În weekend e timpul pentru handmade

Afară e o vreme mohorâtă, dar în casă e multă culoare și activitate… Narcisa meșterește de zor și bineînțeles că dorește să arate și altora cu ce se mai ocupă. :))

Hmmm… oare cu ce să încep? Hai să vă arăt cadourile pe care le-am pregătit pentru reuniunea de familie (de fapt o parte din familie, că suntem împrăștiați prin mai multe țări) pe care o aștept cu nerăbdare. Iată la ce m-am gândit pentru sora mea, căreia îi place să călătorească:

IMG_0637

Cealaltă soră a mea iubește cafeaua și dulciurile:

IMG_0633

Pentru cumnatul meu am decorat un toc de ochelari:

IMG_0621

Iar nepoatele mele au dorit decorațiuni alb-negru. Ce spuneți, oare vor fi încântate de ceea ce a creat mătușica pentru ele? 🙂

Acum să vă prezint ce vaze am mai decorat – vaza cu două fețe:

Și vaza cu patru fețe. :))

De asemenea, am mai pregătit niște cadouri (a fost mereu plăcerea mea să dăruiesc – cu atât mai mult acum când pot dărui ceva în care am pus o părticică din sufletul meu):

Și dacă tot am spus că vreau să-mi decorez casa în stil vintage… dar am descoperit că prețurile sunt cam piperate… nu mă apuc încă de schimbat mobila, ci mă folosesc de ceea ce am. 🙂 Iată două tablouri care nu mi-au mai plăcut și cărora le-am dat o nouă înfățișare:

Și o farfurie veche de lemn:

IMG_0654

Am două noptiere vechi… de când lumea, cred că sunt moștenire de la bunica. 🙂 Au fost numai bune pentru restaurare:

IMG_0649

Să vă arăt și cum erau înainte? :))

IMG_0543[1]

Urâte foc, nu-i așa? După multă muncă, dar cu multă satisfacție, le-am așezat din nou la locul lor:

IMG_0647

Am pus gând rău și măsuței… ceea ce va păți veți afla în episodul următor! 🙂

Citate favorite

pe-aripile-vantului-rezumatE luni, e timpul pentru ”Citate favorite”, serial găzduit de către doamna Zinnaida. Mi-am făcut tema pentru astăzi și am pregătit câteva fragmente din cartea ”Pe aripile vântului” de Margaret Mitchell, carte pe care am citit-o și am recitit-o de câteva ori. 🙂

Nimic în lumea asta nu ne poate distruge, dar ne putem distruge singuri tânjind mereu după lucrurile pe care nu le mai avem – şi gândindu-ne tot timpul la ele.

Aveam dreptate când am spus că nu vreau să privesc înapoi. Te doare prea mult, ţi se sfâşie inima şi nu mai poţi după aceea decât să priveşti înapoi. Acesta e defectul lui Ashley. Nu poate privi înainte. Nu poate vedea prezentul, se teme de viitor, aşa că se uită înapoi.

Toţi oamenii fac ceea ce cred că trebuie să facă, nu gândim şi nu făptuim toţi la fel şi nu e drept să judecăm pe alţii după noi înşine.

Erau toate frumoase, cu acea frumuseţe orbitoare care transfigurează chiar pe cea mai urâtă dintre femei, atunci când un bărbat o iubeşte şi o apără şi ea îi răspunde cu o dragoste însutită.

Ce senzaţie de singurătate… şi până acum nu se simţise niciodată singură, nici sufleteşte, nici trupeşte… la început, încerca să-şi înăbuşe gândurile, dar sinceritatea aspră care era la baza firii ei o împiedica…

Nu există fericire în căsătorie decât între fiinţe care se aseamănă.

Ştiam că nu mă iubeai când m-am însurat cu tine. Dar smintit cum eram, credeam ca te pot face să ţii la mine. Poţi să râzi, dacă vrei, dar mă gândeam să am grijă de tine, să te răsfăţ, să-ţi dau tot ce voiai. Voiam să mă căsătoresc cu tine şi să te ocrotesc, să te las să faci tot ce pofteşti ca să fii fericită. Trecuseşi prin atâtea. Nimeni nu ştia mai bine ca mine prin câte ai trecut, şi voiam să lupt eu în locul tău. Voiam să te joci ca un copil, un copil curajos, încăpăţânat şi neînţelegător.

