Povestea supei din piatră

Cu mulţi ani în urmă, trei soldaţi înfometaţi şi obosiţi de atâtea lupte au ajuns într-un mic sătuc. Ţăranii de aici abia supravieţuiau de la o zi la alta, ca urmare a unei recolte sărace şi a multor ani de război. S-au adunat repede în piaţa satului, să-i întâmpine pe soldaţi, însă au făcut-o cu mâna goală. Au început să se plângă că nu le-a mai rămas nimic şi că sunt muritori de foame.

Soldaţii au schimbat repede între ei câteva vorbe. Apoi s-au întors către bătrânii satului și primul soldat le-a spus: 
”Pământul vostru sărăcit v-a lăsat fără nimic de oferit, dar vă vom împărtăşi noi din puţinul pe care îl avem: secretul cu ajutorul căruia poţi face supă din pietre.”

Bineînţeles că ţăranii au fost intrigaţi de spusele soldaților. Au aprins focul şi au pus cel mai mare vas cu apă la fiert. Soldaţii au aruncat în apă trei pietricele.
”Aceasta va fi o supă foarte bună”, zise al doilea soldat, ”dar un pic de sare ar face-o minunată.”
În acel moment, o ţărancă s-a ridicat şi a spus: 
”Ce noroc! Tocmai mi-am amintit că mai am puțină sare.” 

S-a întors repede şi a mai adus şi un şorţ de bucătărie, un pătrunjel şi o gulie. În timp ce acestea au fost puse la fiert, şi altor ţărani li s-a mai împrospătat memoria. În curând, în oală au fost puse orez, morcovi, carne de vacă şi smântână.

Tot satul, alături de cei trei soldaţi, s-a pus să se ospăteze. Dimineaţa, când cei trei soldaţi s-au trezit, toţi sătenii stăteau în faţa lor. La picioare aveau pus un rucsac cu cea mai bună pâine şi brânză.
”Ne-aţi împărtăşit cel mai mare secret, acela de a face supă din pietre”, a spus un ţăran soldaţilor, ”şi pentru aceasta nu vă vom uita.”
Auzind acestea, al treilea soldat s-a întors către mulţime şi a spus:
”Nu e nici un secret, însă un lucru rămâne mereu adevărat: doar împărţind poţi face o mare sărbătoare!”

(poveste preluată)

Advertisement

Răsplata bunătății

Portrait of Sir Francis Ford's Children Giving a Coin to a Beggar Boy exhibited 1793 by Sir William Beechey 1753-1839Un om, trecând pe o stradă, a văzut în faţa unei biserici un bătrân sărman, un cerşetor, ce trăia din milostenia credincioşilor. De bătrân s-a apropiat o fetiţă care i-a întins câţiva bănuţi. Impresionat de gestul ei, trecătorul a întrebat-o pe copilă:
”Spune-mi, de ce i-ai dat bătrânului bănuţii tăi?”

”Ştiţi, domnule, tatăl meu a murit, iar mama, deşi munceşte mult, nu prea are bani, aşa că o ducem destul de greu. Dar aseară mama mi-a spus că, atunci când faci un bine, Dumnezeu te răsplăteşte negreşit. Aşa că azi, am luat bănuţii aceştia pe care eu i-am strâns şi i-am dat bătrânului din faţa bisericii. El are, cu siguranţă, mai multă nevoie de ei. Iar Dumnezeu, fiindcă am făcut un bine, Se va îndura şi de mine.”

Cucerit de bunătatea fetei, omul a întrebat-o ce îşi doreşte ea cel mai mult.
”O, aş vrea un cojocel, că vine iarna şi va fi foarte frig. Anul trecut am răcit rău de tot, fiindcă nu am umblat bine îmbrăcată, dar Dumnezeu mi-a ajutat şi m-a însănătoşit. Mama a vrut să-mi cumpere un cojocel, dar e tare scump şi nu se poate.”
”Ei, uite că se poate”, i-a spus omul. ”Vino cu mine!”

Ajunşi în faţa unui magazin mare, ce se afla peste drum, omul i-a cumpărat fetei un cojocel călduros şi tare frumos. Fetiţa nu ştia cum să-i mai mulţumească străinului ce se îndurase de ea.

