Zâmbiți, vă rog!

stomatologie-copii-brasovMicii noștri prieteni sunt pregătiți să ne descrețească din nou frunțile. 🙂

La școala duminicală, un copil a întrebat:
– Cât timp au stat Adam și Eva în rai?
Învățătoarea a răspuns:
– Nu știu, Biblia nu ne spune nimic despre acest aspect.
– Ba știu eu! s-a repezit alt copil. Până toamna!
– De unde știi? l-a întrebat învățătoarea.
– Păi atunci s-au copt merele!

Pastorul bisericii explica unei clase de băieți întâmplarea biblică despre Filip și famenul etiopian. Cum îi era obiceiul, povestirea s-a transformat într-o predică lungă. La sfârșit, pentru a verifica ce au înțeles copiii, pastorul a intrebat:
– Copii, de ce credeți voi că famenul etiopian a plecat la drum plin de bucurie?
A raspuns un băiețel mai șmecher:
– Pentru că Filip și-a terminat predica!

Micuțul Andrei a venit acasă de la școală cu un zâmbet mare pe față.
– Dragul meu, i-a spus mama, pari foarte fericit. Îți place la școală, nu-i așa?
– Ei, mama, i-a răspuns copilul. Să nu confundăm mersul la școală cu întorsul de la școală!

(Sursă imagine: marketingtcm.wordpress.com)

Mi-e somn… dar mă tratez :)

copii-razandNu ne-am mai amuzat de ceva timp cu cei micuți… și avem nevoie, mai ales acum, când iarna se luptă cu primăvara și somnul cu responsabilitățile. :))

Un trecător a observat pe cealaltă parte a străzii un copil care nu ajungea la sonerie, deși sărea și se chinuia. Omul a traversat și a sunat el la sonerie, după care s-a aplecat spre micuț:
– Și acum ce facem, puișor?
– Acum… fugiiiiiiiim!

La școală, doamna profesoară l-a întrebat pe George:
– Ce parte de vorbire este “ou”?
– Substantiv!
– Și ce număr?
– Singular!
– Și ce gen?
– Nu pot raspunde! a spus George.
– De ce?!
– Pentru că nu știu dacă din el va ieși un cocoș sau o găină!

O doamnă şi-a pierdut poşeta în agitaţia de la cumpărături. A fost găsită de către un băieţel cinstit, care i-a returnat-o.
Uitându-se în poşetă, ea a observat:
– Hmmm… când mi-am pierdut poşeta aveam o bancnotă de 20 de dolari. Acum am 20 bancnote de un dolar.
Băieţelul a răspuns repede:
– Aveţi dreptate, doamnă. Ultima data, când am găsit poşeta unei doamne, ea nu avea marunţiş pentru răsplată.

(Sursă imagine: robertantonescu.ro)

Ce spun copiii despre lucrurile sfinte

copil-1-600x450„Călugării și-au făcut meserie din rugat, pentru că ei au văzut că nu poate să existe meserie mai frumoasă decât să vorbești tot timpul cu Dumnezeu.” (9 ani)

„Călugării nu sunt așa de vorbăreți, pentru că, dacă Îl lasă pe Dumnezeu să le vorbească toată ziua, ei s-au obișnuit să tacă mult, ca să-L asculte – că nu pot să-L întrerupă tocmai pe Dumnezeu.” (8 ani)

„Biserica e sfântă și rămâne sfântă chiar dacă intră în ea mulți păcătoși, că biserica de aia e facută, ca păcătoșii care intră să-și facă acolo antene pentru Dumnezeu.” (12 ani)

„Dumnezeu se înțelege mai ușor cu copiii mici, că cei mici au suflet mai încăpător. La oamenii mari e o înghesuială de rele, că nici n-ai unde să stai.” (10 ani)

„Biserica nu iubește plăcerea, că plăcerea îți aduce să spui mereu că mai vrei, pe când mulțumirea îți aduce să spui că-ți ajunge.” (9 ani)

