Un om a visat că mergea pe malul mării, alături de Dumnezeu. Pe cer au început să se arate, una câte una, scene din viaţa lui. În multe dintre ele a observat două perechi de urme de paşi pe nisip: urmele paşilor lui şi urmele paşilor lui Dumnezeu.
A remarcat, însă, că de multe ori, de-a lungul vieţii lui, era doar un singur rând de urme. Şi tocmai în momentele cele mai triste şi mai grele! Pus pe gânduri, L-a întrebat pe Dumnezeu:
„Doamne, mi-ai spus că, dacă Te urmez, vei merge alături de mine toată viaţa mea. Dar când am fost în cele mai mari necazuri, a rămas doar un singur rând de urme. Nu înţeleg, de ce m-ai lăsat singur, tocmai când aveam mai mare nevoie de Tine?“
Domnul i-a răspuns:
„Scumpul Meu copil, Eu te iubesc şi nu te voi părăsi niciodată. În momentele de încercare şi suferinţă, ai văzut un singur rând de urme, pentru că Eu te-am luat în braţe!“
(poveste preluată)
Gânduri de primăvară 