Nu, nu voia să îşi crească copiii în acest iad de ură şi de nesiguranţă, de violenţă şi de sărăcie. Pentru nimic în lume nu voia să cunoască copiii ei ceea ce cunoscuse ea. Dorea pentru ei o lume ferită de nesiguranţă, o lume în care să domnească ordinea, în care ar putea să privească înainte şi să ştie că îi aşteaptă un viitor sigur, o lume în care copiii ei vor avea parte numai de blândeţe şi căldură, de hrană bună şi îmbrăcăminte frumoasă.

Ştia că, după pilda lor, ar fi trebuit să creadă cu tărie că o doamnă rămâne întotdeauna doamnă, chiar dacă ajunge să trăiască în sărăcie.

O să mă gândesc la asta mâine, la Tara. O să fiu mai liniştită atunci. Mâine voi face un plan ca să-l aduc înapoi. La urma urmelor, e şi mâine o zi.

(Sursă imagine: Cutezătorii)

Citate favorite

jane-eyre_1_fullsizeCine nu a auzit de Jane Eyre? Dacă nu ați citit încă această carte, eu aș zice că trebuie să o puneți pe lista de lectură. 🙂 Și ca să vă conving, voi cita câteva fragmente din ea, la ediția de astăzi a serialului găzduit de doamna Zinnaida:

Dragă cititorule, sper să nu simţiţi niciodată ce simţeam eu atunci. Ochii voştri să nu verse vreodată lacrimi atât de tumultoase şi fierbinţi ca cele vărsate de mine. Să nu înălţaţi către cer rugăciuni pline de disperare şi agonie ca cele rostite de buzele mele. Să nu vă temeţi niciodată, ca mine, că sunteţi pricina nefericirii persoanei pe care o iubiţi din toată inima.

Oamenii supuși greșelilor n-ar trebui să-și însușească pe nedrept o putere ce nu poate fi încredințată fără primejdii decât ființelor desăvârșite și dumnezeiești.

Este inutil să spui că fiinţele omeneşti ar trebui să se mulţumească doar cu linişte; ele au nevoie de acţiune şi dacă nu o pot găsi, o creează.

Nu cred, domnule, că aveți dreptul să-mi porunciți numai pentru că sunteți mai bătrân sau pentru că ați cunoscut lumea mai bine decât mine. Dreptul de a vă aroga aceasta superioritate depinde de felul cum v-ați folosit timpul și experiența.

Trebuia să stăvilesc goana iute a amintirilor înainte de a tremura în faţa jalnicului prezent.

Teme-te de remușcări când ești tentată să te abați de la drumul drept, domnișoară Jane; remușcările sunt otrava vieții.

Cum aș putea să prefer pe moștenitorul răsfățat al unei familii bogate, care și-ar urî guvernanta ca pe un lucru supărător, în locul sărmanei orfane ce caută o prietenă în educatoarea ei?

Pot trăi singură, dacă demnitatea și împrejurările îmi cer s-o fac. Nu trebuie să-mi vând sufletul pentru a cumpăra fericire. Am o comoară interioară, cu care m-am născut, care poate să mă țină în viață când toate plăcerile din afară îmi sunt refuzate sau oferite la un preț pe care nu-l pot plăti.

Se presupune că femeile sunt în general calme, dar femeile sunt aidoma bărbaților, ele au nevoie să-și antreneze și să-și dezvolte aptitudinile și le trebuie un câmp de luptă pentru eforturile lor, la fel ca și bărbaților; ele suferă când constrângerea e prea aspră, când lâncezeala e deplină, exact la fel cum suferă și bărbații.

Clădirea cea duşmănoasă mi-apărea iar înaintea ochilor; viitorul meu rămânea încă nesigur şi inima mi-era încă îndurerată. Mă simţeam tot un drumeţ rătăcitor, dar acum aveam mai multă încredere în mine şi în puterile mele, mai puţină teamă de asuprire. Vechile răni pricinuite de nedreptăţile îndurate erau pe deplin lecuite şi jarul resentimentelor se stinsese.

Este mult mai bine să înduri cu răbdare o durere usturătoare pe care nimeni în afară de tine nu o simte, decât să faci în pripă şi negândit un lucru ale cărui urmări îi vor afecta pe toţi cei care au legătură cu tine – şi-apoi, Biblia ne spune să răspundem răului cu bine.

