Din culisele blogului

HappyAnniversary

WordPress mi-a urat astăzi ”La mulți ani!” Nici nu mai țineam minte că exact acum doi ani am deschis acest blog. Ce frumos – cu o lună în urmă, pe 7 martie, am sărbătorit ”ceva” ani de când am apărut eu pe pământ. Iar astăzi, în 7 aprilie, sărbătoresc 2 ani de existență a blogului meu preferat – până acum, că am mai avut două la care am renunțat. ”Gânduri de primăvară” e cel mai longeviv și sper să îl duc cu mine până la pensie… și mai departe. Și nu numai el să mă însoțească, ci mai ales cititorii lui – căci fără ei, doar noi doi ne plictisim de moarte. 🙂

Citate favorite

IMG_0516[1]”Cu Dumnezeu în subterană” este o carte extraordinară care prezintă convertirea la creștinism și suferințele trăite în închisoare, pentru credință, pe vremea comuniștilor, de către pastorul Richard Wurmbrand. Astăzi, în cadrul serialului găzduit de doamna Zinnaida, vă prezint un nou mănunchi de citate din această poveste de viață.

Așa cum zidurile Ierihonului au căzut la pământ, tot așa, cu voia lui Dumnezeu, trebuie să cadă și zidul din fața mea. Când durerea mă copleșea, repetam în minte un pasaj din Cântarea Cântărilor: ”Prea iubitul meu seamănă cu o căprioară sau cu puiul de cerboaică. Iată-l că este după zidul nostru.” Mi-am imaginat că Isus Se află îndărătul zidului meu și că-mi dă tărie. Mi-am reamintit că, atâta vreme cât Moise, pe munte, și-a ținut mâinile ridicate în sus, poporul a înaintat către victorie. Poate că suferințele noastre ajutau poporului lui Dumnezeu să-și câștige bătălia.

Dacă voiești tot ceea ce se întâmplă, se întâmplă numai ce voiești. Supunându-te de bunăvoie celor mai grele încercări, avestea devin mai ușoare!

Poate că așteptarea era cea mai grea tortură: să zaci acolo, ascultând strigătele și plânsetele, știiind că peste o oră s-ar putea să-ți vină rândul. Dar Dumnezeu m-a ajutat să nu spun niciodată vreun cuvânt care să pricinuiască rău cuiva.

Dac-aș fi fost numai din carne, n-aș fi putut rezista. Dar trupul nu e decât locașul vremelnic al sufletului. Comuniștii, bazându-se pe instinctul de conservare, credeau că omul ar face orice ca să nu moară. Se înșelau. Creștinii, care credeau în cele ce-i învăța Biserica, știau că moartea nu e sfârșitul vieții, ci împlinirea ei; nu pieire, ci intrarea în viața veșnică.

Am fost ținut singur în celulă în următorii doi ani. N-am avut nimic de citit și nici cele trebuincioase scrisului; nu mi-au ținut tovărășie decât gândurile mele, iar eu nu fusesem o natură meditativă, ci un suflet care rareori a cunoscut liniștea. Îl aveam pe Dumnezeu. Dar trăisem eu cu adevărat pentru a-L sluji pe Dumnezeu – sau făcusem din asta numai o profesiune?

Există două feluri de creștini: cei care cred sincer în Dumnezeu și cei care, cu tot atâta sinceritate, cred doar că cred. Nu-i poți deosebi decât după felul în care acționează în momente hotărâtoare. Ceea ce credem este dovedit prin ceea ce făptuim.

Credeam eu în Dumnezeu? Acum sosise momentul încercării. Eram singur, nu așteptam niciun salariu, niciun fel de laudă. Dumnezeu îmi rezerva acum numai suferință – aveam să continui să-L iubesc?

Poate El făcea din mine un pastor mai bun; fiindcă remarcasem că cei mai buni predicatori erau oameni care, ca și Isus, practicau tăcerea interioară. Când gura rămâne prea mult deschisă, chiar pentru a rosti binele, sufletul își pierde flacăra, așa cum o cameră își pierde căldura printr-o ușă deschisă.

Eu, când văd un om în necaz, spun adesea: ”Dumnezeu o să-l ajute.” și trec mai departe. Dar dumneata nu crezi în Dumnezeu, așa încât trebuie să-ți asumi toate sarcinile lui Dumnezeu și să-i ajuți pe toți. Creștinii nu critică partidul pentru ateism, ci pentru că formează un tip eronat de ateu. Există două categorii; cei care zic: ”Nu există Dumnezeu, așa că pot face răul după bunul meu plac.” și cei care spun: ”Deoarece Dumnezeu nu există, eu trebuie să fac tot binele pe care l-ar face Dumnezeu, dacă ar exista.” Domnule locotenent, dacă veți putea fi un astfel de ateu, iubind pe toată lumea și sprijinind-o, oamenii vor descoperi curând că ați devenit un copil al lui Dumnezeu; și dumneavoastră înșivă veți decoperi divinitatea în propria dumneavoastră ființă.

Îmi place să cred că Isus stă lângă mine și că pot să-I vorbesc așa cum vă vorbesc dumneavoastră. Oamenii care L-au întâlnit în Nazaret și Betleem nu-I adresau rugăciuni. Îi spuneau ce aveau pe suflet și tot așa ar trebui să facem și noi.

Când se rup legăturile cu lumea exterioară, dobândești un văz pentru cele nevăzute. Am devenit foarte apropiați. Ședeam tăcuți și uneori el rostea gândul pe care îl aveam în minte. Așa ar trebui să fie între prieteni și între soț și soție, dar rareori se întâmplă să fie.

