Cu Dumnezeu în parc

Cu Dumnezeu in parcA fost odată un băieţel care a dorit foarte mult să Îl întâlnească pe Dumnezeu şi s-a gândit el într-o zi să pornească în căutarea Lui. Înainte de a pleca, a umplut bine o geantă cu dulciuri şi cu sticle cu apă.

Pe drum, s-a oprit într-un parc și s-a așezat pe o bancă, lângă un bătrân amărât. Băiețelul și-a deschis geanta și se pregătea să mănânce, când a observat privirea flămândă a bătrânului. Făcându-i-se milă, baiatul i-a oferit acestuia câteva dulciuri, iar drept răsplată bătrânul i-a oferit un zâmbet.

Toată după-amiaza au stat acolo pe bancă, mâncând şi bând, fără să îşi spună vreun cuvânt unul celuilalt. Pe când se înnopta, băiețelul s-a gândit totuși să meargă acasă și să continue căutarea a doua zi. Înainte de a pleca, și-a îmbrățișat noul prieten, care l-a răsplătit cu cel mai frumos zâmbet din ziua aceea.

Când băiatul a a ajuns acasă, mama l-a întâmpinat surprinsă:
“Ce ai făcut tu azi de eşti aşa de fericit?”
Copilul i-a răspuns:
“Am luat masa cu Dumnezeu! Și știi ceva? Are cel mai frumos zâmbet dintre toate pe care le-am văzut vreodată!”

Între timp, bătrânul a ajuns şi el acasă şi fiul său l-a întrebat:
“Tată, ce ai facut azi de eşti aşa fericit?”
El i-a răspuns fiului său:
“Am mâncat în parc dulciuri cu Dumnezeu! Și știi ceva? Este mult mai tânăr decât mi-am închipuit!”

(Autor: necunoscut
Sursă imagine: gettyimages)

Ce spun copiii despre Crăciun

funny-kid-christmasCe daruri i-au adus cei trei magi lui Isus?

Cei trei magi au adus ulei de cocos, niște dulciuri și niște aur. (6 ani)

Nu știu ce i-au adus cei trei magi lui Isus, dar eu i-aș fi dat o cutie cu biscuiți. Cred că lui Isus, Mariei și lui Iosif le-ar fi prins bine câte un biscuit. (6 ani)

Ei i-au adus lui Isus aur și mir, dar eu i-aș fi dus o pătură calduroasă. (5 ani)

Nu știu ce daruri i-au adus, dar un set Lego ar fi fost o idee bună. (7 ani)

Cine a fost îngerul Gavril?

Îngerul Gavril a fost un elf mare și alb. El i-a ajutat pe Maria și Iosif să aibă grijă de Isus – a fost un fel de doctor. (6 ani)

Îngerul Gavril zbura încoace și încolo toată ziua. (5 ani)

Cine este Isus?

Isus a fost un rege și a purtat coroană, chiar dacă era copil. Era o coroană foarte mică. (5 ani)

Isus este băiețelul Mariei și al lui Dumnezeu. (7 ani)

Isus este foarte bătrân, S-a născut de Crăciun acum 2016 ani. (6 ani)

Cine sunt părinții lui Isus?

Părinții lui au fost Iosif și Maria. Știu sigur, pentru că eu am fost Iosif în piesa de Crăciun. (7 ani)

Părinții lui Isus au fost Dumnezei. (6 ani)

(Sursă text: Funny things children say at Christmas
Sursă imagine: WallpaperUP)

Let your smile change the world

smileNu ne-am mai amuzat de ceva timp împreună cu cei mici… așa că astăzi ne vom delecta din nou cu ideile lor ”crețe”. 🙂 Pe bluza pe care o port astăzi am un mesaj: ”Let your smile change the world”, așa că vă îndemn pe toți: zâmbiți, că nu vă costă nimic, dimpotrivă, zâmbetul vostru poate schimba lumea! 🙂

O fetiță stătea lângă mama ei și o studia. La un moment dat, a observat cât de multe fire de păr alb are pe cap și a întrebat-o de ce. Mama i-a răspuns:
– De câte ori mă superi, sau faci un lucru rău și eu sunt nefericită, îmi iese câte un fir alb.
După câteva momente de gândire profundă, fetița i-a răspuns:
– Deci așa a ajuns bunica să aibă tot părul alb…

La o grădiniță, educatoarea i-a pus pe copii să deseneze. În timp ce se plimba printre ei, a observat o fetiță care era foarte concentrată asupra desenului ei și a întrebat-o ce desenează. Fetița i-a răspuns că Îl desenează pe Dumnezeu. Educatoarea i-a spus că nimeni nu știe cum arată Dumnezeu. Fără să își ridice privirea de pe desenul ei, fetita i-a răspuns:
– Aveți puțină răbdare, imediat vor ști!

Un trecător l-a întrebat pe un băiețel:
– Fiule, poți să-mi spui cât e ceasul?
– Desigur, i-a răspuns copilul, dar de ce vreți să știți? Ora se schimbă tot timpul!

(Sursă imagine: Otrazhenie Reflection)

Câți bani costă o minune?

fratiO fetiță și-a luat pușculița și a golit conținutul ei. A numărat de trei ori mărunțișul, ca să nu facă vreo greșeală. Era un dolar și 11 cenți. A luat banii și a plecat la farmacia din apropiere.

În acea clipă farmacistul vorbea cu un bărbat bine îmbrăcat și nu a luat aminte la copilă. Fetița a făcut puțin zgomot cu picioarele, dar nimic. Atunci a luat o monedă și a început s-o lovească de masă.

