Sfârșit de vară

V-a fost dor să vă mai plimbați cu mine pe la țară? 😉 Având în vedere căldurile de care am avut parte, am cam renunțat la plimbări pe parcursul lunilor de vară; dar acum, la sfârșitul verii, am profitat de răcirea vremii și am finalizat un drum între două sate, pe care doream de mult să îl parcurg și nu am reușit în trecut. De data aceasta, am mers cu mașina până unde nu s-a mai putut, am trecut puntea peste râu și dusă am fost, până am ajuns în următorul sat. La întoarcere, ca să nu mă plictisesc pe drum, am făcut câteva poze; și bineînțeles că nu avea niciun farmec să le păstrez doar pentru mine, am zis să mă mai însoțească cineva la plimbare, chiar și virtual. Poate vă fac poftă să vedeți locurile și în realitate. 🙂

Alt spectacol al creației lui Dumnezeu

Am tras iar niște poze faine, în apropiere de satul prin care mă mai plimb, mai ales că era și vreme cam de ploaie – s-au dat norii în spectacol de-a dreptul. De data asta am avut parte și de aventuri cu emoții: era cât pe ce sa fiu mușcată de câini, cel puțin așa am crezut când au apărut doi câini negri și, deși am încercat să îi ignor, s-au repezit la mine. Dar probabil nu au vrut decat să mă cunoască. 😂 Cum am o frică inexplicabilă de câini, am strigat la ei să termine și, la oamenii care veneau, să își țină câinii lângă ei. Dar oamenii, un băiat și o fată, au trecut fără nicio treabă pe lângă mine, fără să-și cheme câinii, fără să-și ceară scuze, absolut nimic. Greu mai găsești în ziua de azi vreun om civilizat, nici în oraș, nici pe coclauri nu mai sunt. 😜

Dacă mi-am plâns necazul, gata, mi-a trecut, acum să ne bucurăm de peisaje. 🙂

Amaryllis la expoziție

M-am gândit să vă arăt și colecția mea de crini, care m-au încântat primăvara aceasta. Sunt din specia Amaryllis, sau mai corect spus Hippeastrum, dar eu prefer prima denumire. 🙂 Acum au rămas numai frunzele de ei, dar la toamnă îi voi pregăti de ”hibernare” (adică voi pune ghivecele la întuneric și fără apă, peste iarnă) și în primăvara următoare mă voi bucura din nou de splendoarea lor. Am ceva de lucru și la florile acestea, dar frumusețea lor merită tot efortul, nu credeți? 😉

Cu capul în nori

Cine mai e ca mine pe aici, visător, dar totuși cu picioarele pe pământ? 😁 Într-o postare anterioară v-am arătat niște fotografii mai ”domestice” (ca să le zic așa mai plastic) din timpul plimbărilor mele. Astăzi vă arăt ce am văzut când mi-am îndreptat privirea și telefonul spre cer – o multitudine de nori, de toate formele și mărimile. Pot spune că am umblat ”cu capul în nori”? 😉

Vă și spun cum se numesc norii, am aflat de la un profesor de geografie, când am postat pozele și pe Facebook: Stratocumulus – cei joși, albi cu pete de gri. Mi se încurcă puțin limba până rostesc denumirea și nu le am deloc cu geografia, dar dacă alții vor să mă învețe, nu mă dau în lături. Tata avea ca pasiune geografia, studia atlasele într-o veselie – asta nu am moștenit de la el.

Plimbare la țară

Când nu am pe unde merge sau nu am timp de călătorii, continui să mă plimb în apropiere de casă. De data aceasta, am vrut să privesc satul alăturat dintr-o nouă perspectivă, așa că am luat-o cu bicicleta într-o direcție neîncercată până acum. Am ajuns la indicatorul de intrare în sat și am descoperit că eu de fapt mă plimbam prin alt sat și împrejurimile lui, nu prin satul în care credeam inițial că sunt. Deci sunt praf la geografie. Ce să fac, un inginer nu le poate ști chiar pe toate. 🤪

Cu ocazia aceasta, am mai făcut niște poze, că așa îmi place mie să ”trag în chip” tot ce mișcă. Am ”prins” și un cuib de berze – e cam neclară poza, că nu aveam cum să mă urc pe stâlp, ca să le fotografiez de aproape. Dar sper că vă veți ”clăti” ochii și de data asta.

