Fericirea…

fericirea-ghid-de-buzunar-si-citate-despre-fericireDe ce căutăm fericirea în lucruri materiale, când ea se află în noi, adânc ascunsă în sufletul nostru?

De ce fugim după fericire, adunând tot mai multe și manipulând oamenii ca să ne fie nouă bine, când ea vine singură, dăruind, fiind mulțumitori și iubind oamenii?

De ce credem că fericirea înseamnă o viață fără griji și fără necazuri, când poți fi fericit și în mijlocul necazurilor – dacă ești recunoscător pentru ceea ce ai deja și cauți să înveți ceva din împrejurarea prin care treci?

Fericirea își are originea în suferință și, oricât de mult am dori să trăim numai în fericire, este absolut imposibil, întrucât, fără suferință, aceasta niciodată nu-și va arăta miraculosul său spectru. (Sorin Cerin)

Cea mai mare parte a fericirii sau mizeriei noastre depinde de dispoziția noastră și nu de circumstanțe. (Martha Washington)

Fericirea stă în lucrurile mici: un răsărit de soare, un cântec de greiere, o floare scăldată în rouă, un râu care șerpuiește printre stânci, o carte bună, zâmbetul cuiva drag… Și câte astfel de minuni am putea găsi în drumul nostru dacă n-am fi ocupați peste măsură cu alte lucruri, care nicidecum nu ne aduc fericirea.

Fericirea supremă în viață este convingerea că suntem iubiți, iubiți pentru noi sau, mai curând, în ciuda noastră. (Victor Hugo)

Credem că dacă adunăm tot mai multe, vom fi mai fericiți, și de fapt ne trezim tot cu sufletul gol și mereu cu mai multe dorințe neîmplinite. Am uitat un principiu vechi de când lumea: ”Este mai ferice să dai decât să primești.” (Biblia – Faptele Apostolilor 20:35) Vei fi fericit când dai din timpul tău și resursele tale pentru a ajuta pe cineva, pentru a fi lângă cineva, pentru a aduce o rază de soare în viața tristă a cuiva. Vei fi fericit când petreci timp de calitate cu cei mai apropiați și lași pentru ei alte lucruri ”foarte urgente și importante.” Vei fi fericit când dai un bănuț, sau poate mai bine ceva de mâncare, unui cerșetor amărât de la colțul străzii.

Bine de cei care, oricât ar fi de săraci, își au dorințele lor cinstite din care își fac o trainică fericire. (William Shakespeare)

Fericirea este ceva care se multiplică atunci când este împărțit. (Paulo Coelho)

Omul cel mai fericit este acela care face fericiți pe cat mai mulți oameni. (Denis Diderot)

Vei fi fericit când Îl ai în suflet pe Dumnezeu și, în tot ce faci, te conduci după acest principiu: viața ta să-I fie pe plac Lui și să fie de folos omenirii. ”Fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu.” (Biblia – Psalmul 73:28)

Ferice de oricine se teme de Domnul și umblă în căile Lui. (Biblia – Psalmul 128:1)

P.S. Să nu credeți că v-am ”predicat”, ci, în primul rând, am căutat să mă conving pe mine însămi de niște adevăruri esențiale. 🙂

(Sursă imagine: damaideparte.ro)

Advertisements

Stridia şi perlele

perle-scoicaO stridie, care nu a fost rănită, nu poate produce perle.

Perlele sunt produsul durerii, rezultat al pătrunderii unei substanţe străine şi nedorite în interiorul unei stridii, cum ar fi un parazit sau un grăunte de nisip. În partea interioară a stridiei se găseşte o substanţă lucioasă numită sidef. Când pătrunde un grăunte de nisip în interiorul stridiei, celulele de sidef încep să lucreze şi astupă grăuntele de nisip cu multe straturi de sidef, pentru a proteja corpul fără apărare a stridiei.

Drept rezultat, se formează o frumoasă perlă. O stridie, care nu a fost rănită niciodată, nu poate produce perle, pentru că perla este o rană vindecată.

Te-ai simţit vreodată rănit de cuvintele cuiva? Ai fost acuzat de a fi spus lucruri pe care niciodată nu le-ai spus? Ţi-au fost vreodată ideile greşit interpretate? Ai primit lovituri din partea celor cu idei preconcepute? Ai fost vreodată obiectul indiferenţei celorlalţi?

Atunci când durerea te va încerca din nou, nu ezita să produci o perlă! Acoperă-ţi rănile cu câteva straturi de iubire.

Majoritatea oamenilor cultivă resentimente, lăsându-şi rănile deschise, alimentându-se cu trăiri negative, care împiedică leziunile să se cicatrizeze. În viaţă vedem multe “stridii goale”, nu pentru că nu au fost rănite, ci pentru că nu au ştiut să ierte, să înţeleagă şi să transforme o durere în iubire. Merită să surâdem în faţa durerii pe care o primim, ca un mijloc de ameliorare spirituală.

