Răsplata bunătății

Portrait of Sir Francis Ford's Children Giving a Coin to a Beggar Boy exhibited 1793 by Sir William Beechey 1753-1839Un om, trecând pe o stradă, a văzut în faţa unei biserici un bătrân sărman, un cerşetor, ce trăia din milostenia credincioşilor. De bătrân s-a apropiat o fetiţă care i-a întins câţiva bănuţi. Impresionat de gestul ei, trecătorul a întrebat-o pe copilă:
”Spune-mi, de ce i-ai dat bătrânului bănuţii tăi?”

”Ştiţi, domnule, tatăl meu a murit, iar mama, deşi munceşte mult, nu prea are bani, aşa că o ducem destul de greu. Dar aseară mama mi-a spus că, atunci când faci un bine, Dumnezeu te răsplăteşte negreşit. Aşa că azi, am luat bănuţii aceştia pe care eu i-am strâns şi i-am dat bătrânului din faţa bisericii. El are, cu siguranţă, mai multă nevoie de ei. Iar Dumnezeu, fiindcă am făcut un bine, Se va îndura şi de mine.”

Cucerit de bunătatea fetei, omul a întrebat-o ce îşi doreşte ea cel mai mult.
”O, aş vrea un cojocel, că vine iarna şi va fi foarte frig. Anul trecut am răcit rău de tot, fiindcă nu am umblat bine îmbrăcată, dar Dumnezeu mi-a ajutat şi m-a însănătoşit. Mama a vrut să-mi cumpere un cojocel, dar e tare scump şi nu se poate.”
”Ei, uite că se poate”, i-a spus omul. ”Vino cu mine!”

Ajunşi în faţa unui magazin mare, ce se afla peste drum, omul i-a cumpărat fetei un cojocel călduros şi tare frumos. Fetiţa nu ştia cum să-i mai mulţumească străinului ce se îndurase de ea.

”Vezi”, i-a mai spus omul, ”mama ta a avut dreptate. Dumnezeu întotdeauna te răsplăteşte pentru binele făcut. Tu l-ai ajutat pe bătrân, iar Domnul mi-a dat mie ocazia să te întâlnesc tocmai în acel ceas. Eu te-am ajutat acum pe tine, şi, fii sigură, Dumnezeu îmi va ajuta şi mie mai târziu, fiindcă atunci când ne ajutăm unii pe ceilalţi, şi Dumnezeu ne ajută pe noi.”

(Autor: necunoscut
Sursă imagine: www.tate.org.uk)

Advertisements

Cea mai iubită păpușă

susiesdollA fost odată o fetiţă pe nume Susie. Era o fetiță foarte frumoasă şi avea o colecţie impresionantă de păpuşi. Tatăl ei călătorea în interes de serviciu în toată lumea şi de doisprezece ani îi aducea păpuşi în dar. Pe rafturile din dormitorul fetiței se aflau păpuşi de pe toate continentele, care cântau, dansau și aveau multe alte trăsături uimitoare.

Într-o zi, tatăl său l-a invitat la ei acasă pe un coleg de serviciu. În timpul cinei, acesta a întrebat-o pe Susie despre colecţia ei de păpuşi. După ce au mâncat, Susie l-a luat de mână şi i-a arătat minunăţiile de păpuşi. Bărbatul a rămas foarte impresionat, iar după un tur prin colecţia fabuloasă, el a întrebat-o pe fetiţă:
”Susie, cu atâtea păpuşi frumoase în jurul tău, cu siguranţă una dintre ele este preferata ta. Care este aceasta?”

Fără să ezite un moment, Susie s-a îndreptat spre o cutie veche cu jucării şi a început să scotocească prin ea. De pe fundul cutiei a scos una dintre cele mai ponosite păpuşi pe care le-ai putea vedea vreodată. Chiar dacă mai avea doar câteva fire de păr în cap şi hainele foarte murdare şi vechi, Susie i-a întins bărbatului păpuşa şi i-a spus:
”Ea este preferata mea.”

Omul a rămas surprins şi a întrebat-o:
”De ce aceasta, când ai atâtea păpuşi noi şi frumoase?”
Susie i-a răspuns hotărâtă:
”Dacă eu nu o iubesc, nimeni nu o va iubi!”

Dumnezeu te iubeşte aşa cum îşi iubea Susie păpuşa. Dumnezeu te iubeşte necondiționat, nu pentru ceea ce faci, ci pentru ceea ce eşti. Nu trebuie să câştigi dragostea lui Dumnezeu. El te iubeşte pentru că eşti făptura Lui deosebită în Hristos.

