Umor la a patra generație

N-am mai scris de mult timp perle de ale copiilor, nici astăzi nu am prea multe de zis, dar vreau totuși să vă prezint puțin din înțelepciunea copilărească a celei de-a patra generații a familiei: copiii nepoatei mele. Trebuie să fiu pe fază și să colectez mai multe perle, că umorul s-a transmis din plin și la ei, și din partea noastră, a sibienilor, și din partea tatălui venit din Moldova. 😉

Vă spuneam în trecut de o metaforă pentru fulgere, auzită de la o prietenă: ”Fac îngerii poze”. Ei, nepoțelul meu Emanuel, cel mai mare din familie, a inventat o nouă metaforă, de data aceasta pentru tunete:
”Dă Dumnezeu cu petarde!”

A doua din familie, Sara, ”a comis-o” și ea când s-a supărat pe surioara mai mică, Miriam, și i-a spus mamei:
”Să fie fericită!”
A crezut că o afurisește pe sora ei, și când colo, i-a urat de bine. 🙂 Ar trebui să iau și eu exemplu, de câte ori mă supăr că cineva nu m-a tratat corect, să îi urez: ”Să fie fericit!” și cu siguranță voi trece mult mai ușor peste ofensă. 😀

Advertisement

Lecții din excursia de la munte

Aflându-se în excursie pe munte, o tânără familie a poposit într-o cabană de la marginea unei văi. Băiatul cel mic, supărat pe fratele său, s-a dus în spatele cabanei și a strigat de ciudă: “Te urăsc!” Dar, imediat, un glas puternic i-a răspuns: “Te urăsc, te urăsc…!”

Speriat, copilul a alergat în casă și i-a povestit tatălui toată pățania, spunându-i că, afară, cineva strigă la el că-l urăște. Au mers împreună la locul cu pricina, unde tatăl i-a spus fiului său:
– Aici erai când ai auzit că cineva te urăște?
– Da!
– Ia spune-i că-l iubești!
– Te iubesc! – a strigat copilul și, de îndată, văile i-au răspuns: “Te iubesc, te iubesc!…”

– Ține minte, i-a mai zis tatăl, așa este și în viață: dacă ești om rău, numai răutate vei întâlni, dar dacă ești om bun și te porți frumos cu ceilalți, atunci doar dragoste vei găsi, la tot pasul. Și, chiar dacă nu vei fi iubit totdeauna de către oameni, în schimb dragostea lui Dumnezeu va fi mereu cu tine. Să nu uiți asta!

Când un străin bate, caritatea îi deschide ușa ospitalității; odată intrat, îl întâmpină bucuria; odată primit, îl găzduiește omenia. Pe cel flămând, îl hrănește bunătatea; pe cel deznădăjduit, îl călăuzește credința, iar pe cel tulburat, dragostea.

(poveste preluată)

O oră din timpul tău pentru cei dragi

Un bărbat a venit de la muncă târziu, obosit și nervos, găsindu-și băiețelul de 5 ani așteptând la ușă nerăbdător.
– Tati, pot să te întreb ceva?
– Da, sigur, despre ce e vorba? a răspuns tatăl.
– Tati, câți bani câștigi pe oră?
– Hei, dar asta nu e treaba ta. De ce mă întrebi astfel de lucruri? spuse omul nervos.
– Doar vreau să știu…Te rog spune-mi, cât câștigi pe oră?
– Dacă trebuie să știi… câștig 50$ pe oră.
– Ah, a răspuns micuțul trist, cu capul plecat. Tati, îmi împrumuți te rog 25$?
Tatăl s-a înfuriat:
– Dacă singurul motiv pentru care m-ai întrebat asta este ca să îmi ceri niște bani, să-ți cumperi o jucărie sau alte prostii, atunci du-te direct în camera ta, la culcare. Gândește-te de ce ești așa egoist. Nu lucrez din greu în fiecare zi pentru așa copilării!

Micuțul a mers în liniște în cameră și a închis ușa. Omul s-a enervat și mai tare pe întrebările băiatului. Cum a putut să pună așa întrebări, doar pentru a cere niște bani?
După o oră, tatăl s-a calmat și a început să gândească: “Poate chiar era ceva de care avea nevoie să cumpere cu 25$, și chiar nu mi-a cerut bani des”. S-a dus la ușa băiatului și a deschis-o.
– Dormi? a intrebat.
– Nu tati, sunt treaz, a răspuns băiatul.
– M-am gândit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatăl. A fost o zi lungă și m-am descărcat pe tine. Uite, aici ai 25$.
Micuțul a sărit, zâmbind. 
– Mulțumesc, tati! a strigat.