”Vezi”, i-a mai spus omul, ”mama ta a avut dreptate. Dumnezeu întotdeauna te răsplăteşte pentru binele făcut. Tu l-ai ajutat pe bătrân, iar Domnul mi-a dat mie ocazia să te întâlnesc tocmai în acel ceas. Eu te-am ajutat acum pe tine, şi, fii sigură, Dumnezeu îmi va ajuta şi mie mai târziu, fiindcă atunci când ne ajutăm unii pe ceilalţi, şi Dumnezeu ne ajută pe noi.”

(Autor: necunoscut
Sursă imagine: www.tate.org.uk)

Fericirea…

fericirea-ghid-de-buzunar-si-citate-despre-fericireDe ce căutăm fericirea în lucruri materiale, când ea se află în noi, adânc ascunsă în sufletul nostru?

De ce fugim după fericire, adunând tot mai multe și manipulând oamenii ca să ne fie nouă bine, când ea vine singură, dăruind, fiind mulțumitori și iubind oamenii?

De ce credem că fericirea înseamnă o viață fără griji și fără necazuri, când poți fi fericit și în mijlocul necazurilor – dacă ești recunoscător pentru ceea ce ai deja și cauți să înveți ceva din împrejurarea prin care treci?

Fericirea își are originea în suferință și, oricât de mult am dori să trăim numai în fericire, este absolut imposibil, întrucât, fără suferință, aceasta niciodată nu-și va arăta miraculosul său spectru. (Sorin Cerin)

Cea mai mare parte a fericirii sau mizeriei noastre depinde de dispoziția noastră și nu de circumstanțe. (Martha Washington)

Fericirea stă în lucrurile mici: un răsărit de soare, un cântec de greiere, o floare scăldată în rouă, un râu care șerpuiește printre stânci, o carte bună, zâmbetul cuiva drag… Și câte astfel de minuni am putea găsi în drumul nostru dacă n-am fi ocupați peste măsură cu alte lucruri, care nicidecum nu ne aduc fericirea.

Fericirea supremă în viață este convingerea că suntem iubiți, iubiți pentru noi sau, mai curând, în ciuda noastră. (Victor Hugo)

Credem că dacă adunăm tot mai multe, vom fi mai fericiți, și de fapt ne trezim tot cu sufletul gol și mereu cu mai multe dorințe neîmplinite. Am uitat un principiu vechi de când lumea: ”Este mai ferice să dai decât să primești.” (Biblia – Faptele Apostolilor 20:35) Vei fi fericit când dai din timpul tău și resursele tale pentru a ajuta pe cineva, pentru a fi lângă cineva, pentru a aduce o rază de soare în viața tristă a cuiva. Vei fi fericit când petreci timp de calitate cu cei mai apropiați și lași pentru ei alte lucruri ”foarte urgente și importante.” Vei fi fericit când dai un bănuț, sau poate mai bine ceva de mâncare, unui cerșetor amărât de la colțul străzii.

Bine de cei care, oricât ar fi de săraci, își au dorințele lor cinstite din care își fac o trainică fericire. (William Shakespeare)

Fericirea este ceva care se multiplică atunci când este împărțit. (Paulo Coelho)

Omul cel mai fericit este acela care face fericiți pe cat mai mulți oameni. (Denis Diderot)

Vei fi fericit când Îl ai în suflet pe Dumnezeu și, în tot ce faci, te conduci după acest principiu: viața ta să-I fie pe plac Lui și să fie de folos omenirii. ”Fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu.” (Biblia – Psalmul 73:28)

Ferice de oricine se teme de Domnul și umblă în căile Lui. (Biblia – Psalmul 128:1)

P.S. Să nu credeți că v-am ”predicat”, ci, în primul rând, am căutat să mă conving pe mine însămi de niște adevăruri esențiale. 🙂

(Sursă imagine: damaideparte.ro)

Moș Crăciun cel secretos :)

logo-addres

… sau ”Secret Santa” – dar parcă sună mai haios în românește. 🙂 Draga mea Ella are din nou o idee grozavă și până acum au prins bine ideile ei în blogosferă. Sper ca și aceasta să se transfome într-un fenomen 😀

Vă invit să citiți mai multe detalii despre ”Moș Crăciun cel secretos” pe blogul Ellei:
At home with Mrs. T
… și să intrați în joc. 🙂