Fiecare atom al cărnii tale îmi este drag ca şi cum ar fi al meu: în durere şi boală mi-ar fi în continuare drag.

(Sură imagine: elefant.ro)

Copiii și ”zicalele” lor

cute kiddoEra și timpul pentru o nouă porție de zâmbete… chiar simțeam nevoia să mă mai destind puțin! Și să vă înveselesc și pe voi, cei care apreciați ”vicisitudinile gândirii exhaustive” a celor mici. :)) Deci, să purcedem:

Profesorul de fizică le preda o lecție elevilor:
”Isaac Newton stătea sub un pom, când un măr i-a căzut chiar în cap și astfel a descoperit el gravitatea. Nu-i așa că e interesant?”
Un elev a răspuns:
”Într-adevăr! Dacă ar fi stat în clasă și s-ar fi uitat la cărți ca noi, nu ar fi descoperit nimic!”

Într-o școală catolică, copiii erau aliniați în așteptarea mesei de prânz. Pe o masă se afla un coș mare, plin cu mere. O măicuță lăsase un bilet lângă coș:
”Ia doar un măr! Dumnezeu te privește!”
Pe altă masă, se afla o tavă cu prăjiturele cu ciocolată. Un copil a scris un bilet și l-a lăsat lângă tavă:
”Ia câte prăjituri vrei! Dumnezeu este atent la mere!”

Doi frați năzdrăvani făceau tot timpul o mulțime de pozne. Părinții nu mai știau ce să le facă și l-au rugat pe pastorul bisericii să le vină în ajutor. Pastorul a acceptat să stea de vorbă cu băieții, dar cu câte unul, pe rând. Așa că părinții l-au lăsat pe fratele mai mic în biroul pastorului.
Pastorul s-a uitat la băiat și l-a întrebat:
”Unde este Dumnezeu?”
Băiatul nu a răspuns. Pastorul l-a întrebat din nou, mai tare:
”Unde este Dumnezeu?”
Dar băiatul s-a afundat mai tare în scaunul său și a refuzat să răspundă. Pastorul l-a întrebat a treia oară, ridicând tonul:
”Unde este Dumnezeu?”
Atunci băiatul a sărit din scaunul său și a fugit afară din birou. S-a dus la fratele său și i-a spus:
”Am încurcat-o! Dumnezeu lipsește și pastorul crede că noi suntem de vină!”

(Sursă imagine: Relaxare’s Weblog)

Picture perfect girl

Un cântec vechi, demodat – ar putea spune cineva – dar care exprimă o realitate mereu prezentă: un băiat popular, care are succes, într-un cuvânt – are de toate, iubeşte o fată simplă pentru inima ei de aur şi încearcă sa o convingă că nu trebuie să fie o vedetă ca să facă parte din lumea şi din viaţa lui.

L-am admirat întotdeauna pe Michael W. Smith pentru caracterul lui, pentru modestia de care dă dovadă în ciuda succesului enorm de care are parte, pentru că e un familist convins, pentru că şi-a ales o soţie care nu are renume în ochii oamenilor. Mult timp m-am gândit: nu se potrivesc amândoi, Debbie e mult prea ştearsă pentru Michael; el ar fi avut nevoie de o femeie frumoasă şi talentată, ca Amy Grant. Până când am văzut un videoclip în care Debbie Smith vorbea în timpul unui interviu şi Michael se uita la ea ca la soare! 🙂 Şi apoi am găsit o fotografie cu familia Smith – o familie foarte reușită, nu credeți?

Michael W Smith family

Şi mă gândesc că acelaşi lucru e valabil şi în cazul fetelor. Am auzit exemple de fete apreciate de toată lumea, sătule de băieţii care încearcă să le atragă atenţia dându-se singuri grozavi, și care sunt atrase de un băiat modest, nu prea băgat în seamă de oameni, tocmai pentru că au văzut ceva diferit în el, în sufletul lui. Că până la urmă asta contează la un om, caracterul şi sufletul nevinovat, curăţite prin credinţa în Hristos, nu cât de mult succes sau bani sau frumuseţe, sau mai ştiu eu ce ar putea avea!

„Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui.” Vorba lui Richard Wurmbrand era: citiţi toată Biblia şi veţi găsi unde scrie asta… Hai că vă dau un indiciu: e în Proverbe, nu găsesc nici eu acum pe loc versetul. 🙂

(Sursă imagine: Cristianity Malaysia)