După aceea, a scos un pumn de bani. Omul a văzut că băiatul avea deja bani și s-a enervat din nou. Micuțul și-a numărat încet banii și s-a uitat către tatăl său.
– De ce vrei mai mulți bani, dacă deja ai? a spus tatăl.
– Pentru că nu am avut destul, dar acum am, a replicat băiatul. Tati, am 50$. Pot să cumpar o oră cu tine? Te rog să vii mai repede acasă mâine! Vreau să mănânc cu tine.
Tatăl a fost distrus de durere. Și-a luat băiatul în brațe și l-a implorat să îl ierte.

Este doar o reamintire pentru toți ce lucrează din greu în viață, pentru familia lor. Nu ar trebui sa lăsăm timpul să ne treacă printre degete, fără să petrecem timp cu cei care chiar contează pentru noi, aceia apropiați de inimile noastre. Să ne străduim să dăruim din timpul nostru celor pe care îi iubim. Dacă azi murim, familia și prietenii, pe care îi lăsăm în urmă, vor simți pierderea pentru tot restul vieții lor!

(poveste preluată)

Nepotul meu preferat

Deocamdată am doi nepoți prin alianță, căsătoriți cu două nepoate cu același nume. Se pare că fratele meu n-a avut inspirație la primul copil și a pus același nume, pe care l-a ales sora mea din Austria pentru fata cea mare. 🙂 Cu nepotul din Austria nu am reușit să povestesc prea multe, a părut mult mai deschis pe Facebook, dar cine știe ce îl preocupa când am ajuns eu pe la ei pe acasă. În schimb, nepotul din România se trage de pe la Bacău, deci ne întrecem în umor moldovenesc. 😂 Eu sunt bucovineancă, de fapt, asezonată și cu ceva umor ardelenesc, deci ne înțelegem de minune. A și zis că eu sunt prietena lui cea mai bună din familia asta, cu mine se înțelege cel mai bine. O fi și faptul că între noi e diferența de vreo 7 ani, pe când frații mei sunt deja din altă generație.

Prima glumă a lui, pe care mi-o amintesc, a fost când a văzut o poză cu mine sprijinită pe un copac, mai strâmb de felul lui. A zis că s-a înclinat copacul de la greutatea mea. 😂 Atunci m-a prins fără replică, dar oricum am râs de ce i-a putut trece prin cap. S-a simțit după aceea cam prost, a crezut că m-a jignit, dar eu n-am nicio treabă cu glumele care au un sâmbure de adevăr în ele. 🙂

Pe parcurs m-am prins ce îi poate mintea și am început să îi răspund și eu. Urcam spre cascada Bâlea și nepoata mea era la începutul primei sarcini. Nepotul s-a făcut că vrea să o ia în față, că doar el e bărbat, dar eu i-am replicat că ar trebui să stea în urma soției, să aibă grijă să nu cadă, mai ales că e însărcinată. Cred că am spus asta cam mușcător, că n-a mai răspuns nepotul nimic. 😜

Apoi a venit la mine acasă și eu mă chinuiam cu ceva, iar el a venit și a rezolvat treaba imediat. A trebuit neaparat să se laude:
– Vezi ce înseamnă o mână de bărbat?
Dar eu nu am putut să tac:
– Păi acuma, trebuie să fiți și voi buni la ceva, nu?

După ce m-am mutat, l-am chemat să mă ajute cu ceva și nu prea avea timp, a zis că aș avea nevoie de un bărbat la casa mea. Atunci l-am întrebat:
– Și la ce târg să mă duc, ca să-l găsesc?
L-a pufnit râsul și mi-a întors-o:
– Păi caută și tu pe OLX!

La un moment dat îmi tot spunea de vărul lui din Bacău, dar eu nu eram încântată deloc și l-am întrebat ce părere are vărul. Cică nici vărul nu voia, că suntem neamuri. Și mie mi s-ar părea penibil să mă căsătoresc cu cineva care e deja în familie, chiar dacă doar prin alianță. A mai fost vorba la un moment dat de o rudă a cumnatului din Austria, și nici nu am vrut să aud. Dar nepotul a insistat de câteva ori cu vărul lui, și eu aveam de fiecare dată alt răspuns, până ce m-am plictisit și i-am transmis să schimbe gluma, că asta a expirat.

