Acele lucruri mărunte și sâcâietoare

titlephotoMai ții minte acel “11 septembrie”? Poate ai auzit și tu că președintele unei companii a supraviețuit evenimentelor din 11 septembrie pentru că a fost prima zi de grădiniță a fiului său.

Altul a rămas în viață fiindcă a fost rândul lui să cumpere brioșe.

O femeie a întârziat din cauza ceasului ei deșteptător, care nu sunase la timp.

Cineva a întârziat, fiind blocat pe autostradă din cauza unui accident de circulație.

Altcineva a pierdut autobuzul.

O femeie și-a pătat bluza cu cafea și a trebuit să se schimbe înainte să plece de acasă.

Mașina cuiva nu a pornit la prima cheie, nici la a doua, nici la a treia.

Altcineva s-a întors din drum ca să răspundă la telefon.

O femeie a plecat mai târziu de acasă din cauza copilului ei care a tândălit prea mult.

Altcineva nu a găsit nici un taxi liber.

Dar poate că cea mai impresionantă a fost povestea “de supraviețuire” a omului care, în dimineața aceea, s-a încălțat cu o pereche de pantofi noi, a schimbat diferite mijloace de transport ca să ajungă la serviciu, dar a făcut o beșică la călcâi și s-a oprit la farmacie, ca să-și cumpere un plasture. Și uite-așa, omul trăiește și astăzi!

Ei bine, când eu sunt blocată în trafic, când liftul îmi pleacă de sub nas, când trebuie să mă întorc din drum ca să răspund la telefon – toate aceste lucruri mărunte mă irită! Însă, acum, mă gândesc că nici acele clipe nu sunt ieșite de sub controlul lui Dumnezeu și este voia Lui să mă confrunt și cu acele “lucruri mărunte și sâcâietoare”.

Data viitoare când ți se pare că te-ai sculat cu stângul din pat, când copiii par să piardă vremea și întârzie cu îmbrăcatul, când nu reușești să-ți găsești cheile de la mașină, când prinzi toate semafoarele pe roșu, nu te înfuria – Dumnezeu nu doarme, ci El veghează asupra ta! Și fie ca El să continue să te binecuvânteze cu aceste lucruri mărunte si sâcâietoare, amintindu-ți mereu că s-ar putea să le îngăduie cu un scop anume în viața ta!

Am găsit aceste cuvinte pe Internet, nu sunt sigură cine este autorul lor – se pare că ar fi E. A. Sârbu. Și mesajul lor se potrivește foarte bine cu următoarea melodie:

În mijlocul nebuniei și agitației de fiecare zi, să ne aducem aminte cât de binecuvântați suntem! ”Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu.”

(Sursă imagine: CBC News)

Dumnezeu e ca… zahărul!

zaharMai erau cinci minute până să înceapă ora. Copiii din clasa a V-a alergau prin sală gălăgioşi, dar şi emoţionaţi. La ora 16 fix aveau testare la religie. Când a intrat profesoara, tot freamătul ca de pădure în furtună s-a transformat într-o linişte de deşert tropical.

„Aş vrea să răspundeţi cu cuvintele voastre, simple, la două întrebări:
1. Cine este Dumnezeu?
2. Cum ştiţi că Dumnezeu există dacă nimeni nu L-a văzut?”

În 20 de minute toţi copiii au finalizat lucrarea. Profesoara le-a citit pe rând. 29 de lucrări erau repetitive. Cuvintele parcă erau aceleaşi: „Dumnezeu e Tatăl nostru”, „a făcut pământul, marea şi tot ce există”. Dar a treizecea? Era lucrarea lui Ernestino, un pici blond, mărunţel.
„Vino şi citeşte-ţi lucrarea în faţa clasei”.

