Aș vrea…

As vrea sa zborAș vrea să-L văd pe Dumnezeu… dar nu-L pot vedea în persoană, pentru că El e sfânt și eu sunt un biet păcătos. În schimb, Îl pot vedea într-o floare, într-o stea, în zborul unui fluture, într-un zâmbet de copil.

Aș vrea să fiu desăvârșită… dar în viața aceasta nimeni și nimic nu este perfect. În schimb, pot să mă străduiesc în fiecare zi să fiu mai bună decât în ziua care a trecut.

Aș vrea să scriu poezii… dar pentru a scrie versuri am nevoie de talentul care nu mi-a fost dăruit. În schimb, pot să scriu o carte: cartea vieții mele, care va merita să fie citită pentru fiecare zi trăită cu folos.

Aș vrea să mai fiu copil… dar timpul nu se întoarce niciodată înapoi. În schimb, pot să-mi dezvolt inocența și încrederea unui suflet de copil.

Aș vrea să nu fi făcut greșeli… dar în viață, mai întâi ni se dau testele și abia apoi ni se predau lecțiile. În schimb, pot să învăț din greșelile mele și să nu le mai repet.

Aș vrea să zbor… dar numai păsărilor le-a fost dat acest har. În schimb, pot să-mi las imaginația să zboare și să mă poarte pe tărâmuri nemaivăzute.

Aș vrea să iau viața de la început… dar fiecare om are dreptul să trăiască o singură dată. În schimb, pot să trăiesc frumos tot restul vieții mele.

(Sursă imagine: La-Little-Dreamer)

Cui nu-i place leapșa?…

…întreabă, retoric – sau poate nu – alekoosie. Mie una cu siguranță îmi place, mai ales dacă sunt și nominalizată. Că tot mă plângeam zilele trecute că nu mă bagă nimeni în seamă, în febra aceasta a lepșelor care a cuprins blogosfera în plină vară… ei, dacă mai așteptam și eu puțin! Așa că nu pot decât să-i mulțumesc autoarei blogului – numit în mod original –Blogănstein, pentru că s-a gândit și la mine… și să-mi pun mintea la contribuție ca să răspund la un nou set de întrebări.

1. Un vis mare, mare?Leapsa
Să vizitez Noua Zeelandă.

2. De ce scrii?
Pentru că-mi place să scriu, pentru că mă ajută să-mi fac ordine în gânduri și… dacă e vorba de scrisul pe blog, mă ajută să cunosc oameni noi și faini.

3. Ce faci când plouă?
Admir ploaia, mă bucur de răcoare, pierd vremea pe net, ascult muzică…

4. Cel mai amuzant film văzut?
Nu știu dacă este cea mai amuzantă comedie, dar e cea pe care am văzut-o recent: Look Who’s Talking.

5. Dacă n-ai fi fost om, ce ți-ai fi dorit să fii?
O floare, un pian sau o mașină.

6. Cea mai faină zi pe care ai avut-o?
Când m-am botezat în apă, la 16 ani (în Biserica Penticostală).

7. Viața pentru tine într-un cuvânt?
Provocare.

8. De ce îți e cel mai frică?
De insomnie.

9. Melodia pe care o asculți exagerat de mult zilele astea?
Tocmai am descoperit-o și aș asculta-o non-stop: Thank God for Something – Hawk Nelson.

10. De ce te uiți la filme?
Ca să treacă timpul într-un mod plăcut și ca să mă înveselesc (ador comediile).

Așa deci, misiune îndeplinită! Și acum, oare să mai inventez și eu niște întrebări? Data trecută am descoperit că ar mai fi fost niște bloggeri pe care aș fi vrut să-i nominalizez, cum ar fi: Ștefania, Thinkiknow, Lavinia, Suflet călător, TeonymusMelania, MonikȘtefania Camelia, Mihaimadmoiselle sarcastique, DoruNico RusDidd’, Inimi frânte, Sorina, Jumătate de înger, Ideile Ștefaniei, Ochii căpruiEmil Mălai, Lorena, Wind Song, Începătoarea, Decizii… S-au adunat destul de mulți! De dragul lor, mă voi strădui să ”produc” niște întrebări, cât pot eu de reușite. 🙂

1. Un film care te-a mișcat până la lacrimi?
2. Care a fost ”scânteia” care ți-a declanșat dorința de a avea blog?
3. Dacă ai putea să locuiești în orice loc de pe pământ, ce ai alege?
4. Cine este Dumnezeu pentru tine?
5. Te-ai gândit ce vei face când vei ieși la pensie?
6. Pe lângă scris, ce pasiuni mai ai?
7. Ai vreo aminitre din prima zi de școală?
8. Cum te-ai caracteriza în trei cuvinte?
9. Ce anume ar putea să-ți înveselească o zi mohorâtă?
10. De unde îți iei inspirația pentru ceea ce scrii?

Tuturor celor care vor alege să răspundă la întrebările mele (că nu e obligatoriu pentru nimeni) le doresc mult succes și tuturor celor care trec pe aici, multă inspirație la scris! 🙂

Bun găsit, lume virtuală a gândurilor!

Acum o sută și ceva de ani, Eminescu spunea: ”E ușor a scrie versuri când nimic nu ai a spune”…

Nu știu dacă am prea multe de spus, totuși nu mi se pare ușor să scriu… proză, că versurile sunt de domeniul intangibilului pentru mine. Nu mi-e ușor să scriu pentru că sunt perfecționistă de felul meu, reformulez și cizelez o frază de mai multe ori până să-i dau drumul ”din condei”. Dar prin intermediul acestui blog voi încerca să mă eliberez de constrângeri auto-impuse, să-mi las gândurile să zboare în voie…

Dacă voi avea cititori sau nu, aceasta e o altă poveste… Totuși, dacă măcar o singură persoană va fi atinsă (într-un mod plăcut, desigur) sau ajutată în vreun fel de un singur gând așternut pe aceste pagini virtuale, voi fi mai mult decât bucuroasă. 🙂