Mi-e dor de copilărie

June2010-9941webbMi-e dor de plimbările pe care le făceam cu tata la pădure și pe câmp, unde activitatea mea preferată era să culeg flori, cât mai multe! Orice buruiană pentru mine era o floare frumoasă și interesantă. Odată m-am pierdut de tata prin pădure… În drumul meu am trecut pe lângă o stână păzită de câini mari și fioroși, dar care nici măcar nu au lătrat la mine – sigur mâna păzitoare a lui Dumnezeu era deasupra mea! Am ajuns cumva la marginea pădurii și acolo m-am oprit, sperând că tata mă va găsi, că eu nu mai știam încotro să o iau. Și numai bine că pe acolo a ieșit și tata din pădure, speriat că nu mă găsea, pregătit să meargă acasă după fratele meu, ca să mă caute amândoi. Dar acum tata nu mai este…

Mi-e dor de drumurile lungi cu mașina, alături de tata și mama, până în satul natal al lui tata – în Bucovina, de rudele noastre vesele și primitoare, de vorbele lor hazlii și cu accent specific, de pâinea în formă de cozonac, de cireșele și căpșunii care nicăieri nu aveau un gust mai bun. Dar în timpul ultimului drum până la Bucovina tata s-a dus pe alte meleaguri, cele ale cerului…

Mi-e dor de jocurile copilărești și de cursele cu bicicleta alături de copiii vecinilor. Dar acum toți am crescut și avem cu totul alte preocupări…

Mi-e dor de grădiniță și de școala primară, de doamnele educatoare sau învățătoare, de colegii alături de care am trăit atâtea momente presărate cu peripeții de tot felul. Dar acum nu mai am vârsta necesară pentru asemenea activități…

Mi-e dor de vremuri demult apuse, pe care nu le voi mai trăi vreodată, decât în amintirile mele… Dar nu e totul pierdut, mai am și acum șansa de a trăi cu inocența și încrederea unui copil. Chiar dacă aceste trăsături nu mai sunt apreciate în lumea noastră, sunt de mare preț înaintea lui Dumnezeu: ”Dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.” (Matei 18:3)

(Sursă imagine: Momente în viață)

Advertisements

O veste proastă?

In veci nu va mai fi noapteCe fac fetele când au timp liber, printre altele? Povestesc! 😀 Iar dacă prietenele sunt departe una de alta și le e greu să vorbească la telefon (da, ați auzit bine, există și ”specimene” de felul acesta), atunci își scriu mesaje la greu. 🙂  Și uite așa, în timpul unei astfel de conversații, o prietenă m-a anunțat, pe nepusă masă, că are o veste proastă pentru mine… Și m-a lăsat vreo două minute să fierb în suc propriu până mi-a spus despre ce e vorba. Mi-au și trecut prin cap două scenarii negative și mă pregăteam sufletește să aud vestea cea proastă…

Și până la urmă mi-a zis fata că, dacă nu reușesc să dorm suficient cât trăiesc pe pământ, atunci când voi ajunge în cer, la Dumnezeu, nu voi mai avea nicio șansă să dorm, pentru că acolo în veci nu va mai fi noapte! (așa scrie în Apocalipsa 21:25) Știți voi, oamenii, când au griji și probleme, se manifestă în diverse moduri: unii beau, unii mănâncă prea mult, alții fac ulcer… iar eu… nu prea reușesc să dorm. Și cum problemele nu se rezolvă de la o zi la alta, distracția de care am este parte este… pe cinste, iar prietena mea îmi cunoște prea bine necazurile. 😛

Dar m-a speriat degeaba, că nu mi-a dat o veste proastă cum se aștepta – dimpotrivă, pentru mine e cea mai bună veste: pentru că în cer nu voi mai avea nevoie de somn. 🙂 Voi avea un corp nou, care va trăi veșnic, fără mâncare și fără somn. Nu voi mai avea parte de dimineți grele în care abia mă urnesc ca să mă prezint la datorie, pentru că nu m-am odihnit destul. Nu voi mai face în gând inventarul trecutului, al prezentului și al viitorului până să reușesc să adorm. Voi fi mereu în formă fără să am nevoie de odihnă! 😀

Și de ce să mai pierd timpul cu somnul, când vor fi atâtea de făcut? Îl voi vedea pe Dumnezeu față în față, mă voi întâlni cu cei care au plecat prea devreme dintre noi, voi admira minunățiile pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru copiii Lui, voi cânta cu îngerii și Îl voi lăuda pe Dumnezeu! Asta e ceea ce-mi închipui eu că voi face în cer, dar cine știe cum va fi totul în realitate? ”Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” (1 Corinteni 2:9)

(Sursă imagine: Undeva… între vis și realitate)

Să uităm sau să valorificăm trecutul?