Copilul a înaintat şovăielnic. Se temea de o umilinţă în faţa colegilor. Lacrimile îi inundau obrajii. Dar învăţătoarea l-a încurajat. Elevul a început citirea sughiţând:
„Dumnezeu este ca şi zahărul pe care mama îl pune în fiecare dimineaţă în ceai la micul dejun. Eu nu văd zahărul în ceaşcă, dar dacă mama nu îl pune, simt imediat că lipseşte! Aşa este şi Dumnezeu. Chiar dacă nu-L vedem. Dacă El nu este în viaţa noastră, viaţa este amară şi nu are gust.”

Sala a explodat în aplauze. Profesoara i-a mulţumit lui Ernestino şi a completat:
„Vedeţi copii, ceea ce face din noi înţelepţi nu e să cunoaștem multe lucruri. Ci să fim simpli, dar să ştim că Dumnezeu face parte din viaţa noastră.”

Filosofii se chinuie să-L definească pe Dumnezeu cu idei. Pictorii Îl scot din minte şi-L aştern colorat pe pânze. Pastorii Îl scot din suflet şi-L clădesc în cuvinte. Iar noi, muritorii, tot nu înţelegem. Dumnezeu nu e un concept greoi. Un neconcept. E simplu ca şi cămaşa lui Hristos. E respirabil ca şi aerul proaspăt de ianuarie. E dulce ca şi zahărul! Numai că nu poţi să ştii toate acestea decât dacă L-ai gustat mai întâi!

Vrei să trăieşti frumos, să trăieşti înţelept? Nu uita să pui zahăr în viaţa ta!

(Autor: Nicoale Geantă
Sursă imagine: WA Rural)

Îndemn la credință

Nu renuntaDe câte ori am dat vina pe Dumnezeu pentru întâmplările nefaste din viețile noastre, uitând că ”toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu”?

De câte ori am uitat să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne-a dăruit o nouă zi, o nouă șansă, o nouă binecuvântare?

De câte ori nu am avut încredere în El, în grija și dragostea Lui, și ne-am chinuit să ne rezolvăm singuri problemele?

Și cu toate acestea… El continuă să ne arate bunătate în fiecare zi. El nu a renunțat să ne mai iubească, să nu renunțăm nici noi la a crede în El!

 

(Sursă imagine: Facebook – God loves you)

Biblia are răspuns la frământările mele

prayer-bibleCând mă simt înfrântă:
”Totuși, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.” (Romani 8:37)
”Oricine este născut din Dumnezeu, biruiește lumea și ceea ce câștigă biruința asupra lumii, este credința noastră.” (1 Ioan 5:4)

Când mă simt descurajată:
”V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33)
”Pot totul în Hristos, care mă întărește.” (Filipeni 4:13)

Când am nevoie de ajutor:
”Eu strig către Dumnezeu, către Cel prea înalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine. El îmi va trimite izbăvire din cer, în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă ocări. Da, Dumnezeu Își va trimite bunătatea și credincioșia.” (Psalmul 57:2-3)
”Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi.” (Psalmul 46:1)

Când am păcătuit:
”Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice neleguire.” (1 Ioan 1:9)
”Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” (Isaia 53:5)

Când mi se pare că Dumnezeu a uitat de mine:
”Măcar că zici că nu-L vezi, totuși pricina ta este înaintea Lui: așteaptă-L!” (Iov 35:4)
”Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează și să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita totuși Eu nu te voi uita cu nici un chip.” (Isaia 49:15)

Când mi-e teamă:
”Domnul este lumina și mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este Sprijinitorul vieții mele: de cine să-mi fie frică?” (Psalmul 27:1)
”Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10)

Când sunt pedepsită de Dumnezeu:
”Căci mânia Lui ține numai o clipă, dar îndurarea Lui ține toată viața; seara vine plânsul, iar dimineața veselia.” (Psalmul 30:5)
”Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului şi nu te mâhni de pedepsele Lui. Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte!” (Proverbe 3:11-12)

Când trec prin necazuri:
”Ne-ai făcut să trecem prin multe necazuri și nenorociri; dar ne vei da iarăși viața, ne vei scoate iarăși din adâncimile pământului.” (Psalmul 71:20)
”De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” (Romani 8:28)

