O oră din timpul tău pentru cei dragi

Un bărbat a venit de la muncă târziu, obosit și nervos, găsindu-și băiețelul de 5 ani așteptând la ușă nerăbdător.
– Tati, pot să te întreb ceva?
– Da, sigur, despre ce e vorba? a răspuns tatăl.
– Tati, câți bani câștigi pe oră?
– Hei, dar asta nu e treaba ta. De ce mă întrebi astfel de lucruri? spuse omul nervos.
– Doar vreau să știu…Te rog spune-mi, cât câștigi pe oră?
– Dacă trebuie să știi… câștig 50$ pe oră.
– Ah, a răspuns micuțul trist, cu capul plecat. Tati, îmi împrumuți te rog 25$?
Tatăl s-a înfuriat:
– Dacă singurul motiv pentru care m-ai întrebat asta este ca să îmi ceri niște bani, să-ți cumperi o jucărie sau alte prostii, atunci du-te direct în camera ta, la culcare. Gândește-te de ce ești așa egoist. Nu lucrez din greu în fiecare zi pentru așa copilării!

Micuțul a mers în liniște în cameră și a închis ușa. Omul s-a enervat și mai tare pe întrebările băiatului. Cum a putut să pună așa întrebări, doar pentru a cere niște bani?
După o oră, tatăl s-a calmat și a început să gândească: “Poate chiar era ceva de care avea nevoie să cumpere cu 25$, și chiar nu mi-a cerut bani des”. S-a dus la ușa băiatului și a deschis-o.
– Dormi? a intrebat.
– Nu tati, sunt treaz, a răspuns băiatul.
– M-am gândit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatăl. A fost o zi lungă și m-am descărcat pe tine. Uite, aici ai 25$.
Micuțul a sărit, zâmbind. 
– Mulțumesc, tati! a strigat.

După aceea, a scos un pumn de bani. Omul a văzut că băiatul avea deja bani și s-a enervat din nou. Micuțul și-a numărat încet banii și s-a uitat către tatăl său.
– De ce vrei mai mulți bani, dacă deja ai? a spus tatăl.
– Pentru că nu am avut destul, dar acum am, a replicat băiatul. Tati, am 50$. Pot să cumpar o oră cu tine? Te rog să vii mai repede acasă mâine! Vreau să mănânc cu tine.
Tatăl a fost distrus de durere. Și-a luat băiatul în brațe și l-a implorat să îl ierte.

Este doar o reamintire pentru toți ce lucrează din greu în viață, pentru familia lor. Nu ar trebui sa lăsăm timpul să ne treacă printre degete, fără să petrecem timp cu cei care chiar contează pentru noi, aceia apropiați de inimile noastre. Să ne străduim să dăruim din timpul nostru celor pe care îi iubim. Dacă azi murim, familia și prietenii, pe care îi lăsăm în urmă, vor simți pierderea pentru tot restul vieții lor!

(poveste preluată)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s