(Autor: Roger E. Shepherd
Sursă imagine: do512.com)

Noroi și stele

starsUn tânăr soldat s-a căsătorit și și-a dus soția cu el în unitatea plasată în deșertul Californiei. Din momentul în care a ajuns acolo, ei i-a displăcut complet acel loc. Temperatura era insuportabilă, nisipul era spulberat peste tot și singurii lor vecini erau indienii care locuiau în satul cel mai apropiat.

Cel mai rău era însă faptul că era singură, pentru că soțul ei era plecat mai tot timpul. Într-un final, i-a scris mamei sale:
“Urăsc locul ăsta! Vreau să vin acasă!”

Mama sa i-a răspuns cu următoarele cuvinte:
“Doi prizonieri priveau printre zăbrele. Unul vedea noroi, altul vedea stele…”

Tânăra soție a înțeles mesajul și s-a hotărât să caute propriile stele. A început să învețe tot ce se putea despre deșert, limba indienilor, folclorul și tradițiile lor. A ajuns atât de preocupată de munca sa, încât a scris o carte care a avut un succes enorm.

Nu deșertul, nici indienii, ci schimbarea atitudinii sale a transformat o experiență mizerabilă într-una plină de satisfacții.

(Autor: necunoscut
Sursă imagine: Blogul Bisericii Baptiste Harul Valdemoro)

Căţeluşul şchiop

Pet photographer does cute Star Wars shoot to celebrate ChewbaccÎn vitrina unui magazin de animale era un afiş: “Căţeluşi de vânzare”. Un băieţel de 10 ani a intrat şi a intrebat care-i preţul unui căţeluş. Vânzătorul i-a răspuns că preţul este între 20 şi 40 de dolari. Băieţelul a băgat mâna în buzunar şi a scos câteva monede. A numărat 2.15 dolari şi apoi a întrebat:
”Aş putea vedea căţeluşii?”

Vânzătorul i-a zâmbit. A fluierat şi imediat a apărut o căţea urmată de 5 căţeluşi frumoşi. Al şaselea căţeluş rămăsese în urmă şi nu se apropia. Băieţelul a întrebat atunci:
”De ce şchioapătă căţeluşul ăsta?”
Omul i-a răspuns că acesta s-a născut cu o problemă la picior şi va şchiopăta toată viaţa.
”Acesta-i caţeluşul pe care-l doresc!”, a spus băieţelul fără ezitare şi cu bucurie în glas.
”Dacă asta e dorinţa ta, ţi-l dau gratis!”

Copilul s-a supărat şi a răspuns:
”Nu-l vreau gratis, preţul lui e la fel ca şi al celorlalţi căţei. Îţi voi da tot ce am la mine acum şi în fiecare lună îţi voi plăti 50 de cenţi, până voi achita preţul lui întreg!”
”Eşti sigur că vrei acest căţeluş? Doar niciodată nu va putea să se joace, să fugă sau să sără precum ceilalţi!”

Băieţelul s-a aplecat, şi-a ridicat puţin pantalonul şi i-a arătat vânzătorului aparatul de fier ce-i susţinea piciorul strâmb.
”Nici eu nu pot alerga, de aceea acest căţeluş are nevoie de cineva care să-l înţeleagă!”
Ochii vânzătorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului:
”Mă rog şi sper ca fiecare căţeluş să aibă pe cineva care să-l iubească aşa cum tu îl vei iubi pe acest căţeluş!”

În viaţă nu contează cine eşti, contează ca cineva să te preţuiască şi să te iubească necondiţionat. Un prieten adevărat este acela care soseşte în timp ce ceilalţi… dispar.

(Autor: necunoscut
Sursă imagine: NBC News)

Măiestria creionului

creionul1-400x300Un copil îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, l-a întrebat:
– Bunicule, ce scrii acolo? Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine…
Bunicul s-a oprit din scris, a zâmbit şi i-a spus nepotului:
– E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele, este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare.

Copilul a privit nedumerit creionul, fiindcă nu văzuse nimic special la acesta.
– Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!
– Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile, a răspuns bunicul. Creionul are cinci calităţi, pe care dacă reuşeşti să le menţii, vei fi totdeauna un om care trăieşte în bună pace cu lumea.

Prima calitate: poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mână care ne conduce paşii. Pe această Mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinţei Lui.

A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii, dacă suporţi unele dureri, ele te vor face mai bun.

