Când am început să scriu pe acest blog, nu m-am gândit că voi cunoaște oameni atât de deosebiți, și nici atât nu mi-am închipuit că voi lega relații cu unii dintre ei și în afara blogului.
Prima prietenă a fost Potecuța, care mi-a făcut niște comenzi de obiecte handmade și ne-am întâlnit să mai povestim. A rămas să ne mai întâlnim o dată și nu am mai reușit. Dar rămâne pe listă, Potecuță dragă, când vrei să-ți porți pașii și pe potecile de la Bungard, să mă anunți, că nu ești departe, rezolvăm un transport imediat 🙂
A urmat domnul Petru Racolța (cred că nici acum nu scriu corect numele, îmi cer scuze), care a participat la un concurs organizat pe blogul meu și a primit de la mine o cutie în formă de inimă cu Parisul pe ea. Oare simplă coincidență să fie, domnule Petru, că anul acesta v-a lovit inspirația cu poezii, glume și tot felul de aforisme despre iubire? 😉
A fost și doamna Elena Marin Alexe, care a participat la același concurs și m-a impresionat cu o poezie emoționantă despre tatăl dânsei. A primit și ea de la mine o amintire. Nu am mai văzut-o de ceva timp prin lumea blogurilor, dar sper că va reveni.
Și acum, recent, a revenit Anca cu blogul ”Random Stuff”. Am aflat că avem niște cunoștințe comune, deși ea e cu familia in SUA și eu sunt în România. Și m-a întrebat de ce mai stau într-o biserică ce mi-a provocat atâtea drame? 🙂 Nu v-am spus eu toate dedesubturile, că nu e bine să dau tot din casă, dar în orice biserică sunt oameni și oameni, așa cum nu există pădure fără uscături.
Pe scurt, mi-am auzit din partea mai multora, în unii dintre ei am avut chiar mare încredere, că aș fi nebună, că multe din cele ce s-au întâmplat în realitate sunt doar în capul meu. Cum spuneam și într-un comentariu pe Facebook la un articol postat de o prietenă deschisă la minte, românii sunt încuiați rău când vine vorba de bolile mentale. Nu știu să facă diferența dintre o boală serioasă și o simplă epuizare nervoasă, pe toți îi bagă în aceeași oală de nebuni. Și nu știu că mulți psihiatri sunt de părere că adevărații nebuni umblă liberi pe stradă, cei mai puțin nebuni și-au recunoscut starea și s-au dus să se trateze sau măcar au fost duși de alții cărora le pasă de ei. Familia mea s-a nimerit să fie una de sensibili, în frunte cu tata, prea mult ne consumăm pentru orice și asta se resimte în starea noastră psihică, avem parte de insomnii și descărcări nervoase care îi pot șoca pe cei din jur.
Oricum, eu sunt ultima din familie care a mai rămas în biserica respectivă. Părinții au murit, surorile sunt plecate în străinătate, iar fratele meu a avut ceva nemulțumiri și după niște discuții a plecat singur. A venit rândul meu să am nemulțumiri, începând cu moartea mamei și continuând cu problemele sentimentale pe care le-am prezentat deja. În loc să am susținere din partea a doi pastori, am fost mai mult încurcată de ei, au ținut cu băiatul pentru că e voluntar în diverse proiecte susținute de ei. Iar pastorul mai în vârstă, care mi-a oferit altă dată sfaturi bune, e plecat de mult timp în SUA, nu am îndrăznit să îl deranjez cu problemele mele. Na ce să mai zic, cei doi au pierdut respectul meu, probabil vor fi prea mândri să își ceară vreodată scuze, dar le-am predicat eu cât am putut pe whatsapp, să le rămână acolo să aibă ce rumega. Mai am un refugiu în cel aproape de vârsta părinților mei… sau până la urmă, nu mă ține nimic legată de Sibiu, cine știe ce se va mai întâmpla.
Nu i-am spus Ancăi că puteam să ajung aproape de ea, în SUA sau în Canada 🙂 O prietenă din Suceava s-a măritat în SUA și voia să mă ducă și pe mine lângă ea, mi-a și găsit deja pretendent :)) Cică un băiat care lucrează în domeniul calculatoarelor… asta poate însemna orice, soră-mea cea mare a trebuit să se bage pe fir, că nu pot a lu’ Mironese să tacă, și a zis că băiatul poate mătură și el în camera cu servere :)) Am râs și eu cu ea, că sunt mulți de genul acesta. Chiar sora băiatului blond din Germania a pretins la un moment dat că lucrează în IT și m-a desconsiderat pe mine, că n-aș fi gospodină după pretențiile ei. Și ea era o amărâtă de secretară, eu nu i-am contestat niciodată calitățile de gospodină. Dar i-am spus nepoatei mele, care e prietenă cu ea, că dacă o iau la întrebări în ce domeniu a lucrat ea în IT, o fac să plângă, că e tare jignibilă :)) De băiatul din SUA nu zic nimic, că nu am reușit să aflu detalii, soțul prietenei a murit fulgerător și așa s-au năruit toate planurile ei, acum se pregătește să revină acasă. Oricum i-am zis că eu nu mă înghesui să plec nicăieri, că am casă nouă, și dacă tot plecam, nu aveam probleme de acomodare ca ea, că știu limba engleză și multe despre cultura americană.
De asemenea, am primit două oferte de lucru cu relocare în Suedia și în Canada. Mă duceam mai aproape de sora mea din Canada, să ne luăm de păr și în direct, nu numai la telefon 😛 Acum iar e supărată și nu mai vorbește cu mine, de ciudă că eu vreau să îmi schimb serviciul cu o diferență destul de mare la salariu, iar ea nu a primit nicio mărire. I-am zis să nu mai facă figuri, că ea tot câștigă mai mult decât mine în Canada și nu e concurs între noi, cine câștigă mai mult și cine e mai deșteaptă. Dar am ajuns să fiu blocată pe whatsapp 😛 Toți adolescenții întârziați din viața mea s-au dezlănțuit ca la comandă, eu zic că mi se pregătește o surpriză, că prea ciudoși sunt toți 🙂