Un răspuns mai ieșit din comun la gluma asta a fost când nepoata mea îmi povestea ceva despre o carte, care avea și un bancher prin ea. Atunci nepotul a zis că și vărul lui e bancher, are comoară în cer, că a dat mulți bani pentru misiunea creștină. Dar eu i-am servit replica:
– Să știi că nevasta se întreține pe pământ, nu în cer!

Am zis că mergem la Brașov să ne dăm cu parapanta și a căzut planul în baltă, că suntem amândoi cam pârliți în perioada asta. 😂 Dar ne vom găsi noi distracții mai puțin costisitoare, a rămas că îi voi arăta pe unde mă tot plimb eu, poate punem și de un grătar o dată. Altă nepoată mai tânără mi-a zis că mi-am găsit prieten, așa că să nu mă mai plâng. 🤣

Alte întâmplări hazlii din familia mea

Am zis mai demult că bunicul din partea mamei era cam fixist și nu voia nicicum să iasă din tiparele lui. Mai pe la bătrânețe, îl apuca oboseala și moțăia pe scaun în jur de ora 7 seara. Bunica, dacă îl vedea, spunea că îi face patul să se culce. Dar bunicul deschidea un ochi cu greu, se uita la ceas și răspundea: ”Nu, Anuțo, că încă nu-i la zece!” Atunci era ora de culcare și nu se putea modifica.
Mai târziu, a adoptat și mama ora 10 seara ca oră fixă de culcare, iar surorile mele râdeau că, dacă trece de ora 10 și mama nu se pune în pat, la fiecare minut trecut îi mai iese câte un rid.

Bunicul obișnuia să spună că merge la ”cioșc” (în loc de chioșc) și cumpără ”țacăr” (zahăr). Iar dacă râdeau nepoții de el, cum vorbește, nu-i prea plăcea și găsea o scuză imediat: ”Apăi eu n-am dinți!” Iar dacă mai tușea bunica, îi dădea mereu soluția: ”Mai bea ceai, tu Anuțo!”

Una dintre surorile mele, care zice că a moștenit-o pe bunica la umor, spunea că, de când e în Germania, pretențiile sunt mai mari și trebuie să muncească mai repede decât în România. Și dacă are o zi mai proastă, tot trebuie să îi dea bătaie. ”Îmi bag o priză în fund și îi dau înainte, n-am ce face” – zicea ea. Eu mă gândesc că priza aia în fund le-ar prinde bine la mulți români. 😂

Iar când mai venea în vizită în România, întodeauna se încurca în banii românești. Zicea că avem niște plastice fără valoare în loc de bani. Iar una dintre celelalte două surori, cred că cea din Canada, a așteptat rest de la o vânzătoare un ban, și banul nu mai venea; ea a crezut că e echivalent cu valoarea unui euro, probabil. 😂

Tot sora din Canada mi-a zis de mai multe ori că ar trebui să mai slăbesc, dar nu mi-o spunea așa, pur și simplu, trebuia să folosească o metaforă: ”Mai dă și tu jos de pe coastă!” Ea și prietenii ei folosesc o expresie prin care fac mișto de oamenii imaturi: ”adolescenți întârziați” – sintagmă pe care am adoptat-o și noi, ceilalți frați. Eu i-am făcut observație chiar ei, la un moment dat, că se poartă ca o adolescentă întârziată, că îmi tot spune mie ce să fac și crede că știe ea de toate, că doar sunt și eu adult și știu ce am de făcut. Dar nu i-a plăcut deloc când i-am servit o doză din propriul medicament. 😜

M-am plâns recent fratelui meu și cumnatei, că am pielea și părul deosebit de grase de la stres, parcă aș fi dat în adolescență din nou (deși în adolescență nu țin minte să fi avut asemenea probleme). Fratele meu nu a ezitat să-mi servească apelativul de ”adolescentă întârziată”, dar i-am dat pasa înapoi imediat: ”Sunt adolescentă întârziată la corp, nu la minte!”