Astăzi este prima zi a restului vieţii tale. Fie-ţi sufletul doldora de perle! 🙂

(Autor: necunoscut
Sursă imagine: zooland.ro)

Acele lucruri mărunte și sâcâietoare

titlephotoMai ții minte acel “11 septembrie”? Poate ai auzit și tu că președintele unei companii a supraviețuit evenimentelor din 11 septembrie pentru că a fost prima zi de grădiniță a fiului său.

Altul a rămas în viață fiindcă a fost rândul lui să cumpere brioșe.

O femeie a întârziat din cauza ceasului ei deșteptător, care nu sunase la timp.

Cineva a întârziat, fiind blocat pe autostradă din cauza unui accident de circulație.

Altcineva a pierdut autobuzul.

O femeie și-a pătat bluza cu cafea și a trebuit să se schimbe înainte să plece de acasă.

Mașina cuiva nu a pornit la prima cheie, nici la a doua, nici la a treia.

Altcineva s-a întors din drum ca să răspundă la telefon.

O femeie a plecat mai târziu de acasă din cauza copilului ei care a tândălit prea mult.

Altcineva nu a găsit nici un taxi liber.

Dar poate că cea mai impresionantă a fost povestea “de supraviețuire” a omului care, în dimineața aceea, s-a încălțat cu o pereche de pantofi noi, a schimbat diferite mijloace de transport ca să ajungă la serviciu, dar a făcut o beșică la călcâi și s-a oprit la farmacie, ca să-și cumpere un plasture. Și uite-așa, omul trăiește și astăzi!

Ei bine, când eu sunt blocată în trafic, când liftul îmi pleacă de sub nas, când trebuie să mă întorc din drum ca să răspund la telefon – toate aceste lucruri mărunte mă irită! Însă, acum, mă gândesc că nici acele clipe nu sunt ieșite de sub controlul lui Dumnezeu și este voia Lui să mă confrunt și cu acele “lucruri mărunte și sâcâietoare”.

Data viitoare când ți se pare că te-ai sculat cu stângul din pat, când copiii par să piardă vremea și întârzie cu îmbrăcatul, când nu reușești să-ți găsești cheile de la mașină, când prinzi toate semafoarele pe roșu, nu te înfuria – Dumnezeu nu doarme, ci El veghează asupra ta! Și fie ca El să continue să te binecuvânteze cu aceste lucruri mărunte si sâcâietoare, amintindu-ți mereu că s-ar putea să le îngăduie cu un scop anume în viața ta!

Am găsit aceste cuvinte pe Internet, nu sunt sigură cine este autorul lor – se pare că ar fi E. A. Sârbu. Și mesajul lor se potrivește foarte bine cu următoarea melodie:

În mijlocul nebuniei și agitației de fiecare zi, să ne aducem aminte cât de binecuvântați suntem! ”Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu.”

(Sursă imagine: CBC News)

Dumnezeu e ca… zahărul!

zaharMai erau cinci minute până să înceapă ora. Copiii din clasa a V-a alergau prin sală gălăgioşi, dar şi emoţionaţi. La ora 16 fix aveau testare la religie. Când a intrat profesoara, tot freamătul ca de pădure în furtună s-a transformat într-o linişte de deşert tropical.

„Aş vrea să răspundeţi cu cuvintele voastre, simple, la două întrebări:
1. Cine este Dumnezeu?
2. Cum ştiţi că Dumnezeu există dacă nimeni nu L-a văzut?”

În 20 de minute toţi copiii au finalizat lucrarea. Profesoara le-a citit pe rând. 29 de lucrări erau repetitive. Cuvintele parcă erau aceleaşi: „Dumnezeu e Tatăl nostru”, „a făcut pământul, marea şi tot ce există”. Dar a treizecea? Era lucrarea lui Ernestino, un pici blond, mărunţel.
„Vino şi citeşte-ţi lucrarea în faţa clasei”.

Copilul a înaintat şovăielnic. Se temea de o umilinţă în faţa colegilor. Lacrimile îi inundau obrajii. Dar învăţătoarea l-a încurajat. Elevul a început citirea sughiţând:
„Dumnezeu este ca şi zahărul pe care mama îl pune în fiecare dimineaţă în ceai la micul dejun. Eu nu văd zahărul în ceaşcă, dar dacă mama nu îl pune, simt imediat că lipseşte! Aşa este şi Dumnezeu. Chiar dacă nu-L vedem. Dacă El nu este în viaţa noastră, viaţa este amară şi nu are gust.”

Sala a explodat în aplauze. Profesoara i-a mulţumit lui Ernestino şi a completat:
„Vedeţi copii, ceea ce face din noi înţelepţi nu e să cunoaștem multe lucruri. Ci să fim simpli, dar să ştim că Dumnezeu face parte din viaţa noastră.”

Filosofii se chinuie să-L definească pe Dumnezeu cu idei. Pictorii Îl scot din minte şi-L aştern colorat pe pânze. Pastorii Îl scot din suflet şi-L clădesc în cuvinte. Iar noi, muritorii, tot nu înţelegem. Dumnezeu nu e un concept greoi. Un neconcept. E simplu ca şi cămaşa lui Hristos. E respirabil ca şi aerul proaspăt de ianuarie. E dulce ca şi zahărul! Numai că nu poţi să ştii toate acestea decât dacă L-ai gustat mai întâi!