Când sunt bolnavă:
”Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viață, prin ea mai am și eu suflare, căci Tu mă faci sănătos și îmi dai iarăși viața. Iată, chiar suferințele mele erau spre mântuirea mea; Tu ai găsit plăcere să-mi scoți sufletul din groapa putrezirii. Căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele.” (Isaia 38:16-17)

Când sunt îngrijorată:
”Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:6-7)
”Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” (Ieremia 29:13)

Când sunt ispitită:
”Nu v-a ajuns nici o ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” (1 Corinteni 10:13)

Când nu știu încotro să o iau:
„Eu – zice Domnul – te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.” (Psalmul 32:8)
”Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” (Proverbe 3:5-6)

Când am nevoie de odihnă:
”Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.”(Matei 11:28-29)
”Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.” (Psalmul 4:7)

Când sunt la capătul puterilor:
”El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc; umblă, şi nu ostenesc.” (Isaia 40:29-31)

Când sunt tristă:
”Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.” (Psalmul 43:5)
”Tu-mi dai mai multă bucurie în inima mea decât au ei, când li se înmulțește rodul grâului și al vinului.” (Psalmul 4:7)

Când mă simt singură:
”Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5)
”Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui şi nu va mai putea de veselie pentru tine.” (Țefania 3:17)

(Sursă imagine: Will’s Blog)

Recunoștința ca mod de viață

Pray

Câte și mai câte nu ne dorim și nu Îi cerem lui Dumnezeu: sănătate, protecție, pace, bunăstare, pentru noi și pentru cei dragi… Dar oare de câte ori I-am mulțumit pentru că ne-a ascultat rugăciunile și ne-a dăruit chiar mai mult decât am cerut sau decât am merita?

Ce-ar fi astăzi să înălțăm o rugăciune către Dumnezeu, nu ca să Îi mai cerem ceva, nu pentru că avem nevoie de El și de ajutorul Lui, ci ca să-I aducem recunoștința noastră pentru toate darurile Sale nemeritate!

(Sursă imagine: Facebook)

Pastor Vasile Alexandru Taloș – despre #Colectiv

12196023_10153642863446955_9018469054150368569_nDuminică, după predică, un vechi prieten mi-a trimis acest email: ”Am ascultat astăzi cu lacrimi mesajul dvs. și vă încurajez să scrieți un text căruia să-i dați drumul pe Internet!” Apoi, luni dimineața m-a sunat din nou. Nu m-am lăsat nici încurajat, nici înduplecat. Aseară m-a sunat fiul meu din străinătate: ”Tati, să nu-i judeci pe tineri!”. Claudiu este și el unul din milioanele de tineri care au plecat după mineriadă și nu s-au mai întors. Mi-am amintit că în decembrie ’89, când avea doar 15 ani, am împărțit împreună coloanelor de demonstranți, toți cozonacii pregătiți de mamaia lui pentru Crăciun. Apoi, în Piața Universității, seară de seară, am cântat: ”Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă, Până nu vom câștiga libertatea noastră!” Când am semnat declarația de la Timișoara, cel ce ținea evidența, m-a întrebat ce profesie am. Și când a aflat că sunt pastor, a exclamat: ”Ăsta da golan!” M-au invitat în balcon și am rostit rugăciunea Tatăl Nostru. Abia am început, și toată Piața Universității a îngenuncheat și a rostit cu voce tare rugăciunea. Simțeam că Dumnezeu era prezent acolo!

