Sfârșit de vară

V-a fost dor să vă mai plimbați cu mine pe la țară? 😉 Având în vedere căldurile de care am avut parte, am cam renunțat la plimbări pe parcursul lunilor de vară; dar acum, la sfârșitul verii, am profitat de răcirea vremii și am finalizat un drum între două sate, pe care doream de mult să îl parcurg și nu am reușit în trecut. De data aceasta, am mers cu mașina până unde nu s-a mai putut, am trecut puntea peste râu și dusă am fost, până am ajuns în următorul sat. La întoarcere, ca să nu mă plictisesc pe drum, am făcut câteva poze; și bineînțeles că nu avea niciun farmec să le păstrez doar pentru mine, am zis să mă mai însoțească cineva la plimbare, chiar și virtual. Poate vă fac poftă să vedeți locurile și în realitate. 🙂

Alt spectacol al creației lui Dumnezeu

Am tras iar niște poze faine, în apropiere de satul prin care mă mai plimb, mai ales că era și vreme cam de ploaie – s-au dat norii în spectacol de-a dreptul. De data asta am avut parte și de aventuri cu emoții: era cât pe ce sa fiu mușcată de câini, cel puțin așa am crezut când au apărut doi câini negri și, deși am încercat să îi ignor, s-au repezit la mine. Dar probabil nu au vrut decat să mă cunoască. 😂 Cum am o frică inexplicabilă de câini, am strigat la ei să termine și, la oamenii care veneau, să își țină câinii lângă ei. Dar oamenii, un băiat și o fată, au trecut fără nicio treabă pe lângă mine, fără să-și cheme câinii, fără să-și ceară scuze, absolut nimic. Greu mai găsești în ziua de azi vreun om civilizat, nici în oraș, nici pe coclauri nu mai sunt. 😜

Dacă mi-am plâns necazul, gata, mi-a trecut, acum să ne bucurăm de peisaje. 🙂

Amaryllis la expoziție

M-am gândit să vă arăt și colecția mea de crini, care m-au încântat primăvara aceasta. Sunt din specia Amaryllis, sau mai corect spus Hippeastrum, dar eu prefer prima denumire. 🙂 Acum au rămas numai frunzele de ei, dar la toamnă îi voi pregăti de ”hibernare” (adică voi pune ghivecele la întuneric și fără apă, peste iarnă) și în primăvara următoare mă voi bucura din nou de splendoarea lor. Am ceva de lucru și la florile acestea, dar frumusețea lor merită tot efortul, nu credeți? 😉

Cu capul în nori

Cine mai e ca mine pe aici, visător, dar totuși cu picioarele pe pământ? 😁 Într-o postare anterioară v-am arătat niște fotografii mai ”domestice” (ca să le zic așa mai plastic) din timpul plimbărilor mele. Astăzi vă arăt ce am văzut când mi-am îndreptat privirea și telefonul spre cer – o multitudine de nori, de toate formele și mărimile. Pot spune că am umblat ”cu capul în nori”? 😉

Vă și spun cum se numesc norii, am aflat de la un profesor de geografie, când am postat pozele și pe Facebook: Stratocumulus – cei joși, albi cu pete de gri. Mi se încurcă puțin limba până rostesc denumirea și nu le am deloc cu geografia, dar dacă alții vor să mă învețe, nu mă dau în lături. Tata avea ca pasiune geografia, studia atlasele într-o veselie – asta nu am moștenit de la el.

Cele șapte minuni ale lumii

N-am mai scris de mult timp o povestioară cu morală, vă era dor de ele? Adică nu le scriu eu, le preiau din diverse surse, am deja o colecție întreagă. La prima companie unde am lucrat, le trimiteam pe email colegilor câte o poveste săptămânală. Acum mi-am adus aminte de ele, am mai postat și pe Facebook, voi mai posta și pe blog. Dacă am nevoie de resurse exterioare, e semn că începe să mă părăsească inspirația la scris. Totuși, puteți să vă mai așteptați la un moment umoristic, din când în când. 🙂 Sau la o expoziție de fotografii, că am făcut o pauză mare de la pozat și de curând mi-am regăsit pasiunea. Cred că sunt prea multe lucruri pe care îmi place să le fac, și nu le pot face pe toate deodată, de aceea am perioade și perioade, în care încerc noi pasiuni sau îmi reamintesc de cele vechi. Și acestea fiind zise, să citim povestea. 😉

Unui grup de studenți i s-a cerut să recompună lista celor șapte minuni ale lumii, adaptată timpurilor pe care le trăim. Au existat multe diferențe, dar iată lucrările care au obținut calificative maxime:

  1. Piramidele din Egipt
  2. Taj Mahal
  3. Marele Canion
  4. Canalul Panama
  5. Empire State Building
  6. Basilica San Pietro din Roma
  7. Marele Zid Chinezesc

În timp ce se citeau lucrările, profesorul a observat ca o studentă încă mai scria. A intrebat-o dacă are dificultăți si ea a răspuns:
“E atât de greu să decizi… sunt atâtea minuni in lume!”