Perle de ale fratelui meu

Fratele meu, cu 13 ani mai mare decât mine, nu obișnuiește să îmi ureze ceva de ziua mea, dar anul acesta, în martie, am primit un mesaj intrigant:
“La muls vaci!”
Am crezut că a greșit adresa și a răspuns cuiva unde este. Apoi mi-am dat seama că e urarea lui pentru mine. 😂

Ca sa nu mă las mai prejos, i-am urat să ajungă cu soția la nunta de diamant, pentru că s-a însurat exact de 8 martie, după ziua mea. A crezut că nunta de diamant înseamnă 100 de ani și a zis ca în cimitir oricum nu va mai conta. 😂

Pe la sfârșitul lui mai i-am dus o felicitare și o poză, de când eram mică și mă ținea pe umeri. (Aici am pus o poză asemănătoare, ca să nu ne dăm de gol. 🙂 ) Deși ziua lui a fost în aprilie, am zis că merge si așa, dacă tot nu ținem cont de niciun fel de reguli. 😜

Și acum să vă mai pomenesc și de alte “perle” de ale fratelui meu, că multe a mai zis. Din păcate puține îmi mai amintesc eu, dar asta este, nu pot umbla tot cu reportofonul după mine. 😀

1. Conservator pentru el înseamnă “fabrica de conserve”.

2. Una dintre nepoatele lui se numește Sara și uneori îi spune:
”Sara pe deal buciumul cântă cu jale…”
Iar celei mai mici i-a zis alt vers dintr-o poezie:
”Numai Naomica n-a-nțeles nimica și-a cuprins-o frica.”

3. Mama obișnuia să își pregătească un amestec de aloe vera și alcool pentru diverse tratamente. Și frate-meu o întreba:
”Ți-ai luat azi doza de țuicomicină?”

4. Odată, când mi-am cam turnat sticla de parfum pe mine, a zis să mă duc de lângă el, că prea tare miros a parfum. Dar eu nu m-am lăsat:
– Da a ce vrei să miros, a vacă?
– Păi dacă te duci la albine, să vezi că nu le place mirosul de parfum. Cu cel de vacă nu au treabă.
– Dar eu nu mă duc la albine, mă duc la birou!

5. S-a dus la medic pentru probleme cu spatele și medicul a zis că nu are ce tratament să îi dea, că totul e de la efort. Mai bine ar avea mai multă grijă, chiar să se pună în genunchi când are de ridicat ceva greu. Și frate-meu a tras concluzia:
“Până și medicul mi-a zis că ar trebui să mă rog mai mult!”

6. Tata s-a dus când eu aveam 17 ani, și am primit pensie de urmaș până când am terminat facultatea. Și frate-meu nu putea să nu facă mișto de mine:
”Ce-ți pasă ție, ești pensionară încă dinainte de a lucra!”

7. Despre mine și sora mea cea mai mare, care nu am reușit să ne mărităm, deci nu am realizat nimic în viață, după părerea lui, zicea că ne-a născut mama între borcanele cu murături. Dar eu ziceam în gândul meu:
”Taci, că și tu ești din același material, noroc că ai nevastă mai lipicioasă!”
Nu știu de ce nu am spus asta cu voce tare. 😂

8. A venit să repare ceva la o mașină mai veche, pe care o aveam atunci. Nu mai știu de ce nu m-am dus la vecinul, care are atelier auto, dar s-a dus frate-meu să se plângă:
”Am venit să îi repar ceva la mașină la soră-mea, că asta numai să țină volanul în mână știe!”
Dar vecinul i-a întors-o imediat:
”Taci măi, e bine că știe și să țină volanul în mână!”
Eu iar am participat la conversație doar în gând:
”Doar nu vrei vrea să învăț să îmi repar singură mașina! Ia pune-o pe nevastă-ta să țină volanul în mână, să vedem, e în stare?”
Cumnata nu are nici acum carnet de șofer, că nu a avut nevoie. Doar eu trebuie să fac de toate, că așa mi se dă dispoziție de mai sus. Dar cred că e cam timpul să îmi dau propriile dispoziții și să le ignor pe cele exagerate ale altora.

Amintiri despre mama – episodul 2

Continuăm serialul dedicat mamei mele. Ea a lucrat la farmacie și cumva, printre atâtea colege, s-a nimerit și un coleg, Werner, care era mai bleguț de felul lui. Când se pregăteau să vină controale de tot felul, femeile stresate nu mai știau pe ce să pună mâna, dar Werner, ca întotdeauna, era tare relaxat și nu era de niciun ajutor. :)) Colegele încercau din răsputeri să îl pună pe roate:
– Hai, măi Werner, mișcă și tu mai repede, că vine controlul pe noi!
Dar el răspundea netulburat și foarte rar:
– Euuu nuuu poooot săăăă ieees diiiin riiitmul meeeeu!