În această dimineață, soția m-a chemat să citesc emailul trimis de Claudiu:

”Tati,
Am vrut sa iti scriu tati, impresiile mele calde, dar m-am luat cu ziua de lucru si nu am mai apucat sa scriu. La telefonul de dimineata am vrut doar sa ma asigur ca nu ai cazut in capcana de ai cataloga in vreun fel. Nu am multe minute la dispozitie, asa ca am sa scriu ce imi trece prin cap, ne-editat.
Duminica seara se predica din pilda fiului risipitor. Inainte de predica s-a facut un apel sa ne rugam pt. cei din Romania… si cam atat. Noi stam in bancile bisericii, in haine curate si ascultam, iar eu ma gandesc ca in drama de la Colectiv, a fost fiul risipior care nu a mai apucat sa se intoarca acasa la tata. Se intimpla, nu? Dar noi, ce facem? Ramanem mai departe, in bancile noastre, in haine curate, si mereu ascultam programe frumoase.
Am cautat cantecul lor, sa vad daca sunt satanisti. Este muzica rock, probabil heavy metal, sau vreo alta sub-genre. Am fost curios sa gasesc lirica acestui cantec. Versurile le gasesti aici: http://www.metrolyrics.com/the-day-we-die-lyrics-goodbye-to-gravity.html. Versul 2, o premonitie infricosatoare: „Another row jumping into the flame”. Ideea centrala: „We’re not numbers we’re free, we’re so alive/ And the day we give in is the day we die”. Doar un alt cantec al unei generatii pierdute si rebele, in lupta cu systemul. Muzica este un rock dur care nu mi-ar fi placut nici in anii de liceu, desi unele cantece pe care le ascultam nu erau departe ca stil. Si daca ar fi fost satanisti, ce era? Nu tot un fiu risipitor pe care tatal il asteapta sa se intorca acasa? Muzica, droguri, bautura… nimic de admirat… dar ma supara distanta dintre noi si ei, faptul ca nu ii putem aduce acasa pe unii ca ei.”

Luni seara, o mulțime, tăcută și încremenită de durere, înconjura ca un arc încordat covorul imens de lumânări și flori, așternut pe locul unde atâția tineri și tinere s-au stins sufocați, în chinuri cumplite. Cu lumânări în mâini și rugăciuni în inimi, un grup de băieți și fete din biserica noastră a început să fredoneze un psalm de mângâiere: ”Ridica-voi ochii mei la ceruri, De unde va veni ajutorul meu. Ajutorul meu de la Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul și pământul.” Deodată, tăcerea din jurul lor a devenit mai solemnă. S-a stins orice șoaptă, iar cei din jur s-au apropiat și mai mult, fredonând parcă în inimile lor cuvinte de speranță. Mișcată profund de acest mesaj, o doamnă îi îmbrățișa cu privirea și nu-și putea stăpâni lacrimile. După ce am depus lumânările, unii dintre noi ne-am retras discret. Iar tinerii noștri au simțit că în acea seară locul lor era aici, nu într-o sală plăcută de studiu biblic și socializare.

Când am aflat că, în noaptea de iad, Claudiu Petre și Andrei Rugină s-au întors în flăcările ucigătoare pentru a salva pe alții, am știut că Dumnezeu era prezent acolo, în inimile lor. Cine i-a îndemnat să se întoarcă? Cine aprinde în sufletul omului iubirea până la sacrificiul suprem? Instinctul egoist de supraviețuire? Vreun duh malefic? Dacă nu Dumnezeu, atunci cine? A fost mai evidentă dragostea lui Dumnezeu în spaima unui adolescent care împingea prin flăcări căruciorul cu rotile să-și salveze prietenul imobilizat, decât în predicile dogmatice și moralizatoare sau în liturghiile siropoase din catedrale, unde încercăm să-L închidem pe Dumnezeu. Uităm că Dumnezeu ajunge la oameni, acolo unde sunt ei, înainte să ajungem noi. Pentru că El îi iubește mai mult decât îi iubim noi.