10343503_1192311554131223_6144161480152266622_n

Cine nu are regrete sau amintiri dureroase? Cât am vrea să le uităm, nu-i așa? Dar mai bine ne-am gândi că fără ele nu am fi ajuns ce suntem astăzi. Orice suferință ne-a modelat pentru a fi oameni mai buni, orice greșeală ne-a dăruit o lecție de viață, orice neajuns ne-a învățat să ne mulțumim cu ce avem. Să-I fim astăzi recunoscători lui Dumnezeu pentru că tot ce se întâmplă în viața noastră are un scop!

Când treci prin vremuri grele

Hard times

Iată un citat încurajator pe care l-am descoperit de curând și care ar putea explica de ce Dumnezeu pare cel mai departe atunci când trecem prin clipele cele mai grele din viața noastră. El este întotdeauna aproape de noi, este chiar lângă noi în orice moment, dar uneori ne testează credința – și atunci, la fel ca un bun profesor, nu ne vorbește, pentru că vrea să audă răspunsul nostru. 🙂

(Sursă imagine: Facebook)

Încurajare prin muzică

Ce faci când ești descurajat? Te rogi? Vorbești cu persoana cea mai apropiată de sufletul tău? Te lași copleșit de gândurile negre? Încerci să îți distragi atenția de la problemele și situațiile care te întristează?

Cred că cel mai bine, în aceste momente, este să te îndrepți spre Dumnezeu. Dar poate ești atât de abătut încât nici nu te mai poți ruga… Atunci poate muzica ți-ar fi de folos, dar nu orice fel de muzică – ci melodii profunde, pentru suflet, cu versuri care să te ridice și să-ți dea un suflu nou.

Mie îmi face bine muzica încurajatoare, poate și ție – cel care ești demoralizat astăzi. Pentru tine am adunat o colecție de melodii care să îți îndrepte gândul spre Dumnezeu și să îți dea speranță: vei trece cu bine peste aceste momente și soarele va răsări și pentru tine!

Te aștept încălțată cu cizmele mele albe

Am descoperit un cântec foarte original pe tema așteptării dragostei adevărate: White Boots, interpretat de Jamie Grace. Piesa de rezistență a ținutei în care tânăra fată își așteaptă mirele este o pereche de cizme albe. Nu pantofi albi, nu rochia albă (deși apare și ea pe un loc secundar), cizmele albe sunt în prim plan și simbolizează puritatea! Iar viitorul mire este rugat să își păstreze cu grijă costumul alb și pantofii albi pentru ”marea zi”.

”White Boots” este un cântec vesel și optimist, care spune că merită să aștepți timpul hotărât de Dumnezeu pentru a-ți întâlni partenerul de viață și care sugerează că așteptarea nu e grea, deși este lungă!

Poveste de viață

De câte ori nu ne plângem că n-avem una, n-avem alta, că de doare ceva sau că nu putem face ceea ce ne dorim? Dar oare ne-am gândit vreodată cât de binecuvântați suntem că putem vedea, auzi, simți, că avem două mâini și două picioare? Unii oameni nu se pot bucura nici măcar de aceste lucruri elementare, pe care noi le luăm de la sine și pentru care uităm să fim recunoscători…

Nu știu dacă ați auzit de Nick Vujicic, care s-a născut fără ambele mâini și ambele picioare. Imaginați-vă cum ar fi să trăiți fără a posibilitatea de a merge, de a vă îngriji și nici măcar de a-i îmbrățișa pe cei dragi. Nick trăiește în acest mod de 32 de ani, și viața lui este cu mult mai împlinită decât a multor oameni care se pot bucura de un corp întreg, fără cusur. Bineînțeles că nu îi este deloc ușor și că a avut de luptat cu depresia, cu întrebările fără răspuns și cu lipsa unui scop în viață. Dar prin credința în Dumnezeu și cu ajutorul familiei și al prietenilor, a reușit să treacă peste neajunsuri și să devină un model pentru lumea întreagă. Acum Nick este un cunoscut vorbitor motivațional, axându-se pe teme ca: trăirea cu dizabilități, speranță pentru viață și găsirea scopului vieții, și a fondat o organizație non-profit cu numele ”Life Without Limbs”. Și pe plan personal Nick o duce bine: este căsătorit și are un băiețel, care nu a moștenit dizabilitatea tatălui său.

Deși am auzit povestea lui Nick Vujicic de mai mult timp, doar recent i-am descoperit talentul muzical și nu mă mai satur să ascult un frumos cântec care vorbește despre viață și despre ceea ce ne așteaptă dincolo de ea. Deși nu specifică în versurile cântecului, sunt sigură că Nick se referă la raiul lui Dumnezeu care ne așteaptă și în care nu va mai fi nici durere, nici moarte.