Mi s-a părut atât de amuzantă faza, încât, din nou, am preluat-o și eu. Mama mă apostrofa câteodată:
– Vaaai, că ești ca spirtul, ești leită taică-tău! Și ăla mergea cu doi metri înaintea mea și nu mă puteam ține după el!
Dar eu nu puteam să nu răspund în glumă:
– Mamă, știi ceva? Eu nu pot să ies din ritmul meu!
Și ziceam asta atât de rapid cât îmi permitea gura. :))

Mai târziu, după ce tata murise, s-a mai învățat și mama să fie mai dârză, după ce a fost ținută din scurt de doi bucovineni. :)) Eu am mai preluat trăsături ardelene și de la ea, dar tot temperamentul tatălui meu primează. 🙂

Și cred că a căpătat mama o plăcere deosebită să le pună la punct pe fetele care încercau cumva să mă înjosească pe mine. Am două exemple de acest fel.

Eram într-o perioadă grea pentru mine, când clacasem pur și simplu din cauza oboselii și a stresului. Mama s-a întâlnit cu un prieten din biserică și soția lui, eu fusesem la ei la nuntă. Și fata, cu o falsă preocupare, a întrebat-o pe mama:
– Vaaai, dar ce se făcea April acum dacă avea familie?
Mama i-a tăiat-o scurt, arătându-l pe soțui ei:
– Tu ai un sprijin!

Apoi am avut la noi în gazdă o fată cam prea tupeistă, studentă la drept și cu visuri mari să devină judecător. Într-o zi nu știu ce încerca să-i insinueze mamei:
– Știți, soră, noi cei de la drept suntem mai deștepți…
Dar mama nu a lăsat-o să continue:
– Și ce vrei să zici cu asta, că eu și April suntem proaste?!

Zic eu zic de mama, că a fost greu cu ea, dar cine mă mai apără așa vitejește acum? 🙂 Și cine mă mai laudă? În ultimii ani, când mă duceam să o vizitez la azil, îmi zicea tot ”scumpa mea April” și se lăuda infirmierelor de cum mă vedea, de la distanță: ”Asta-i fata mea!” Și ultima conversație cu ea s-a încheiat cu ”Te iubesc!” Eu eram în vizită la azil, cu sora mea din Germania la telefon – ea spune că i-a zis ei, eu cred ca mi-a zis mie, probabil ne-a zis la amândouă. Dar nu am mai auzit aceste cuvinte din gura mamei până atunci, la noi în familie dragostea s-a manifestat tot în alte moduri. Spre ultimele clipe ale vieții a învățat și mama ultimul limbaj al dragostei: cuvintele frumoase. 🙂

Amintiri despre mama

Vă spuneam zilele trecute că mama s-a dus la cele veșnice, în martie anul acesta, după o lungă suferință. A fost greu să am grijă de ea și în ultimii ani să o văd pe pat la azil, dar au fost și momente frumoase și numai de acestea vreau să-mi amintesc astăzi.

Ca să încep povestea despre mama, trebuie să pornesc de la părinții ei, altă pereche de oameni comici. Despre părinții tatălui meu nu am nici o amintire, nici nu i-am cunoscut și nici nu a rămas vreo vorbă de la ei, sau cel puțin nu am auzit eu. Dar din partea mamei am, din nou, o colecție de perle. 🙂

Bunicul era mai cu idei fixe, și mama tare semăna cu el. Bunicul în spunea bunicii de fiecare dată când gătea:
– Anuțo, aici unde arde focul mai tare să pui oala pe sobă!
Anuța a răbdat ce a răbdat, dar până la urmă nu a mai rezistat:
– Dar fă-mi semn cu creta, mă Niculae!

Ani mai târziu, când aveam grijă de mama și mă bătea la cap cu vreo idee fixă, am preluat tehnica bunicii. Și cred ca i-am zis mamei de mai multe ori:
– Niculaie, fă-mi semn cu creta și mai lasă-mă în pace!

Sau uneori mai schimbam placa:
– Ești leită frate-tău Mircea, altul cu idei fixe!

Săracul unchiul Mircea, și el a murit în azil. Deși îl iubeau, soția și băiatul ei, dar pe care l-a crescut unchiul, au ales să se îndepărteze de el și să aibă grijă de el de la distanță, din Germania.

Deci luați aminte și nu îi înnebuniți pe cei dragi, nu fiți ca picătura chinezească, să nu ajungeți la bătrânețe în azil. 🙂

Și acum o vorbă pe care o spunea bunicul, când vedea că musafirii s-au întins la povești si se făcea târziu:
– Anuțo, fă patul că oamenii vor să plece acasă!

