50 de lucruri despre mine

voordingA început la Ella, a trecut pe la prietena japoneză și pe la Laura… și acum a ajuns la mine ”epidemia”. Voi încerca să scriu și eu 50 de lucruri despre mine… chiar dacă va dura 5 zile, chiar dacă îmi voi pune sufletul pe tavă, chiar dacă nu veți citi până la capăt. 🙂

  1. M-am născut în martie, de aici și preferința pentru primăvară și numele blogului, ”Gânduri de primăvară”. Pentru că la început nu voiam să-mi dezvălui numele pe blog, m-am auto-numit ”April”, sună mai bine decât ”March”. 😉
  2. Am ”apărut” la 13 ani după fratele meu și înaintea lui mai sunt trei surori… nu se mai aștepta nimeni la venirea mea. Am fost ”păpușa” surorilor mele încă adolescente. Și sunt mătușă de la 5 ani.
  3. Cele mai frumoase și mai vii amintiri din copilărie sunt momentele petrecute cu tatăl meu.
  4. Mama spunea că dintre toți copiii ei, eu seamăn cel mai bine cu tata. 🙂
  5. Ochii mei sunt în mijloc căprui și pe margini bat spre verde. Din câte am citit, se încadrează tot la căprui, nuanța ”hazel”.
  6. Nu sunt nici brunetă, nici blondă, nici roșcată. :))
  7. Port ochelari din clasa a treia și se pare că nu voi mai scăpa de ei… decât dacă mă încumet să mă operez.
  8. Dintotdeauna mi-a plăcut culoarea roz, în toate nuanțele. Mai nou nuanța preferată este fuchsia.
  9. De bunăvoie și silită de împrejurări, am obținut carnetul de șofer la 18 ani şi, cu timpul, dintr-o fricoasă și o neîndemânatică m-am transfomat în micuța Schumacher (vorba colegilor). Dar la parcări tot nu mă pricep. :)) Și dacă ar fi să mă iau după vorbele unui ”misogin”, conduc foarte prost, pentru că, citez: ”Toate femeile conduc prost: unele prea încet, altele prea tare”.
  10. Iubesc muzica, s-o ascult și s-o interpretez… dar fără manele, latino și rock prea ”hard”. Am luat lecții de pian până în clasa a IV-a, dar am uitat aproape tot ce am învățat. Recent mi s-a oferit ocazia să reiau lecțiile, abia aștept să încep!
  11. Par foarte serioasă, dar de fapt îmi place să fiu veselă și ironică. Chiar mi se pare un mare defect al meu faptul că exagerez cu ironiile. Dar nu le îndrept doar spre alții, ci spre mine în primul rând.
  12. Am învățat să înot, dar înot foarte încordată pentru că mi-e frică de apă și obosesc cât ai zice ”pește”. Nu sunt bună de salvamar. :))
  13. Sunt inginer programator de profesie, dar visez să fiu artist cu normă întreagă.
  14. Deocamdată sunt doar artist amator… vedeți secțiunea ”Handmade”. Sau n-ar trebui să am pretenții de artist? :))
  15. Totuși îmi place programarea, dar aș prefera să realizez site-uri web. Profilul companiei la care lucrez este ”automotive”… mai puțin am de a face cu web-ul. 😦
  16. De vreun an și ceva fac sport regulat, deocamdată doar indoor cycling. Aerobicul nu m-a cucerit și totuși trebuie să mai încerc, pentru că este nevoie de o schimbare. 🙂
  17. Iubesc parfumurile, nici nu mai știu câte am. Mai nou nu mai port un singur parfum odată, ci le combin după cum îmi vine; până acum nu s-a plâns nimeni de miresme contradictorii. V-am spus și că am obiceiul să torn cam toată sticla pe mine? Nu…? Ei bine, aflați acum. 🙂
  18. Formația mea preferată dintotdeauna este The Messengers – sibieni de ai mei stabiliți în USA. Zicea mama că aveam doar câțiva ani și nu adormeam fără să fredonez primele lor melodii… eu nu-mi amintesc nimic. 😀
  19. Pe parcursul anilor s-a mai adăugat un preferat: Michael W. Smith. Îmi plac și dintre cei mai tineri, că doar n-am decât 20… și 10… și ceva de ani. :)) Însă cei amintiți sunt pentru mine ”oldies but goldies”.
  20. Când eram copil iubeam cărțile… acum citesc mult mai rar. Internetul e de vină. 😉
  21. Iubesc florile, de orice fel și orice culoare. În copilărie, când mergeam cu tata pe câmp, toate buruienile aveau loc de cinste în buchetele mele.