”Nu e bine să stai cu păcatul în tine, trebuie să fugi la spovedit, ca păcatul din tine să nu facă pui de păcați.” (10 ani)

„Postim ca să nu ne mai gândim numai la gusturi de mâncare și să ne mai gândim și la gustul de Dumnezeu.” (11 ani)

„Cei care nu-L găsesc pe Dumnezeu sunt cei care Îl caută din interes.” (12 ani)

„Milostivul e rar, că mila n-o găsești pe toate drumurile, deoarece ea trebuie cultivată.” (14 ani)

„Sfinții au aureola rotundă și nu pătrată, ca să nu facă vreun rău nici măcar din greșeală – că poate, cine știe, când se ridică la cer, să nu înțepe cu vreun colț o pasăre în zbor.” (13 ani)

„Oamenii care cred în Dumnezeu se dezvoltă mai repede decât ceilalți oameni, pentru că ei ajung să-și dezvolte esențialul.” (15 ani)

”Ne dăm seama că Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii la fel, că dacă te desparți de El și mai târziu te întorci la El, nu ține supărare și te ajută la fel ca și pe cei care au fost tot timpul cu El.” (11 ani)

„Inima bate, bate până se stinge, că inima este ca lumânarea și dacă tu crezi în Dumnezeu, El ți-o aprinde din nou in Cer.” (9 ani)

(Sursă text: Miriam Turism
Sursă imagine: Gânduri din Ierusalim)

Ce spun copiii despre Crăciun

funny-kid-christmasCe daruri i-au adus cei trei magi lui Isus?

Cei trei magi au adus ulei de cocos, niște dulciuri și niște aur. (6 ani)

Nu știu ce i-au adus cei trei magi lui Isus, dar eu i-aș fi dat o cutie cu biscuiți. Cred că lui Isus, Mariei și lui Iosif le-ar fi prins bine câte un biscuit. (6 ani)

Ei i-au adus lui Isus aur și mir, dar eu i-aș fi dus o pătură calduroasă. (5 ani)

Nu știu ce daruri i-au adus, dar un set Lego ar fi fost o idee bună. (7 ani)

Cine a fost îngerul Gavril?

Îngerul Gavril a fost un elf mare și alb. El i-a ajutat pe Maria și Iosif să aibă grijă de Isus – a fost un fel de doctor. (6 ani)

Îngerul Gavril zbura încoace și încolo toată ziua. (5 ani)

Cine este Isus?

Isus a fost un rege și a purtat coroană, chiar dacă era copil. Era o coroană foarte mică. (5 ani)

Isus este băiețelul Mariei și al lui Dumnezeu. (7 ani)

Isus este foarte bătrân, S-a născut de Crăciun acum 2016 ani. (6 ani)

Cine sunt părinții lui Isus?

Părinții lui au fost Iosif și Maria. Știu sigur, pentru că eu am fost Iosif în piesa de Crăciun. (7 ani)

Părinții lui Isus au fost Dumnezei. (6 ani)

(Sursă text: Funny things children say at Christmas
Sursă imagine: WallpaperUP)

Let your smile change the world

smileNu ne-am mai amuzat de ceva timp împreună cu cei mici… așa că astăzi ne vom delecta din nou cu ideile lor ”crețe”. 🙂 Pe bluza pe care o port astăzi am un mesaj: ”Let your smile change the world”, așa că vă îndemn pe toți: zâmbiți, că nu vă costă nimic, dimpotrivă, zâmbetul vostru poate schimba lumea! 🙂

O fetiță stătea lângă mama ei și o studia. La un moment dat, a observat cât de multe fire de păr alb are pe cap și a întrebat-o de ce. Mama i-a răspuns:
– De câte ori mă superi, sau faci un lucru rău și eu sunt nefericită, îmi iese câte un fir alb.
După câteva momente de gândire profundă, fetița i-a răspuns:
– Deci așa a ajuns bunica să aibă tot părul alb…

La o grădiniță, educatoarea i-a pus pe copii să deseneze. În timp ce se plimba printre ei, a observat o fetiță care era foarte concentrată asupra desenului ei și a întrebat-o ce desenează. Fetița i-a răspuns că Îl desenează pe Dumnezeu. Educatoarea i-a spus că nimeni nu știe cum arată Dumnezeu. Fără să își ridice privirea de pe desenul ei, fetita i-a răspuns:
– Aveți puțină răbdare, imediat vor ști!