În weekend e timpul pentru handmade

Afară e o vreme mohorâtă, dar în casă e multă culoare și activitate… April meșterește de zor și bineînțeles că dorește să arate și altora cu ce se mai ocupă. :))

Hmmm… oare cu ce să încep? Hai să vă arăt cadourile pe care le-am pregătit pentru reuniunea de familie (de fapt o parte din familie, că suntem împrăștiați prin mai multe țări) pe care o aștept cu nerăbdare. Iată la ce m-am gândit pentru sora mea, căreia îi place să călătorească:

IMG_0637

Cealaltă soră a mea iubește cafeaua și dulciurile:

IMG_0633

Pentru cumnatul meu am decorat un toc de ochelari:

IMG_0621

Iar nepoatele mele au dorit decorațiuni alb-negru. Ce spuneți, oare vor fi încântate de ceea ce a creat mătușica pentru ele? 🙂

Acum să vă prezint ce vaze am mai decorat – vaza cu două fețe:

Și vaza cu patru fețe. :))

De asemenea, am mai pregătit niște cadouri (a fost mereu plăcerea mea să dăruiesc – cu atât mai mult acum când pot dărui ceva în care am pus o părticică din sufletul meu):

Și dacă tot am spus că vreau să-mi decorez casa în stil vintage… dar am descoperit că prețurile sunt cam piperate… nu mă apuc încă de schimbat mobila, ci mă folosesc de ceea ce am. 🙂 Iată două tablouri care nu mi-au mai plăcut și cărora le-am dat o nouă înfățișare:

Și o farfurie veche de lemn:

IMG_0654

Am două noptiere vechi… de când lumea, cred că sunt moștenire de la bunica. 🙂 Au fost numai bune pentru restaurare:

IMG_0649

Să vă arăt și cum erau înainte? :))

IMG_0543[1]

Urâte foc, nu-i așa? După multă muncă, dar cu multă satisfacție, le-am așezat din nou la locul lor:

IMG_0647

Am pus gând rău și măsuței… ceea ce va păți veți afla în episodul următor! 🙂

Fărâmiturile negresei

1brownies-october2013-istockphotoDoamna Baughman a fost învăţătoarea mea de școală duminicală în clasa a şasea. Într-o dimineaţă, ea a cumpărat o farfurie cu negrese pentru clasa noastră. În timp ce bunătăţile erau aşezate pe scaunul ei, ea a dat fiecărui copil un bilet de hârtie marcat cu cheltuieli de uz casnic: cheltuiala casei, factură de utilitate, plată de telefon, divertisment, etc.

Biletul meu avea „cheltuiala maşinii”. În scurtă vreme, doamna Baughman a ridicat tava cu negrese şi a început să numească cheltuielile scrise pe foi. Când îi dădeam cheltuielile noastre, ea ne recompensa pe fiecare cu o negresă.

„Cheltuiala maşinii”, a anunţat ea. Am sărit să îmi iau negresa de pe farfurie. În final, ultima negresă a dispărut.

Dar un băiat cu numele Donald îşi ţinea biletul nerecompensat. „Dumnezeu!” a strigat doamna Baughman. Donald veni în faţă sperând că învăţătoarea mai avea o negresă ascunsă undeva.

Cu un cuţit, doamna Baughman a răzuit fărâmiturile de pe fundul tavei în şerveţelul lui Donald. El nu a făcut o afacere prea bună – mă gândeam eu – s-a ales doar cu fărâmituri.

„Negresele reprezintă banii voştri”, ne-a explicat învăţătoarea. „Dacă nu dai imediat lui Dumnezeu partea Sa, probabil El nu va primi nimic, poate cu excepţia fărâmiturilor.”

Niciodată nu am uitat acea ilustraţie. În ziua în care prietenul meu Donald a primit doar fărâmituri de negresă, am învăţat că Dumnezeu ar trebui să aibă primul drept la orice avem.

În anii clasei doamnei Baugham m-am luptat cu dărnicia şi priorităţile. Dar de câte ori îmi amintesc de „Lecţia fărâmiturilor de la școala Duminicală”, îmi amintesc de Cine ar trebui şi trebuie întotdeauna să vină pe primul loc în viaţa mea.

(Sursă: totalschimbat.ro
Imagine: Today’s Parent)