Ajutoarele mele de nădejde

Trebuie să dedic o postare celor doi colegi care au dus greul alături de mine în ceea ce privește “softul vieții” (nu îi spun numele, să nu divulg secretele companiei, dar așa îl numeam – “al vieții” 🤪). Eu am fost numită “mămica softului”, lor cum să le spun, “unchii softului”, ce ziceți? 😂

Prima dată a fost M, care mi-a fost de mare ajutor, a lucrat într-un limbaj de programare destul de greu, ca un erou. 😀 Dar, încet încet, s-a fofilat pe alte proiecte mai interesante. Însă, nici după aceea nu l-am lăsat în pace, o dată ca să mă ajute la ceva ce nu reușeam singură – problemă care a fost rezolvată instant de al doilea cap luminat 😂 – și de două ori pentru că l-am confundat cu alt M. Erau în același grup de chat, numit “Friends”, și din neatenție îi scriam tot celui care nu trebuia. 😂 Și să vedeți aici conversație inteligentă, încep eu:

– M, nu mergem o dată în pauză? Că A (soția lui) nu îmi răspunde, cred că e supărată pe R. (altă colegă)
– Narcisa, oprește-te, sunt celălalt M!
– Aoleu, iar am greșit adresa?
– Ce-mi dai să nu-i spun la R?
– Îți dau de lucru la softul vieții dacă îi spui!
– Gata, gata, m-ai convins.
– Napăi așa nu se mai poate, fac un grup cu softul vieții si te pun acolo. Îmi pare rău, dar ești retrogradat din grupul de “Friends”.
Dar nu s-a supărat colegul, dimpotrivă, a fost onorat că înainte era în grupul de prieteni. 😂

Al doilea a venit mai târziu și ne încânta în fiecare zi cu apăsări energice pe tastatură și conversații private la telefon. Cine a fost desemnată să îi facă observație? Bineînțeles că eu, poate pentru că aveam biroul în fața lui, poate pentru că trânteam totul în față oamenilor, fără jenă. 😂 Am cam trântit-o și de data asta, nu i-a prea convenit colegului, dar curând s-a învățat cu mine și ne-am înțeles foarte bine. A zis la un moment dat că îmi cumpără Renaultul vechi și îl recondiționează, că e valoros, dar nu s-a ținut de cuvânt. 😂

Am făcut amândoi pe centraliștii, când colegii de la IT au schimbat niște setări și parolele tuturor nu au rămas salvate, până ce eu m-am enervat și am trimis un email la toată lumea, să apeleze la șefii lor de echipă pentru această problemă. 🤪 Mai vorbesc uneori cu al meu coleg “de suferință” și acum, a revenit din Germania exact la compania unde lucrez eu, fără să ne fi înțeles dinainte. Din păcate, acum lucrăm de acasă, nu mai putem face mișto unul de altul ca în vremurile bune. 😂

2 thoughts on “Ajutoarele mele de nădejde

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s