Un trecător l-a întrebat pe un băiețel:
– Fiule, poți să-mi spui cât e ceasul?
– Desigur, i-a răspuns copilul, dar de ce vreți să știți? Ora se schimbă tot timpul!

(Sursă imagine: Otrazhenie Reflection)

Și ce-i dacă plouă? :)

IMG_4475Ca să mai uităm puțin de necazuri, mai mari sau mai mici, cum ar fi, de exemplu, faptul că plouă și vara e pe terminate, deși nici n-am apucat să ne bucurăm prea mult de ea… haideți să ne destindem alături de micii noștri prieteni, înzestrați cu o minte sclipitoare. 🙂

După cină, tatăl le povestea fiilor săi istoria familiei:
– Străbunicul meu a luptat împotriva Rozelor, bunicul meu în războiul împotriva republicanilor, tatăl meu împotriva nemţilor în cel de-al doilea război mondial…
La auzul acestor cuvinte, fiul cel mic spuse:
– Dar ce are familia asta? Nu se poate înţelege cu nimeni?

În autobuz, mare aglomerație… O doamna în vârstă i s-a adresat unui copil care stătea pe scaun:
– Nu crezi că ar trebui să cedezi locul cuiva în vârstă? Știi că pe bătrâni îi dor picioarele…
– Când erați de vârsta mea, dumneavoastră cedați locul bătrânilor?
– Da, sigur!
– Vedeți? De asta vă dor acum picioarele!

Un copil și-a întrebat tatăl:
– Tăticule, ziua de ce nu apar stele pe cer?
Tatăl i-a răspuns:
– Nu știu!
– Păi de ce nu ai întrebat și tu când erai copil?

(Sursă imagine: Our Kansas Life)

Zâmbete la început de săptămână

primary-school-kidsO nouă săptămână, o nouă zi de luni în care ”nici iarba nu crește”, cum ar zice unii 🙂 Pentru mine nu e chiar atât de rea ziua de luni, dar m-am gândit că totuși nu strică să o începem zâmbind. Așa că… să vedem ce ne-au mai pregătit micii noștri prieteni. 😀

La câteva săptămâni după moartea bunicului, mama l-a găsit pe băiețelul de șapte ani plângând în patul lui. Murise și bunica lui cu un an înainte și lui Kyle îi era foarte dor de amândoi.
”Lasă, Kyle, nu mai plânge!”, a încercat mama să-l mângâie. ”Când vom muri și noi, vom merge în cer și ne vom întâlni cu bunica și bunicul.”
”Ție ți-e ușor să vorbești, mama!”, a răspuns Kyle cu lacrimile șiroindu-i pe față. ”Tu nu mai atât de mult de așteptat!”

O fetiță de șase ani era foarte curioasă și punea multe întrebări. Sătulă de atâtea întrebări, într-o zi, mama i-a spus:
”Tess, curiozitatea a omorât pisica, nu știai?” (”Curiosity killed the cat” – proverb englez)
”Nu știam, mama!”
”Ei bine, a fost odată o pisică foarte curioasă. Într-o zi, de curioasă ce era, s-a uitat într-o groapă mare, a căzut în ea și a murit!”
”Și ce era în groapă?” a întrebat Tess intrigată.

Mama a mers la cumpărături cu băiețelul de patru ani. În loc să-și poată face cumpărăturile, mama a fost nevoită să fugă după el prin tot magazinul. Într-un final, obosită, l-a amenințat:
”Vrei să te ia un nene străin?”
Băiețelul a fost încântat de idee:
”Și o să mă ducă nenea la grădina zoologică?”

(Sursă imagine: Starting Primary School)