Amintiri din clasa I

Mă recunoaște cineva? 🙂

Amintiri

Mai multe povești fără cuvinte găsiți în fiecare miercuri la Călin Hera.

Advertisements

Chiar dacă e luni, trebuie să zâmbim

4-kids-smiling-istock_000012073096xlarge-300x200În felul acesta ne va merge mai bine toată săptămâna. 😉 Să luăm exemplu de la cei mici, care tot timpul au motive de bucurie, chiar din cele mai mărunte lucruri. Și să ne mai delectăm cu niște perle produse de mințile lor zglobii. 🙂

După ce medicul dentist i-a curățat dinții micului său pacient, de numai cinci ani, l-a însoțit pe micuț în sala de așteptare și l-a ajutat să deschidă ușa grea de stejar de la ieșire.
”E grea, nu-i așa?” a întrebat medicul.
”Da”, a răspuns copilul. ”E așa de grea ca să nu poată evada copiii, nu-i așa?”

Mama căuta telefonul fără fir și nu-l putea găsi nicicum. După câteva minute de căutare, fiica ei cea mai mică i-a spus:
”Mama, știi ce ar trebui să se inventeze? Un telefon care este legat de bază, ca să nu se poată pierde!”

Clasa a treia învăța despre genetică. Zâmbind larg, învățătoarea și-a arătat gropițele și i-a întrebat pe elevi:
”Ce trăsături credeți că le-am transmis copiilor mei?”
Un elev a răspuns prompt:
”Ridurile!”

(Sursă imagine: acnefoundation.org)

Zâmbiți, vă rog!

stomatologie-copii-brasovMicii noștri prieteni sunt pregătiți să ne descrețească din nou frunțile. 🙂

La școala duminicală, un copil a întrebat:
– Cât timp au stat Adam și Eva în rai?
Învățătoarea a răspuns:
– Nu știu, Biblia nu ne spune nimic despre acest aspect.
– Ba știu eu! s-a repezit alt copil. Până toamna!
– De unde știi? l-a întrebat învățătoarea.
– Păi atunci s-au copt merele!

Pastorul bisericii explica unei clase de băieți întâmplarea biblică despre Filip și famenul etiopian. Cum îi era obiceiul, povestirea s-a transformat într-o predică lungă. La sfârșit, pentru a verifica ce au înțeles copiii, pastorul a intrebat:
– Copii, de ce credeți voi că famenul etiopian a plecat la drum plin de bucurie?
A raspuns un băiețel mai șmecher:
– Pentru că Filip și-a terminat predica!

Micuțul Andrei a venit acasă de la școală cu un zâmbet mare pe față.
– Dragul meu, i-a spus mama, pari foarte fericit. Îți place la școală, nu-i așa?
– Ei, mama, i-a răspuns copilul. Să nu confundăm mersul la școală cu întorsul de la școală!

(Sursă imagine: marketingtcm.wordpress.com)

Mi-e somn… dar mă tratez :)

copii-razandNu ne-am mai amuzat de ceva timp cu cei micuți… și avem nevoie, mai ales acum, când iarna se luptă cu primăvara și somnul cu responsabilitățile. :))

Un trecător a observat pe cealaltă parte a străzii un copil care nu ajungea la sonerie, deși sărea și se chinuia. Omul a traversat și a sunat el la sonerie, după care s-a aplecat spre micuț:
– Și acum ce facem, puișor?
– Acum… fugiiiiiiiim!

La școală, doamna profesoară l-a întrebat pe George:
– Ce parte de vorbire este “ou”?
– Substantiv!
– Și ce număr?
– Singular!
– Și ce gen?
– Nu pot raspunde! a spus George.
– De ce?!
– Pentru că nu știu dacă din el va ieși un cocoș sau o găină!

O doamnă şi-a pierdut poşeta în agitaţia de la cumpărături. A fost găsită de către un băieţel cinstit, care i-a returnat-o.
Uitându-se în poşetă, ea a observat:
– Hmmm… când mi-am pierdut poşeta aveam o bancnotă de 20 de dolari. Acum am 20 bancnote de un dolar.
Băieţelul a răspuns repede:
– Aveţi dreptate, doamnă. Ultima data, când am găsit poşeta unei doamne, ea nu avea marunţiş pentru răsplată.

(Sursă imagine: robertantonescu.ro)

Cu Dumnezeu în parc

Cu Dumnezeu in parcA fost odată un băieţel care a dorit foarte mult să Îl întâlnească pe Dumnezeu şi s-a gândit el într-o zi să pornească în căutarea Lui. Înainte de a pleca, a umplut bine o geantă cu dulciuri şi cu sticle cu apă.

Pe drum, s-a oprit într-un parc și s-a așezat pe o bancă, lângă un bătrân amărât. Băiețelul și-a deschis geanta și se pregătea să mănânce, când a observat privirea flămândă a bătrânului. Făcându-i-se milă, baiatul i-a oferit acestuia câteva dulciuri, iar drept răsplată bătrânul i-a oferit un zâmbet.

Toată după-amiaza au stat acolo pe bancă, mâncând şi bând, fără să îşi spună vreun cuvânt unul celuilalt. Pe când se înnopta, băiețelul s-a gândit totuși să meargă acasă și să continue căutarea a doua zi. Înainte de a pleca, și-a îmbrățișat noul prieten, care l-a răsplătit cu cel mai frumos zâmbet din ziua aceea.

Când băiatul a a ajuns acasă, mama l-a întâmpinat surprinsă:
“Ce ai făcut tu azi de eşti aşa de fericit?”
Copilul i-a răspuns:
“Am luat masa cu Dumnezeu! Și știi ceva? Are cel mai frumos zâmbet dintre toate pe care le-am văzut vreodată!”

Între timp, bătrânul a ajuns şi el acasă şi fiul său l-a întrebat:
“Tată, ce ai facut azi de eşti aşa fericit?”
El i-a răspuns fiului său:
“Am mâncat în parc dulciuri cu Dumnezeu! Și știi ceva? Este mult mai tânăr decât mi-am închipuit!”

(Autor: necunoscut
Sursă imagine: gettyimages)