  22. Una dintre cugetările mele foarte ”adânci”: ”Marii deștepți pot face prostii mari, dar marii proști nu pot face deșteptăciuni mari.” Asta pentru că multe persone m-au complimentat că sunt inteligentă și mi s-a urcat la cap. :))
  23. Și alta mai ”domestică” așa: ”Dumnezeu nu este sărac și nici zgârcit.” Îmi amintesc de asta ori de câte ori rugăciunile mele îmi par prea îndrăznețe.
  24. Visez să-mi mobilez casa în stil vintage.
  25. Îmi place să cumpăr online, plătesc facturile online… cred că sunt prea dependentă de Internet. De multe ori, în loc să pun o întrebare sau să dau un telefon, prefer să caut pe google.
  26. Sunt preocupată mai mult de ”a face” decât de ”a ști”. Uneori e bine, alteori e rău – când mă apuc de ceva fără să cunosc datele problemei. :))
  27. Dacă nu ați dedus asta din punctul 26, vă spun eu: sunt impulsivă. 🙂
  28. Și cu toate acestea sunt o fire analitică, care gândește destul de mult… nu mai înțelegeți nimic, nu-i așa? De vină e temperamentul meu, și coleric și melancolic, nu știu niciodată ce trăsătură va ieși la iveală. :))
  29. Am o slăbiciune pentru Paris, nu știu să vă spun de ce, poate pentru aerul lui romantic… și îl voi vizita vara aceasta. În sfârșit! 😀
  30. Iubesc culorile și îmi place să le asortez. De curând mi-a cerut cineva să realizez două decorațiuni în gri, alb și negru și sunt puțin pierdută… am eu ceva idei, dar mi-e teamă că vor ieși prea seci.
  31. Iubesc dulciurile, în special ciocolata, macarons și torturile cu frișcă și fructe. Dar încerc să mă abțin de la ele cât mai mult. 😉
  32. Știu o singură limbă străină: engleza. Am învățat și germană, dar nu mă pot lăuda cu ea, nu s-a prea prins de mine.
  33. Îmi plac povestioarele cu morală și le trimit colegilor de muncă, săptămânal. Unii sunt încântați, alții m-au rugat să-i scot din listă. :))
  34. Am o mare problemă cu orice se mișcă prea încet și o nevoie infinită de răbdare.
  35. Oamenii care vorbesc prea mult mă obosesc.
  36. Cu toate acestea, am şi eu momente de limbariță. :))
  37. Îmi place să îmi fac teste de personalitate. Cel mai recent a fost cel de pe 16personalities.com și mi-a rezultat tipul ”Logic”. Mi se cam potrivește ce scrie pe acolo.
  38. Oricât de târziu m-aș culca, tot devreme mă trezesc, deci sunt o persoană matinală chiar și fără voia mea. :))
  39. Îmi place să fotografiez tot ce prind. 🙂
  40. Am fost întotdeauna o fire independentă, chiar a trebuit să învăț să cer ajutor când nu mă descurcam singură.
  41. Din cauza asta am o problemă cu oamenii din viața mea care sunt prea dependenți de părinți, care sunt foști copii răsfățați (sau poate actuali) și mă chinui să-i educ. :))
  42. Când e furtună îmi place să admir fulgerele și să ascult tunetele.
  43. Îmi place să merg cu avionul, îmi place cum se vede lumea de sus, dar urăsc timpul pierdut prin aeroporturi. Totuși, e mult mai bine decât o zi și o noapte cu autocarul, cum mergeam în ”tinerețile mele”. 🙂
  44. Nu pot să îi înțeleg pe atei și de multe ori m-am încins în discuții contradictorii cu ei… până mi-am dat seama că nu are niciun rost, eu nu îi pot convinge, dar nici ei pe mine. Și până la urmă fiecare e liber să creadă ce vrea.
  45. Vreau să fac măcar o dată în viață un lucru nebunesc: bungee jumping, sărit cu parașuta, mers cu motocicleta, din ăstea… că poate a doua oară nu mai apuc. :))
  46. Sunt timidă, dar mă tratez. 😀
  47. Încă nu am ajuns la o concluzie, în dezbaterea mea mentală, dacă sunt total introvertită sau introvertită cu accente extrovertite. :))
  48. Mai am de învățat în a mă aprecia corect, ba mă văd prea sus, ba prea jos.
  49. Prefer să mor de frig decât de căldură.
  50. Și ultimul punct… și poate cel mai personal… Am trecut printr-o depresie care a durat mulți ani, dar cu ajutorul lui Dumnezeu și al oamenilor binevoitori mi-am revenit, încet, încet. De vreo doi ani simt din nou că viața merită trăită și că există speranță.