Dragul meu Claudiu, ai dreptate când întrebi de ce stăm nepăsători. Pilda fiului risipitor este cea mai propovăduită pildă în bisericile noastre. Din păcate, am reținut doar un singur aspect: fiul să se întoarcă acasă! Noi, doar să-l așteptăm. Dacă nu se întoarce, cu atât mai rău pentru el! Iar dacă se întâmplă să se întoarcă, bisericile îl așteaptă cu indignarea sfântă a fratelui mai mare. Ce s-ar fi întâmplat dacă înaintea fiului risipitor nu ar fi alergat tatăl, ci i-ar fi ieșit înainte fratele mai mare? S-ar mai fi auzit din casă, până departe, muzică, joc și bucurie? Iov era cel mai drept și integru om de pe pământ în vremea lui. Fiii lui dădeau câte un party, cu mâncare și băutură, cel puțin de zece ori pe an. Dimineața, Iov se ducea la ei și îi chema la altarul arderii de tot, la rugăciune, sfințire și dedicare față de Dumnezeu. Iov nu spunea: ”Pentru că v-ați distrat azi noapte, nu mai vreau să știu de voi!”

Când am ascultat mărturia cutremurătoare a asistentei medicale despre adolescentul care întreba: „Am să mai trăiesc?”, despre tânăra adusă pe brațe de un pompier, despre cei ce tremurau sub arsuri bătând în ușile ambulanțelor, m-am înfiorat la gândul că Dumnezeu ne cere: ”Căutați să mântuiți pe unii din ei, smulgându-i din foc!” (Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iuda, vers. 23). Iar noi nu sărim în foc. Nici măcar nu venim pe aproape. Nu judec pe nimeni. Mă judec pe mine și caut să mă detașez de poziția pastorală, să acționez ca om, după îndemnul: ”Vegheați, fiți tari în credință, fiți oameni, întăriți-vă!” (1 Corinteni 16:13).

Lumânările și florile, și rugăciunea Tatăl Nostru rostită de mii de tineri, și furia stăpânită a unei generații abandonate, arată că sub poleiala distracției și a răzvrătirii sunt suflete care doresc să fie mai mult decât cifre pe liste de profit. Unii creștini sunt preocupați să vadă doar ce face diavolul. Cred că un creștin autentic caută să vadă ce face Dumnezeu, și este gata să-L urmeze în foc. Ca să parafrazez un prooroc al Vechiului Testament, aș spune: Mare este Dumnezeu dincolo de zidurile catedralelor! Mare este Dumnezeu dincolo de țarcul adunărilor ”închise”! (Maleahi 1:5) Hristos dorește ca Biserica, în dimensiunea ei locală, să fie o comunitate a harului și a mângâierii, o comunitate deschisă spre cei ce stau la răspântii de drumuri în viață, o comunitate de credință, speranță și iubire creștină.

Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează și nu zăbovi! Deschide-ne ochii, și inima, și mâna spre cei în suferință! Izbăvește-ne de parohialismul nostru îngust și opac! Fă să înțelegem că o credință cât un bob de muștar deschide un ocean de har; și că un munte de cunoștință poate ascunde o inimă cât un purice parazitar. Ajută-ne să împărtășim cu smerenie și bucurie, pacea, iertarea și izbăvirea de anxietatea existențială, prin sângele vărsat pe cruce și prin învierea Ta glorioasă, Iisuse Hristoase! Ajută-ne să îndrăznim să sărim în foc!

Dumnezeul dragostei și al mângâierii să aline suferințele familiilor care au pierdut pe cei dragi, și atingerea Lui milostivă să dăruiască viață, sănătate și speranță celor suferinzi!

Pastor Vasile Alexandru Taloș

Consecvență

Keep up the good work

Când am văzut această fotografie, mi s-a înmuiat inima. Un copilaș să cânte din fluier și o pisicuță să-l asculte? Cine a mai văzut așa ceva? 🙂 Și care dintre noi am mai cânta dacă am avea doar un animăluț în auditoriu? Sau altfel spus, ce greu e să faci o faptă bună sau să te ții de treabă când nu te vede și nu te laudă nimeni…

Dar oricum, chiar dacă nu ne văd oamenii, e Cineva sus care ne privește în orice moment. De dragul Lui, să trăim frumos și să facem ce este bine, și atunci când oamenii ne apreciază, dar mai ales atunci când avem nevoie de o încurajare și nu e nimeni să ne-o dea!