A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce este greşit. Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru nu înseamnă neapărat ceva rău. Ceea ce este bine este faptul că ne menţinem pe drumul drept.

A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, şi tu pune accent mai mult pe ce se întâmplă înlăuntrul tău, decât pe exterior.

Şi, în sfârşit, a cincea calitate: creionul lasă întotdeauna o urmă. Tot aşa, să ştii că ceea ce faci în viaţă, va lăsa urme. Dragul meu, încearcă să fii conştient de fiecare faptă pe care o faci.

(Autor: necunoscut
Sursă imagine: teologie.md)

Colierul de perle

20140616_155223Jenny era o fetiță frumoasă de cinci ani. Într-o zi, în timp ce era în magazin împreună cu mama ei, a văzut un colier de perle false, care costa 2,5 dolari. Cât de mult și-l dorea… așa că mama i l-a cumpărat.

Jenny își iubea perlele! Le purta pretutindeni: la grădiniță, când dormea și când ieșea cu mama ei. Jenny avea un tată care o iubea foarte mult și îi citea mereu povești, înainte de culcare. Într-o seară, după ce i-a citit povestea, tatăl a întrebat-o:
– Jenny, tu mă iubești?
– O, da, tată!
– Atunci dăruiește-mi mie perlele tale.
– O, tată, nu perlele! Nu pot să ți le dau! Dar ți-o dau pe Rosita, păpușa mea preferată. E bine, tata?
– O, nu, fetiță, lasă, nu contează.

O săptamână mai târziu, tatăl a întrebat-o din nou:
– Jenny, tu mă iubești?
– Da, tată, știi cât de mult te iubesc!
– Atunci dă-mi mie perlele tale.
– O, tată, nu perlele! Dar ți-l dau pe Lazos, calul meu de jucărie. Este preferatul meu, tata…
– O, nu, fetițo, lasă… somn ușor!

După câteva zile, când tatăl intră în camera ei să-i citească povestea, Jenny stătea pe pat și, cu tremur în voce, i-a zis:
– Ia, tata!
Și i-a întins mâna în care se afla prețiosul colier. Tatăl cu o mână a luat colierul și cu cealaltă a scos din buzunar o cutiuță de catifea albastră, în care erau perle adevărate. Le păstrase acolo, așteptând ca Jenny să renunțe la acel colier ieftin, ca să-i poată oferi unul de valoare.

Așa e și cu Tatăl nostru ceresc. El așteaptă ca noi să renunțăm la lucrurile fără valoare din viața noastră, pentru ca El să ne dea comori neprețuite.

(Sursă imagine: Bloomsbury Manor)

Cu Dumnezeu în parc

Cu Dumnezeu in parcA fost odată un băieţel care a dorit foarte mult să Îl întâlnească pe Dumnezeu şi s-a gândit el într-o zi să pornească în căutarea Lui. Înainte de a pleca, a umplut bine o geantă cu dulciuri şi cu sticle cu apă.

Pe drum, s-a oprit într-un parc și s-a așezat pe o bancă, lângă un bătrân amărât. Băiețelul și-a deschis geanta și se pregătea să mănânce, când a observat privirea flămândă a bătrânului. Făcându-i-se milă, baiatul i-a oferit acestuia câteva dulciuri, iar drept răsplată bătrânul i-a oferit un zâmbet.

Toată după-amiaza au stat acolo pe bancă, mâncând şi bând, fără să îşi spună vreun cuvânt unul celuilalt. Pe când se înnopta, băiețelul s-a gândit totuși să meargă acasă și să continue căutarea a doua zi. Înainte de a pleca, și-a îmbrățișat noul prieten, care l-a răsplătit cu cel mai frumos zâmbet din ziua aceea.

Când băiatul a a ajuns acasă, mama l-a întâmpinat surprinsă:
“Ce ai făcut tu azi de eşti aşa de fericit?”
Copilul i-a răspuns:
“Am luat masa cu Dumnezeu! Și știi ceva? Are cel mai frumos zâmbet dintre toate pe care le-am văzut vreodată!”

Între timp, bătrânul a ajuns şi el acasă şi fiul său l-a întrebat:
“Tată, ce ai facut azi de eşti aşa fericit?”
El i-a răspuns fiului său:
“Am mâncat în parc dulciuri cu Dumnezeu! Și știi ceva? Este mult mai tânăr decât mi-am închipuit!”

(Autor: necunoscut
Sursă imagine: gettyimages)