trecutul și alte coincidențe. Ești o fată cu capul pe umeri și ai mari șanse să cunoști oameni ca tine, doar să ai răbdarea necesară în a-i cunoaște înainte de a te deschide în fața lor.

    Like

    • Pai nu eu i-am pus capat, ci ea ca cica nu ma mai suporta :)) Dar eu m-am bucurat ca initiativa a venit din partea ei.
      Mai am doua prietene foarte bune si relatia cu ele oglindeste cumva relatiile cu doua surori de ale mele. Relatia cu fata asta a semanat cumva cu relatia cu sora mea cea mai mare. De doua ori ne-am certat rau, o data cand am dus-o pe mama la azil si o data cand am vandut casa parinteasca, ea nu mai avea ce pretentii sa aiba, casa fiind deja a mea. Dar ne-am impacat, mai devreme sau mai tarziu, ca suntem surori. Dar cu prietena asta nu voi mai dori vreodata o impacare, si sa vina ea inapoi.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s