Uite că nu a durat atât de mult și nici nu a fost atât de greu. 50 nu e un număr imposibil de atins. 😉

(Sursă imagine: Umm Johar’s Blog)

Visez…

De când m-am apucat de handmade, mi-am schimbat și preferințele în materie de mobilă și alte aranjamente prin casă. Dacă până nu demult eram adepta a tot ce poate fi mai modern, mai nou m-a prins dragul de ”vintage”.

Și pe când mă gândeam eu să vă arăt cum visez că îmi voi redecora casa – atunci când mă vor da banii afară din ea 😀 – domnul Petru Racolta mi-a luat-o înainte. La el găsiți aranjamente moderne și rustice, iar la mine, după cum spuneam – vintage, retro, antic, cum doriți – nu prea știu eu să fac diferența dintre acești termeni. 🙂 Care e preferatul vostru?

vintage-grey
vintage-dining
vintage-white
(Sursă imagini: Retro Boutique)

mobila-vintage-antichizata-juliana-768x511
mobila-retro
(Sursă imagini: Juliana)

set-de-mobila-de-dormitor-vintage-elegant-lemn-masiv-6
(Sursă imagine: StejarMasiv)

baie-cu-gresie-si-aianta-crem-si-cada-placata-cu-faianta-roz
(Sursă imagine: Renovat)

oglinda-vintage-living
(Sursă imagine: rfios.com)

dorimitor-clasic
dormitor-clasicideidesign-com1_
(Sursă imagini: Idei de design)

d_10009-index
(Sursă imagine: Mobilemaem)

mobila-accesorii-si-decoratiuni-bucatarie-stil-vintage
(Sursă imagine: MobilaCom)

O veste proastă?

In veci nu va mai fi noapteCe fac fetele când au timp liber, printre altele? Povestesc! 😀 Iar dacă prietenele sunt departe una de alta și le e greu să vorbească la telefon (da, ați auzit bine, există și ”specimene” de felul acesta), atunci își scriu mesaje la greu. 🙂  Și uite așa, în timpul unei astfel de conversații, o prietenă m-a anunțat, pe nepusă masă, că are o veste proastă pentru mine… Și m-a lăsat vreo două minute să fierb în suc propriu până mi-a spus despre ce e vorba. Mi-au și trecut prin cap două scenarii negative și mă pregăteam sufletește să aud vestea cea proastă…

Și până la urmă mi-a zis fata că, dacă nu reușesc să dorm suficient cât trăiesc pe pământ, atunci când voi ajunge în cer, la Dumnezeu, nu voi mai avea nicio șansă să dorm, pentru că acolo în veci nu va mai fi noapte! (așa scrie în Apocalipsa 21:25) Știți voi, oamenii, când au griji și probleme, se manifestă în diverse moduri: unii beau, unii mănâncă prea mult, alții fac ulcer… iar eu… nu prea reușesc să dorm. Și cum problemele nu se rezolvă de la o zi la alta, distracția de care am este parte este… pe cinste, iar prietena mea îmi cunoște prea bine necazurile. 😛

Dar m-a speriat degeaba, că nu mi-a dat o veste proastă cum se aștepta – dimpotrivă, pentru mine e cea mai bună veste: pentru că în cer nu voi mai avea nevoie de somn. 🙂 Voi avea un corp nou, care va trăi veșnic, fără mâncare și fără somn. Nu voi mai avea parte de dimineți grele în care abia mă urnesc ca să mă prezint la datorie, pentru că nu m-am odihnit destul. Nu voi mai face în gând inventarul trecutului, al prezentului și al viitorului până să reușesc să adorm. Voi fi mereu în formă fără să am nevoie de odihnă! 😀

Și de ce să mai pierd timpul cu somnul, când vor fi atâtea de făcut? Îl voi vedea pe Dumnezeu față în față, mă voi întâlni cu cei care au plecat prea devreme dintre noi, voi admira minunățiile pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru copiii Lui, voi cânta cu îngerii și Îl voi lăuda pe Dumnezeu! Asta e ceea ce-mi închipui eu că voi face în cer, dar cine știe cum va fi totul în realitate? ”Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” (1 Corinteni 2:9)

(Sursă imagine: Undeva… între vis și realitate)

Orice lacrimă, în palma Lui devine stea

lacrimaAceasta este povestea de viață a Elidei Oancea (sursa aici), care ne aduce aminte că Dumnezeu poate transforma orice neajuns în binecuvântare, ne poate da bucurie în locul tristeții și poate crea un vas nou, frumos și folositor, din cioburile vieții noastre.