“Ce vrei?”, a întrebat-o oarecum enervat farmacistul. “Nu vezi că vorbesc cu fratele meu, pe care nu l-am mai văzut de mulți ani?”
Fetița i-a răspuns:
“Vreau să vă spun despre fratele meu, care este foarte bolnav. Pentru el vreau să cumpăr o minune.”
“Iartă-mă, dar noi nu vindem minuni!”, i-a răspuns farmacistul.
“Știți”, a spus fetița, “fratele meu are ceva în cap care se mărește și tata mi-a spus că numai o minune ne va ajuta. Deci, cât costă o minune, ca s-o cumpăr? Am bani!”

Fratele farmacistului, care a urmărit cu interes discuția, a întrebat-o pe fetiță de ce fel de minune are trebuință fratele ei.
“Nu știu”, i-a răspuns fetița cu ochii înlăcrimați. “Ceea ce știu este că are nevoie de operație, iar tata nu are bani. De aceea vreau să plătesc eu, cu banii mei.”
La întrebarea câți bani are, fetița a răspuns:
“Un dolar și 11 cenți. Iar dacă vor trebui și alții, îi voi găsi.”
“Ce coincidență!”, a zâmbit domnul bine îmbrăcat. “Este contravaloarea exactă a unei minuni pentru fratele cel mic. Un dolar și 11 cenți.”

A luat banii, apoi a luat-o pe fetiță de mână și i-a spus:
“Să mergem împreună la casa ta, ca să-i văd pe fratele tău și pe părinții tăi și să înfăptuim minunea.”
Domnul cel bine îmbrăcat era medicul Carlton Armstrong, cunoscutul neurochirurg.

Operația a decurs foarte bine și fratele cel mic s-a întors sănătos acasă.
“Operația a fost o adevărată minune”, a șoptit mama. “Oare cât să fi costat?”
Fetița zâmbea. Știa foarte bine cât costă o minune: un dolar și 11 cenți… și credința unui copil.

(Autor: necunoscut
Sursă imagine: Citește și reflectează…)

Și ce-i dacă plouă? :)

IMG_4475Ca să mai uităm puțin de necazuri, mai mari sau mai mici, cum ar fi, de exemplu, faptul că plouă și vara e pe terminate, deși nici n-am apucat să ne bucurăm prea mult de ea… haideți să ne destindem alături de micii noștri prieteni, înzestrați cu o minte sclipitoare. 🙂

După cină, tatăl le povestea fiilor săi istoria familiei:
– Străbunicul meu a luptat împotriva Rozelor, bunicul meu în războiul împotriva republicanilor, tatăl meu împotriva nemţilor în cel de-al doilea război mondial…
La auzul acestor cuvinte, fiul cel mic spuse:
– Dar ce are familia asta? Nu se poate înţelege cu nimeni?

O fetiță stătea lângă mama ei și o studia. La un moment dat, a observat cât de multe fire de păr alb are pe cap și a întrebat-o de ce. Mama i-a răspuns:
– De câte ori mă superi, sau faci un lucru rău și eu sunt nefericită, îmi iese câte un fir alb.
După câteva momente de gândire profundă, fetița i-a răspuns:
– Deci așa a ajuns bunica sa aibă tot părul alb…

Un copil și-a întrebat tatăl:
– Tăticule, ziua de ce nu apar stele pe cer?
Tatăl i-a răspuns:
– Nu știu!
– Păi de ce nu ai întrebat și tu când erai copil?

(Sursă imagine: Our Kansas Life)

Mi-e dor de copilărie

June2010-9941webbMi-e dor de plimbările pe care le făceam cu tata la pădure și pe câmp, unde activitatea mea preferată era să culeg flori, cât mai multe! Orice buruiană pentru mine era o floare frumoasă și interesantă. Odată m-am pierdut de tata prin pădure… În drumul meu am trecut pe lângă o stână păzită de câini mari și fioroși, dar care nici măcar nu au lătrat la mine – sigur mâna păzitoare a lui Dumnezeu era deasupra mea! Am ajuns cumva la marginea pădurii și acolo m-am oprit, sperând că tata mă va găsi, că eu nu mai știam încotro să o iau. Și numai bine că pe acolo a ieșit și tata din pădure, speriat că nu mă găsea, pregătit să meargă acasă după fratele meu, ca să mă caute amândoi. Dar acum tata nu mai este…

Mi-e dor de drumurile lungi cu mașina, alături de tata și mama, până în satul natal al lui tata – în Bucovina, de rudele noastre vesele și primitoare, de vorbele lor hazlii și cu accent specific, de pâinea în formă de cozonac, de cireșele și căpșunii care nicăieri nu aveau un gust mai bun. Dar în timpul ultimului drum până la Bucovina tata s-a dus pe alte meleaguri, cele ale cerului…

Mi-e dor de jocurile copilărești și de cursele cu bicicleta alături de copiii vecinilor. Dar acum toți am crescut și avem cu totul alte preocupări…

Mi-e dor de grădiniță și de școala primară, de doamnele educatoare sau învățătoare, de colegii alături de care am trăit atâtea momente presărate cu peripeții de tot felul. Dar acum nu mai am vârsta necesară pentru asemenea activități…

Mi-e dor de vremuri demult apuse, pe care nu le voi mai trăi vreodată, decât în amintirile mele… Dar nu e totul pierdut, mai am și acum șansa de a trăi cu inocența și încrederea unui copil. Chiar dacă aceste trăsături nu mai sunt apreciate în lumea noastră, sunt de mare preț înaintea lui Dumnezeu: ”Dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.” (Matei 18:3)

(Sursă imagine: Momente în viață)