Profesorul a întrebat-o dacă o poate ajuta. Studenta a ezitat puțin și apoi a răspuns:
“Cred că acestea sunt cele șapte minuni ale lumii:

  1. A vedea
  2. A auzi
  3. A mângâia
  4. A savura
  5. A simți
  6. A râde
  7. A iubi.”

Colegii au rămas tăcuți. Aceste lucruri sunt atât de simple încât nu ne dăm seama cât sunt de minunate! Nu uita: lucrurile cele mai prețioase nu pot fi cumpărate sau construite de om!

(poveste preluată)

Plimbare la țară

Când nu am pe unde merge sau nu am timp de călătorii, continui să mă plimb în apropiere de casă. De data aceasta, am vrut să privesc satul alăturat dintr-o nouă perspectivă, așa că am luat-o cu bicicleta într-o direcție neîncercată până acum. Am ajuns la indicatorul de intrare în sat și am descoperit că eu de fapt mă plimbam prin alt sat și împrejurimile lui, nu prin satul în care credeam inițial că sunt. Deci sunt praf la geografie. Ce să fac, un inginer nu le poate ști chiar pe toate. 🤪

Cu ocazia aceasta, am mai făcut niște poze, că așa îmi place mie să ”trag în chip” tot ce mișcă. Am ”prins” și un cuib de berze – e cam neclară poza, că nu aveam cum să mă urc pe stâlp, ca să le fotografiez de aproape. Dar sper că vă veți ”clăti” ochii și de data asta.

Din nou mă laud cu talentul meu artistic

Se putea să bat eu câmpurile din apropiere de casă și să nu culeg un buchet de flori? Nu se putea. 😁 Și încă ce varietate mare de flori am găsit! Azi-mâine trebuie să îmi deschid florărie, că mă prea chinuie talentul. 😂 Acesta a fost buchetul în prima fază:

Și așa arăta după ceva îmbunătățiri semnificative, cu maci și ferigă:

Până mă mai gândesc eu cum să pun pe roate o afacere cu flori, i-am arătat unei prietene, care are deja florărie, niște aranjamente cu flori artificiale, pe care le-am realizat recent. I-am zis că poate să mă cheme în ajutor când are nevoie, că am descoperit că tare îmi mai place să lucrez cu florile. Mi-a răspuns fata că nu i-ar strica o mână de ajutor, mai ales înaintea evenimentelor. Încă nu m-a chemat, dar om trăi și om vedea. 😁

Am mai auzit una lunile trecute de la colegi, cand eram pe la birou și un coleg a adus ingredientele necesare, ca fiecare să își pregătească un hotdog: cică hotdog-ul meu e cel mai artistic și trebuie fotografiat. 😂 Napăi hotdog artistic nu știu unde mai găsiți în altă parte, decât la mine. Ce părere aveți? 😎😉

Excursie la munte

Avem și în România locuri deosebit de frumoase, nu e nevoie să mă duc până în Austria după ele. Sunt curioasă dacă recunoașteți zona pe unde m-am plimbat de data asta. Nu am prins vreme prea bună pentru poze, era ceață și cerul înnorat, dar m-am descurcat cu ce am avut. Nu am rezistat să nu fotografiez și buchetul de flori de munte, cules de o nepoată, care îmi calcă pe urme în ceea ce privește înclinația înspre artă. V-am mai spus în trecut despre ea, că pictează și e maestră în tehnica quilling.

Iar în loc de final, mi-a dat Potecuța o idee, că eram nemulțumită de faptul că am mulți urmăritori pe listă, dar foarte puțini dau un semn de viață. Cică s-ar putea ca postările mele să fi dispărut din lista multora. Așa că vreau să fac un experiment: cine a citit până aici, rog să lase un scurt comentariu, “Prezent” sau ce doriți voi. Să știu și eu cu cine stau de vorbă. 😁

Palatul Schönbrunn

N-am nimerit bine la Schönbrunn în “luna mândriei”, că nu știu ce show se pregătea pe acolo și era arborat steagul colorat. Nu m-a interesat prea mult subiectul până acum, mi-era doar ciudă ca au luat simbolul promisiunilor lui Dumnezeu și l-au transformat în simbolul diversității prost înțelese.

Dar abia acum am observat un detaliu foarte interesant: steagul are doar 6 culori, indigoul l-au lăsat de izbeliște. Și m-am bucurat din nou că amărâții care vor să Îl imite pe Dumnezeu nu pot face nici măcar un lucru cum trebuie, toate le ies imperfecte. Am mai văzut zilele trecute un slogan undeva: “Love is love” și m-am gândit: “Măi oameni buni, dar voi știți ce e dragostea? Habar nu aveți! Lust is lust – ăsta ar trebui să fie sloganul vostru!”

Acum m-am pornit bine, de ciudă că nu am putut face o poză calumea în fața palatului. Apoi ori vă supărați pe mine, ori nu, unele lucruri trebuie spuse. Dumnezeu a lăsat toate într-un fel, dar oamenii au pervertit fiecare lucru frumos și bun.

Așa, mi-am descărcat nervii, acum mă calmez și postez și niste fotografii. 😂 Pentru prima dată am intrat și în palat, dar aici nu m-au lăsat sa fac poze. Am admirat doar interioarele și mobila vintage, și m-am gândit cum ar arăta la mine acasă. Dar sunt mult prea încărcate pentru gusturile mele, și oricum nu îmi permit un asemenea lux. 😁