Sibiul văzut de jos, iarna

13916__1481122482

Piața Mică

20081127080232-sala-thalia-1088466844

Sala Thalia

20090213123238-iarna-in-parcul-de-copii-din-terezian-343437555

Parc din cartierul Terezian

20090220212807-piata-mica-816451916

Piața Mică

20091217165412-cu-saniuta-in-parcul-tineretului-921741746

Parcul Tineretului

20091218091550-muzeul-de-istorie-naturala-sibiu-432634892

Muzeul de Istorie Naturală

20091224152511-piata-mica-iarna-1683372866

Piața Mică

sibiu-iarna-circulatie-zapada-ninsoare-deszapezire-2-1-1024x683

Strada Avram Iancu

turnul-sfatului-sibiu

Turnul Sfatului

Mai multe povești fără cuvinte găsiți în fiecare miercuri la Călin Hera.

(Sursă imagini: sibiul.ro, ALEXandrescu PHOTO, garbo.ro, turnulsfatului.ro)

Advertisements

Amintiri și nostalgie

N-am mai scris de mult timp un articol în adevăratul sens al cuvântului, până m-a provocat Lavinia la concurs. Și ce să vedeți, am și aterizat pe podium, pe locul 2. 🙂 Sper că nu se supără Lavinia că public articolul și aici, nu de alta, dar să îmi mai resuscitez și eu ”blogulețul” și… în amintirea tatălui meu, care merită să fie pomenit! Mâine ar fi împlinit 78 de ani…

fotolia_4970589Tată, mi-e dor de tine!

Cele mai vii și mai frumoase amintiri din copilărie sunt legate de tata. Când eram mică de tot, abia așteptam să vină de la serviciu, ca să îi aduc papucii de casă și apoi să mă cațăr în brațele lui. Când am mai crescut, mergeam amândoi în plimbări lungi pe câmp și la pădure, munceam amândoi în grădină, la vopsit ușile și geamurile și chiar la zugrăvit mă lua să îl ajut.

Tata m-a învățat cât de valoroasă sunt. Vorbea odată cu un vecin căruia, printre altele, îi spunea că pe fata lui nu o dă nici pe șapte feciori. Pe mine m-a pufnit râsul auzindu-l și m-am gândit: ”Ce prostii mai vorbește și tata!” Dar nu am putut să uit acele cuvinte și mi le amintesc și acum, când mă simt fără valoare și tata nu mai e lângă mine, ca să îmi spună cât de iubită și de prețuită sunt.

Tata m-a învățat să fiu independentă și să mă descurc singură. Voiam să-mi vizitez sora din Germania și pe vremea aceea se putea trece granița numai cu viză, iar vizele se obțineau destul de greu. Tata a stat la coadă la Consulatul German ore întregi, iar când am ajuns și eu acolo, nu mai era mult de așteptat și m-a lăsat să îmi iau viza singură. Atunci am fost nemulțumită și i-am reproșat că mă lasă singură, dar acum realizez: dacă ar fi făcut el totul pentru mine, cum m-aș fi descurcat acum, când el nu mai poate să mă ajute?

Tata m-a învățat să citesc Biblia. Îmi amintesc și acum cum mă sfătuia că, oricâte predici bune aș asculta, nu este de ajuns, ci este nevoie să citesc Cuvântul lui Dumnezeu și să-L las să îmi vorbească prin el, să mă ajute să înțeleg chiar lucruri noi, pe care nu le-am priceput înainte.

Tata m-a învățat ce înseamnă dragostea fără cuvinte. Când se făcea seară și eu nu ajungeam acasă, își lua bicicleta și venea după mine. Uneori mă incomoda și mi se părea că grija lui pentru mine este exagerată… dar acum cât mi-aș dori să mai am parte de ea! Iar când mama era plecată pentru un timp la sora mea și tata, fiind în comitetul Bisericii, a fost nevoit să meargă și el câteva zile la o conferință, la întoarcere m-a îmbrățișat ca și cum nu m-ar mai fi văzut de mult timp și a răsuflat ușurat că supraviețuisem singură acasă.

Tata m-a învățat să am grijă de cei pe care îi iubesc, prin exemplul lui personal. El s-a îngrijit cu drag de mama, timp de mulți ani, ea fiind deseori bolnavă, iar după ce el s-a dus într-o lume mai bună, am rămas eu ”în locul lui tata”, cum spunea mama. Mi-a fost tare greu, și încă îmi este greu fără el, chiar dacă au trecut mulți ani de când nu îl mai am lângă mine, dar ceea ce a sădit el în inima mea va rămâne acolo pentru totdeauna. Abia aștept să mă reîntâlnesc cu tata pe meleagurile veșniciei!

P.S. Mai aștept provocări, se pare că numai așa funcționez în ultimul timp 🙂

(Sursă imagine: Pinterest)