Eu am preluat din nou zicala, dar o folosesc în sens invers. Când sunt in vizită pe la rude și se face târziu, mă pregătesc să plec și zic: ”Faceți paturile, că oamenii ăștia vor să plece acasă!” Adică vă las, sau cum s-ar traduce în engleză: ”I’ll see myself out”. 🙂

Alte perle… de data asta de ale tatălui meu

Vă mai amintiți când am scris un articol despre tata? Dacă nu, puteți să vă reîmprospătați memoria aici: Amintiri și nostalgie.

Astăzi vreau să notez câteva ”perle”, că tot fac eu colecție. 🙂 Până acum am colecționat perle de ale copiilor, acum vreau să notez ce mai zicea tata, până nu uit de tot. Și de curând a părăsit și mama lumea aceasta, după o lungă suferință. Într-un viitor articol voi scrie și despre ea și despre interacțiunile pline de umor pe care le-am avut de-a lungul anilor. Nu degeaba s-a măritat cu tata, au fost amândoi mucaliți. 🙂 Și gândiți-vă acum, cum sunt cei cinci copii ai lor, dintre care eu sunt cea mai mică :)) Cred că va trebui să notez perlele fiecăruia, numai să mi le mai aduc aminte.

Deci, să purcedem. Poate cei care nu au un ”background” religios nu vor pricepe mare lucru, dar eu sunt aici să vă explic dacă nu înțelegeți ceva și vă interesează. 🙂

1. Biblia spune că femeia e un vas mai slab, adică e mai fragilă decât bărbatul și acesta ar trebui să aibă grijă de ea. Mama era mai solidă de felul ei, așa că tata îi spunea: ”Tu ești un vas mai slab, dar mai gras!”

2. În Biserică la noi se cânta într-un timp un cântec ”Mielul e scump” cu referire la Isus, Mielul prețios al lui Dumnezeu. De câte ori auzea cântecul acesta, mamei îi fugea gândul la cât de scump e mielul de Paște în piață. Și tata n-a avut de lucru și a pomenit-o de la amvon, când ținea o predică (o cuvântare, să înțeleagă toată lumea).

3. Tot în Biserică, pastorul nostru l-a chemat pe tata să spună o cuvântare care să îndemne oamenii la rugăciune. Dar tata nu mai venea. Pastorul, nerăbdător, a repetat rugămintea și tata a venit la amvon într-un final. Și și-a început cuvântarea astfel: ”Fraților, voi faceți mai multă gălăgie când vă așezați pe scaune după rugăciune, decât atunci când vă rugați efectiv. Nu am auzit chemarea la amvon!”

4. Un maistru de la serviciu încerca să-și bată joc de tata, știind că are 4 copii (eu nu eram pe atunci și nu știu de ce 4 li se părea un număr atât de mare). ”Domnu’ electrician, câți copii mai ai?” Dar tata i-a închis cu promptitudine gura: ”Domnu’ maistru, dar nu-i aduc la masă la dumneavoastră!”

Cred că ajunge pentru astăzi, să aveți timp să procesați. 😉 Dacă îmi mai aduc aminte, voi mai scrie și altele, eu zic că merită păstrate pentru posteritate.

Noroi și stele

starsUn tânăr soldat s-a căsătorit și și-a dus soția cu el în unitatea plasată în deșertul Californiei. Din momentul în care a ajuns acolo, ei i-a displăcut complet acel loc. Temperatura era insuportabilă, nisipul era spulberat peste tot și singurii lor vecini erau indienii care locuiau în satul cel mai apropiat.

Cel mai rău era însă faptul că era singură, pentru că soțul ei era plecat mai tot timpul. Într-un final, i-a scris mamei sale:
“Urăsc locul ăsta! Vreau să vin acasă!”

Mama sa i-a răspuns cu următoarele cuvinte:
“Doi prizonieri priveau printre zăbrele. Unul vedea noroi, altul vedea stele…”

Tânăra soție a înțeles mesajul și s-a hotărât să caute propriile stele. A început să învețe tot ce se putea despre deșert, limba indienilor, folclorul și tradițiile lor. A ajuns atât de preocupată de munca sa, încât a scris o carte care a avut un succes enorm.

Nu deșertul, nici indienii, ci schimbarea atitudinii sale a transformat o experiență mizerabilă într-una plină de satisfacții.

(Autor: necunoscut
Sursă imagine: Blogul Bisericii Baptiste Harul Valdemoro)