Din nou mă laud cu talentul meu artistic

Se putea să bat eu câmpurile din apropiere de casă și să nu culeg un buchet de flori? Nu se putea. 😁 Și încă ce varietate mare de flori am găsit! Azi-mâine trebuie să îmi deschid florărie, că mă prea chinuie talentul. 😂 Acesta a fost buchetul în prima fază:

Și așa arăta după ceva îmbunătățiri semnificative, cu maci și ferigă:

Până mă mai gândesc eu cum să pun pe roate o afacere cu flori, i-am arătat unei prietene, care are deja florărie, niște aranjamente cu flori artificiale, pe care le-am realizat recent. I-am zis că poate să mă cheme în ajutor când are nevoie, că am descoperit că tare îmi mai place să lucrez cu florile. Mi-a răspuns fata că nu i-ar strica o mână de ajutor, mai ales înaintea evenimentelor. Încă nu m-a chemat, dar om trăi și om vedea. 😁

Am mai auzit una lunile trecute de la colegi, cand eram pe la birou și un coleg a adus ingredientele necesare, ca fiecare să își pregătească un hotdog: cică hotdog-ul meu e cel mai artistic și trebuie fotografiat. 😂 Napăi hotdog artistic nu știu unde mai găsiți în altă parte, decât la mine. Ce părere aveți? 😎😉

Excursie la munte

Avem și în România locuri deosebit de frumoase, nu e nevoie să mă duc până în Austria după ele. Sunt curioasă dacă recunoașteți zona pe unde m-am plimbat de data asta. Nu am prins vreme prea bună pentru poze, era ceață și cerul înnorat, dar m-am descurcat cu ce am avut. Nu am rezistat să nu fotografiez și buchetul de flori de munte, cules de o nepoată, care îmi calcă pe urme în ceea ce privește înclinația înspre artă. V-am mai spus în trecut despre ea, că pictează și e maestră în tehnica quilling.

Iar în loc de final, mi-a dat Potecuța o idee, că eram nemulțumită de faptul că am mulți urmăritori pe listă, dar foarte puțini dau un semn de viață. Cică s-ar putea ca postările mele să fi dispărut din lista multora. Așa că vreau să fac un experiment: cine a citit până aici, rog să lase un scurt comentariu, “Prezent” sau ce doriți voi. Să știu și eu cu cine stau de vorbă. 😁

Imaginație pusă în practică

Tare am limbariță în ultimul timp, îmi merge gura mai abitir decât mâinile, iar dacă nu am cu cine vorbi, mă apuc de scris. Nu sunt mereu așa, nu vă speriați, că la un moment dat nu vă voi mai bombarda cu un articol în fiecare zi. E doar o formă de manifestare a stresului post-traumatic, aș zice eu, și aștept ca acest stres să treacă. Cred că cea mai bună idee e doar să stau liniștită și să îmi văd de altele, în timp ce mă vindec. Că dacă mă străduiesc să mă vindec cu orice preț și încerc metodă după metodă, parcă îmi fac mai mult rău.

Mi-au mers și mâinile, cât de cât, între timp, și doresc să vă arăt ce am mai lucrat. Vă spuneam că m-am apucat și de pictură pe numere, mai jos veți vedea ce am reușit să ”colorez” și să expun în bucătărie și în hol. Mai am în lucru un tablou pentru dormitor, cu o plajă relaxantă, îl veți vedea și pe acela în curând. 😉

Tot pentru dormitor am pictat aceste mesaje motivaționale, care inițial erau unul alb și unul negru. Eu zic că mi-au ieșit ca niște jungle în miniatură. 🙂

M-am apucat și de aranjamente cu flori artificiale, la cererea unei cunoștințe. Cele două de mai jos au ajuns într-o biserică:

Mi-a plăcut așa de mult cum au ieșit, că am făcut un aranjament și pentru mine:

Și de la aranjamente florale, m-am întors la dragostea mea – coronițele. 🙂

Iar la final, să vedeți ce cadou i-am făcut surorii mele din Austria: