Fericirea…

fericirea-ghid-de-buzunar-si-citate-despre-fericireDe ce căutăm fericirea în lucruri materiale, când ea se află în noi, adânc ascunsă în sufletul nostru?

De ce fugim după fericire, adunând tot mai multe și manipulând oamenii ca să ne fie nouă bine, când ea vine singură, dăruind, fiind mulțumitori și iubind oamenii?

De ce credem că fericirea înseamnă o viață fără griji și fără necazuri, când poți fi fericit și în mijlocul necazurilor – dacă ești recunoscător pentru ceea ce ai deja și cauți să înveți ceva din împrejurarea prin care treci?

Fericirea își are originea în suferință și, oricât de mult am dori să trăim numai în fericire, este absolut imposibil, întrucât, fără suferință, aceasta niciodată nu-și va arăta miraculosul său spectru. (Sorin Cerin)

Cea mai mare parte a fericirii sau mizeriei noastre depinde de dispoziția noastră și nu de circumstanțe. (Martha Washington)

Fericirea stă în lucrurile mici: un răsărit de soare, un cântec de greiere, o floare scăldată în rouă, un râu care șerpuiește printre stânci, o carte bună, zâmbetul cuiva drag… Și câte astfel de minuni am putea găsi în drumul nostru dacă n-am fi ocupați peste măsură cu alte lucruri, care nicidecum nu ne aduc fericirea.

Fericirea supremă în viață este convingerea că suntem iubiți, iubiți pentru noi sau, mai curând, în ciuda noastră. (Victor Hugo)

Credem că dacă adunăm tot mai multe, vom fi mai fericiți, și de fapt ne trezim tot cu sufletul gol și mereu cu mai multe dorințe neîmplinite. Am uitat un principiu vechi de când lumea: ”Este mai ferice să dai decât să primești.” (Biblia – Faptele Apostolilor 20:35) Vei fi fericit când dai din timpul tău și resursele tale pentru a ajuta pe cineva, pentru a fi lângă cineva, pentru a aduce o rază de soare în viața tristă a cuiva. Vei fi fericit când petreci timp de calitate cu cei mai apropiați și lași pentru ei alte lucruri ”foarte urgente și importante.” Vei fi fericit când dai un bănuț, sau poate mai bine ceva de mâncare, unui cerșetor amărât de la colțul străzii.

Bine de cei care, oricât ar fi de săraci, își au dorințele lor cinstite din care își fac o trainică fericire. (William Shakespeare)

Fericirea este ceva care se multiplică atunci când este împărțit. (Paulo Coelho)

Omul cel mai fericit este acela care face fericiți pe cat mai mulți oameni. (Denis Diderot)

Vei fi fericit când Îl ai în suflet pe Dumnezeu și, în tot ce faci, te conduci după acest principiu: viața ta să-I fie pe plac Lui și să fie de folos omenirii. ”Fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu.” (Biblia – Psalmul 73:28)

Ferice de oricine se teme de Domnul și umblă în căile Lui. (Biblia – Psalmul 128:1)

P.S. Să nu credeți că v-am ”predicat”, ci, în primul rând, am căutat să mă conving pe mine însămi de niște adevăruri esențiale. 🙂

(Sursă imagine: damaideparte.ro)

Gândul de duminică

Am mai avut un blog pe Blogspot, pe care nu mai scriu acum… am vrut să văd cum e și pe Blogspot, dar până la urmă m-am întors la dragostea mea mai veche: WordPress. 🙂 Pe acel blog aveam un obicei: să postez în fiecare duminică un gând încurajator, inspirațional, motivator, după caz. Au fost foarte bine primite gândurile publicate, așa că voi prelua și aici acel obicei. Și iată gândul pentru duminica aceasta – sper să vă fie de folos! 🙂

secretul-fericirii
(Sursă imagine: Facebook – Aripi de gând)

Zâmbete de weekend

did-you-smile-todayV-a fost dor de cei mici și de ”zicerile” lor? Mie da! 🙂 Cum să începem mai bine weekend-ul, altfel decât zâmbind? Ia ascultați aici ce le-a mai ”produs” mintea lor activă:

O fetiță lua parte la o nuntă, pentru prima dată în viața ei, și a întrebat-o pe mama:
– Mireasa de ce e îmbrăcată în alb?
– Pentru că albul este culoarea fericirii, și astăzi este cea mai fericită zi din viața ei.
Fetița s-a gândit la răspunsul mamei pentru un moment, apoi a întrebat-o din nou:
– Atunci mirele de ce este îmbrăcat în negru?

La școala duminicală, o învățătoare discuta cele zece porunci cu ascultătorii de cinci și șase ani. După ce le-a explicat porunca a cincea: ”Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta!”, învățătoarea a întrebat:
– Care poruncă ne învață cum să ne purtăm cu frații și cu surorile noastre?
Un băiețel a răspuns prompt:
– Să nu ucizi!

Micuțul Johnny se afla în cada de baie, în timp ce mama îi spăla părul. Mama a observat:
– Ce repede îți crește părul! Trebuie să te tundem din nou.
Johnny a răspuns:
– Păi atunci, poate ar trebui să nu-l mai uzi atâta!

(Sursă imagine: Curiosities by Dickens)