Amintiri din liceu

Am scris prea multe articole cam lacrimogene în ultimul timp și m-am gândit să mai schimb stilul, că doar oamenii mă știu amuzantă, nu plângăcioasă. Așa că vă voi prezenta și vouă niște amintiri pe care le-am scris pe Facebook, dar le-am șters între timp pentru că le-am considerat un pic prea personale. Însă pe blog îmi permit să îmi fac de cap 😀

Am fost numită nebună de unii oameni pentru că, după cum scriam într-un articol anterior, sunt prea sensibilă, iau viața prea în serios și uneori ajung să mă enervez așa de tare, de se sperie oamenii de mine. Dar am descoperit o poză pe Facebook, care tratează cu totul altfel acest tip de nebunie, care nu e nebunie de fapt, e doar un mod de a fi pe care oamenii superficiali nu îl înțeleg și își permit să pună etichete din prea multa lor nesimțire:

Și astfel mi-am amintit că nu numai eu am probleme, ci și cei din jurul meu, fac ce fac și tot în mijlocul nebunilor nimeresc 😂 Ce ziceți, prietenii mei de pe blog, sunteți nebuni împreună cu mine? 😉

Astăzi voi vorbi despre colegii mei de liceu și voi aminti mai multe trăznăi pe care le-au făcut pe parcursul anilor. S-au adunat o dată mai mulți băieți din clasa mea (cred că eram în a XI-a) cu diverse instrumente și s-au dus pe holul de la subsol, unde erau juniorii de clasa a IX-a. Puștanii chiar au crezut că a venit o formație să le cânte 😂 Și când au început zăpăciții mei de colegi să zdrăngăne aiurea din instrumente, s-a împrăștiat tot publicul foarte dezamăgit 😂

Tot în a XI-a le-a venit lor ideea să organizeze o masă câmpenească. Cum aveam mese în loc de bănci, numai bine și-au adus zacusca, slănina și altele de genul și s-au pus să petreacă în ora de biologie. Săraca profesoară nu le putea face față. Unul chiar a avut tupeul să o întrebe dacă îl lasă să meargă să mai cumpere o pâine 😂

Iar în clasa a XII-a, la festivitatea de premiere, și-au luat toți sacouri și pantaloni scurți. Când am ieșit eu să iau premiul II (cred că era primul premiu, nu a luat nimeni premiul I și eu eram deja cam sătulă de învățat), au venit după mine cu o față de masă furată din liceu, cu tot felul de nebunii la adresa profesorilor scrise pe ea. Nu îmi amintesc ce reacție au provocat, dar sigur au făcut senzație 😂

Dacă vă mirați cumva că am ajuns ce am ajuns, și trăzniții din clasa de informatică intensiv sunt de vină 😜 Eram doar 8 fete și fiecăreia ne-au pus câte o poreclă. Eu eram Miro și colega de banca Mânzi, prescurtare de la numele noastre de familie. Profesorul de română a declarat o dată cu mare patos că nu știu cine zburdă pe câmp ca mânzii! A râs toată clasa de să cadă pe sub scaune, iar profesorul nu înțelegea ce a zis atât de amuzant 😂

Ce să mai zic despre echipa de nebuni de la Continental, prima companie unde am lucrat… asta în alt articol, că deja mă întind prea mult 😋😉

6 thoughts on “Amintiri din liceu

  1. Mi-ai amintit cumva de un citat din Nietzsche, “And those who were seen dancing were thought to be insane by those who could not hear the music.” 🙂 Fiecare dintre noi cu “nebunia” lui, asta e clar, mai supranumiții și pitici pe creier, dar… asta mai mult atunci când nu facem decât să ne judecăm nepăsător sau aspru unii pe alții sau chiar pe noi înșine, mai mult decât să încercăm să înțelegem. Să încercăm să intrăm măcar puțin în ritmul “muzicii”… pe portativul fiecăruia, altă viață atunci. 🙂

    Liked by 1 person

    • Exact, as putea sa ii cataloghez eu ca nebuni pe cei care ma considera asa, comportamentul lor e uneori mai ciudat decat al meu. Dar incerc sa ma pun in pielea lor si sa le inteleg intentiile, atat cat pot si cat pricep si eu.

      Liked by 1 person

  2. Daca nu ne-am face uneori nebuni, cum am putea sa-i întelegem pe toti oamenii, fie rai fie buni ? Adaptabilitatea este unul dintre cele mai minunate si nobile daruri, pe care omul poate sa le deprinda în calatoria lui prin viata reala, însa viteza din ce în ce mai accelerata în care suntem atrasi si angrenati de sistemele inteligentei artificiale carteziene, false, ireale, imaginare, mortale, determina omul sa-si piarda veleitatile si caracterele originare, naturale, primare, logice, morale, atemporale, normale, trahsormând adeseori fiinta umana în înfometate, lacome, salbatice si turbate fiare.
    Un Weekend relaxant, luminat si binecuvântat, draga April !

    Like

    • Bine zis, multi se dezumanizeaza in ziua de azi, dar ma bucur ca mai gasesc si oameni adaptabili, sa am si eu cu cine discuta.
      Multumesc, asemenea, weekend placut!

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s