M-am născut cu un defect la ochiul stâng. Nu este un defect de vedere, ci unul de mobilitate. Când eram mică, părinții m-au dus la diferiți medici, dar, la fiecare control oftalmologic, rezultatele erau foarte bune. Vederea era perfectă, dar problema era un mușchi care răspundea de mobilitatea ochiului. În copilărie am suferit trei intervenții chirurgicale, care au îndreptat situația, însă a rămas o parte care nu a putut fi remediată.

În perioada adolescenței, când, în mod normal, ne confruntăm cu cele mai multe complexe, sentimente de frustrare sau crize de identitate, n-am fost niciodată marcată de acest neajuns. Deși era unul vizibil, ușor de observat, n-am fost niciodată complexată de el. Eram conștientă de el, dar nu a reprezentat niciodată un complex și nici nu mi-am pus întrebări legate de asta.

Mai târziu, când m-am împrietenit cu cel care avea să devină soțul meu, într-una dintre zile, când discutam “verzi și uscate”, l-am întrebat: “Ce-ți place ție cel mai mult la mine?” Mă așteptam să înceapă cu ce știu ce trăsături de caracter, cu una din acele calități morale pe care le pui în capul listei de “must have-uri” a viitoarei soții. Dar el mi-a răspuns foarte prompt, de parcă nici n-avea nevoie de timp să se gândească: “Cel mai mult îmi plac ochii tăi!” L-am privit o clipă, așteptând parcă acel zâmbet care să-mi spună că glumește sau mă pune la încercare și mă pregăteam să-i spun că dacă vrea să mă încurajeze, nu e nevoie, pentru că sunt bine cu mine însămi. Dar el, în loc de asta, a continuat: “Întotdeauna am iubit privirea ta caldă și mi-a plăcut să-ți văd ochii zâmbind.”

Recunosc că am găsit foarte ciudat acest lucru. Chiar dacă nu-mi pusesem problema neajunsului fizic, recunosc că nici nu mă așteptasem la răspunsul acesta. M-am gândit atunci la versetul din Eclesiastul care spune că: “Orice lucru El îl face frumos…” Am o zicală îndrăgită și-mi place să o spun tinerilor, când am ocazia: “Orice lacrimă, în palma Lui devine stea”. Dumnezeu știe să facă din lacrimi stele, din necazuri bucurii, din eșec biruiță, din oameni nepromițători, viteji neînfricați!

Dacă ai lucruri care-ți plac mai puțin, neajunsuri care te deranjează sau alte aspecte care te fac să fii neîncrezător, așează în palma Lui toate acestea și El le va transforma în minuni!

(Sursă imagine: kricio.com)

Cea mai mare bogăție

Cea mai mare bogatie

Ați auzit despre miliardarul în dolari care a răspuns negativ la întrebarea dacă este fericit? Atunci reporterul l-a întrebat din nou:
”Dar de ce anume ați avea nevoie ca să fiți fericit?”
Și răspunsul a fost:
”De încă un dolar!”

Dar de pescarul fericit, ați auzit? Un om de afaceri bogat l-a sfătuit să facă o afacere din pescuitul lui și să câștige mulți bani, ca apoi să se poată odihni și bucura de viață. Dar pescarul i-a răspuns:
”Domnul meu, dar asta e ceea ce fac și acum: mă odihnesc și mă bucur de viață!”

Banii nu aduc fericirea, dar o întrețin – spunea cineva. Întrebarea mea este: de câți bani este nevoie pentru a întreține fericirea? Nu cumva de un leu în plus peste ceea ce avem? Dar dacă ne-am mulțumi cu ceea ce avem, nu am fi mereu fericiți?

(Sursă imagine: Facebook – God loves you)

Liberul arbitru

Free choiceCâteodată mi-aș dori ca Dumnezeu să mă fi făcut un roboțel. Să fi instalat prin circuitele mele programul după care să funcționez și gata! Tot timpul aș fi fost pe calea cea bună și aș fi făcut ceea ce trebuie. Viața ar fi fost mult mai ușoară…

Dar nu sunt un robot, sunt o ființă umană cu voință și cu puterea de a alege. Pot alege să fac ceea e bine sau să fac ceea e rău. Sună foarte bine, nu-i așa? Viața mi-e în propriile mâini și am tot dreptul de a o trăi așa cum cred eu. Numai că… decizile pe care le iau acum și aici nu sunt doar pentru viața aceasta, ci vor avea consecințe eterne. Și în plus, e atât de ușor să faci ce e rău, parcă vine de la sine! Dar ca să faci binele, e nevoie întotdeauna de un efort conștient.