Vrei să trăieşti frumos, să trăieşti înţelept? Nu uita să pui zahăr în viaţa ta!

(Autor: Nicoale Geantă
Sursă imagine: WA Rural)

Îndemn la credință

Nu renuntaDe câte ori am dat vina pe Dumnezeu pentru întâmplările nefaste din viețile noastre, uitând că ”toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu”?

De câte ori am uitat să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne-a dăruit o nouă zi, o nouă șansă, o nouă binecuvântare?

De câte ori nu am avut încredere în El, în grija și dragostea Lui, și ne-am chinuit să ne rezolvăm singuri problemele?

Și cu toate acestea… El continuă să ne arate bunătate în fiecare zi. El nu a renunțat să ne mai iubească, să nu renunțăm nici noi la a crede în El!

 

(Sursă imagine: Facebook – God loves you)

Biblia are răspuns la frământările mele

prayer-bibleCând mă simt înfrântă:
”Totuși, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.” (Romani 8:37)
”Oricine este născut din Dumnezeu, biruiește lumea și ceea ce câștigă biruința asupra lumii, este credința noastră.” (1 Ioan 5:4)

Când mă simt descurajată:
”V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33)
”Pot totul în Hristos, care mă întărește.” (Filipeni 4:13)

Când am nevoie de ajutor:
”Eu strig către Dumnezeu, către Cel prea înalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine. El îmi va trimite izbăvire din cer, în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă ocări. Da, Dumnezeu Își va trimite bunătatea și credincioșia.” (Psalmul 57:2-3)
”Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi.” (Psalmul 46:1)

Când am păcătuit:
”Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice neleguire.” (1 Ioan 1:9)
”Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” (Isaia 53:5)

Când mi se pare că Dumnezeu a uitat de mine:
”Măcar că zici că nu-L vezi, totuși pricina ta este înaintea Lui: așteaptă-L!” (Iov 35:4)
”Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează și să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita totuși Eu nu te voi uita cu nici un chip.” (Isaia 49:15)

Când mi-e teamă:
”Domnul este lumina și mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este Sprijinitorul vieții mele: de cine să-mi fie frică?” (Psalmul 27:1)
”Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10)

Când sunt pedepsită de Dumnezeu:
”Căci mânia Lui ține numai o clipă, dar îndurarea Lui ține toată viața; seara vine plânsul, iar dimineața veselia.” (Psalmul 30:5)
”Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului şi nu te mâhni de pedepsele Lui. Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte!” (Proverbe 3:11-12)

Când trec prin necazuri:
”Ne-ai făcut să trecem prin multe necazuri și nenorociri; dar ne vei da iarăși viața, ne vei scoate iarăși din adâncimile pământului.” (Psalmul 71:20)
”De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” (Romani 8:28)

Când sunt bolnavă:
”Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viață, prin ea mai am și eu suflare, căci Tu mă faci sănătos și îmi dai iarăși viața. Iată, chiar suferințele mele erau spre mântuirea mea; Tu ai găsit plăcere să-mi scoți sufletul din groapa putrezirii. Căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele.” (Isaia 38:16-17)

Când sunt îngrijorată:
”Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:6-7)
”Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” (Ieremia 29:13)

Când sunt ispitită:
”Nu v-a ajuns nici o ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” (1 Corinteni 10:13)

Când nu știu încotro să o iau:
„Eu – zice Domnul – te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.” (Psalmul 32:8)
”Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” (Proverbe 3:5-6)

Când am nevoie de odihnă:
”Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.”(Matei 11:28-29)
”Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.” (Psalmul 4:7)

Când sunt la capătul puterilor:
”El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc; umblă, şi nu ostenesc.” (Isaia 40:29-31)

Când sunt tristă:
”Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.” (Psalmul 43:5)
”Tu-mi dai mai multă bucurie în inima mea decât au ei, când li se înmulțește rodul grâului și al vinului.” (Psalmul 4:7)

Când mă simt singură:
”Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5)
”Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui şi nu va mai putea de veselie pentru tine.” (Țefania 3:17)

(Sursă imagine: Will’s Blog)

Recunoștința ca mod de viață

Pray

Câte și mai câte nu ne dorim și nu Îi cerem lui Dumnezeu: sănătate, protecție, pace, bunăstare, pentru noi și pentru cei dragi… Dar oare de câte ori I-am mulțumit pentru că ne-a ascultat rugăciunile și ne-a dăruit chiar mai mult decât am cerut sau decât am merita?

Ce-ar fi astăzi să înălțăm o rugăciune către Dumnezeu, nu ca să Îi mai cerem ceva, nu pentru că avem nevoie de El și de ajutorul Lui, ci ca să-I aducem recunoștința noastră pentru toate darurile Sale nemeritate!

(Sursă imagine: Facebook)