O întrebare pe care am auzit-o de atâtea ori și pe care mi-o pun și eu este: dacă Dumnezeu știa că omul va alege să nu Îl asculte, atunci de ce l-a mai creat? Nu prea știu cum să răspund… Mă gândesc că Dumnezeu l-a făcut pe om ca să Se bucure de el, să comunice cu el – și reciproc, omul să se bucure de comuniunea cu Dumnezeu. Dar pentru aceasta era nevoie ca omul să fie asemenea lui Dumnezeu, adică să aibă personalitate și voință liberă. Și nu cred că stă în natura lui Dumnezeu să oblige pe nimeni, de aceea i-a dat omului dreptul de a alege, chiar dacă știa că la un moment dat acesta Îi va întoarce spatele. Și pentru această problemă a găsit o soluție: jertfa Fiului Său, care l-a împăcat pe om cu Dumnezeu.

Cred că ar trebui să Îi fim recunoscători lui Dumnezeu că ne-a dat posibilitatea de a ne alege singuri modul de trai și destinul nostru veșnic. Dar aceasta nu înseamnă că ne-a lăsat de capul nostru: tot El este cel care ne poartă de grijă, ne învață cum să alegem binele și ne iartă când am greșit, dar ne lasă și să suportăm consecințele deciziilor noastre, ca să devenim mai înțelepți.

Liberul arbitru este o mare binecuvântare, dar poate fi și un mare blestem, dacă îl folosim ca să ne răzvrătim împotriva lui Dumnezeu. Ca o concluzie, suntem liberi să alegem, dar alegerile noastre ne vor ridica sau ne vor doborî, și pe deasupra, vor influența viețile multor oameni din jurul nostru, în bine sau în rău. Dumnezeu să ne ajute să luăm decizii înțelepte!

(Sursă imagine: florinpasat.com)

Modelele acestei lumi

Nu mă uit la televizor, nici nu mai am așa ceva în casă. Sau… ba da, cred că mai este rătăcit pe undeva un mic televizor cu antenă de cameră la care mă uitam pe vremuri; acum cred că nici nu mai funcționează. Dar nu-i simt deloc lipsa, mai ales de când am Internet la discreție. Însă nici așa, nu mă pasionează știrile, din întâmplare mai aflu și eu câte ceva…

Modele de urmatNu-mi place deloc politica, dar în schimb, câteodată când pierd vremea pe Youtube, mai dau de materiale video dedicate vedetelor. Să nu vă spun că mă crucesc de ce văd pe acolo!

Miley Cyrus, care nu demult a jucat rolul ”Hannah Montana”, cântăreața simpatică iubită de toate adolescentele, vrea cu orice preț să își strice imaginea, acumulând noi și noi ”isprăvi”, fără pic de rușine… și oamenii o admiră, că deh, a crescut, s-a maturizat, s-a schimbat! Ce mai contează că s-a schimbat în rău? Tot ce e nou și excentric prinde la public! Demi Lovato, pe care o admiram pentru că a trecut cu bine prin niște momente foarte grele și are o personalitate puternică, susține sus și tare ”cauza” homosexualilor. Amanda Bynes și Lindsay Logan, două actrițe din filmele mele preferate pentru tineret, se droghează și sunt arestate de poliție. Să mai continui? Cred că ajunge și atât!

Unde sunt exemplele demne de urmat? Ați auzit cumva de actorul Kirk Cameron, care în timp ce lucra la filmările pentru filmul ”Fireproof”, a refuzat să sărute altă femeie decât pe soția lui (aici puteți citi mai multe)? Realizatorii filmului au compus o scenă în care actorul își sărută soția, îmbrăcată la fel ca actrița principală, astfel încât pare că în scenă se află însăși actrița care joacă rolul soției. Chiar mă mir că regizorii au fost de acord ca să recurgă la o astfel de soluție pentru a-l ajuta pe actor să își păstreze legământul făcut, bravo lor! După umila mea părere, Kirk Cameron ar trebui să fie celebru numai pentru acest simplu gest de fidelitate față de soția lui!

Miss California, candidată la Miss USA în 2009, a spus că, după părerea ei și după modul în care a fost crescută, căsătoria ar trebui să fie doar între un bărbat și o femeie (sursa aici). Să mai adaug și că a fost descalificată pentru această remarcă sinceră și curajoasă?

Aici am mai găsit un articol, despre diferiți actori care au refuzat anumite roluri pentru a-și păstra moralitatea neatinsă. Găsesc greu astfel de exemple, pe când cele scandaloase sunt la tot pasul! Oare ce se va alege de lumea aceasta? După ce modele de viață să se mai ghideze tinerii și copiii în ziua de azi?

(Sursă imagine: Google)