Cu riscul de a vă plictisi, voi continua totuși și într-un episod cu numărul 3 să notez gânduri din această carte. 🙂

Citate favorite

pe-aripile-vantului-rezumatE luni, e timpul pentru ”Citate favorite”, serial găzduit de către doamna Zinnaida. Mi-am făcut tema pentru astăzi și am pregătit câteva fragmente din cartea ”Pe aripile vântului” de Margaret Mitchell, carte pe care am citit-o și am recitit-o de câteva ori. 🙂

Nimic în lumea asta nu ne poate distruge, dar ne putem distruge singuri tânjind mereu după lucrurile pe care nu le mai avem – şi gândindu-ne tot timpul la ele.

Aveam dreptate când am spus că nu vreau să privesc înapoi. Te doare prea mult, ţi se sfâşie inima şi nu mai poţi după aceea decât să priveşti înapoi. Acesta e defectul lui Ashley. Nu poate privi înainte. Nu poate vedea prezentul, se teme de viitor, aşa că se uită înapoi.

Toţi oamenii fac ceea ce cred că trebuie să facă, nu gândim şi nu făptuim toţi la fel şi nu e drept să judecăm pe alţii după noi înşine.

Erau toate frumoase, cu acea frumuseţe orbitoare care transfigurează chiar pe cea mai urâtă dintre femei, atunci când un bărbat o iubeşte şi o apără şi ea îi răspunde cu o dragoste însutită.

Ce senzaţie de singurătate… şi până acum nu se simţise niciodată singură, nici sufleteşte, nici trupeşte… la început, încerca să-şi înăbuşe gândurile, dar sinceritatea aspră care era la baza firii ei o împiedica…

Nu există fericire în căsătorie decât între fiinţe care se aseamănă.

Ştiam că nu mă iubeai când m-am însurat cu tine. Dar smintit cum eram, credeam ca te pot face să ţii la mine. Poţi să râzi, dacă vrei, dar mă gândeam să am grijă de tine, să te răsfăţ, să-ţi dau tot ce voiai. Voiam să mă căsătoresc cu tine şi să te ocrotesc, să te las să faci tot ce pofteşti ca să fii fericită. Trecuseşi prin atâtea. Nimeni nu ştia mai bine ca mine prin câte ai trecut, şi voiam să lupt eu în locul tău. Voiam să te joci ca un copil, un copil curajos, încăpăţânat şi neînţelegător.

Nu, nu voia să îşi crească copiii în acest iad de ură şi de nesiguranţă, de violenţă şi de sărăcie. Pentru nimic în lume nu voia să cunoască copiii ei ceea ce cunoscuse ea. Dorea pentru ei o lume ferită de nesiguranţă, o lume în care să domnească ordinea, în care ar putea să privească înainte şi să ştie că îi aşteaptă un viitor sigur, o lume în care copiii ei vor avea parte numai de blândeţe şi căldură, de hrană bună şi îmbrăcăminte frumoasă.

Ştia că, după pilda lor, ar fi trebuit să creadă cu tărie că o doamnă rămâne întotdeauna doamnă, chiar dacă ajunge să trăiască în sărăcie.

O să mă gândesc la asta mâine, la Tara. O să fiu mai liniştită atunci. Mâine voi face un plan ca să-l aduc înapoi. La urma urmelor, e şi mâine o zi.

(Sursă imagine: Cutezătorii)

Leapșă despre… cărți

so-many-books-so-little-time-aqua-greenAm primit o leapșă de la două fete drăguțe și cuminți: Lavinia și M. 🙂 Le mulțumesc frumos că s-au gândit la mine și cu ocazia asta poate primesc o motivație să mai citesc și eu, că am cam lăsat cititul în favoarea altor ocupații…

Preferi cititul în pat sau în alt loc?
De obicei citesc șezând pe scaunul meu preferat: la început locul lui a fost într-o mașină, dar un domn foarte priceput l-a transformat în scaun de birou.

Gustări dulci sau gustări sărate?
Nu obișnuiesc să mănânc atunci când citesc, dar dacă ar fi să aleg, cu siguranță gustări dulci!

Trilogii sau serii alcătuite din mai multe volume? 
Indiferent. Am rezistat până la capăt cu ”Cronicile din Narnia” care au 7 volume. Deci se poate și așa, dacă povestea este captivantă. 🙂

Narațiune la persoana I sau la persoana a III-a ?
Nu cred că am preferințe nici aici, pe mine mă interesează acțiunea și nu cine o povestește.

Citire în cursul nopții sau în cursul dimineții?
Nici, nici. Seara e cel mai potrivit moment al zilei pentru citit.

Librărie sau bibliotecă?
Nu am mai fost de mult la bibliotecă… dar librăriile mă atrag, nu atât de mult pentru cărți cât pentru toate nimicurile pe care le au de vânzare. 🙂

Cărți care îți provoacă râsul sau cărți care te fac să plângi?
Aș zice cărți care mă țin cu sufletul la gură, indiferent de alte reacții provocate.

Copertă albă sau copertă neagră?
Coperta neagră mi se pare că dă o notă de eleganță cărții.

Roman psihologic sau roman de acțiune?
Acțiunea câștigă întotdeauna! 🙂

Și acuma… și acuma… trebuie să dau mai departe leapșa la 5 persoane! Ia să vedem, care or fi cititorii pasionați din lista mea? 🙂

Izabela
Alina Petruța
Lilly Poot
Roxana
Lacrimaroua

V-am nimerit oare? 🙂 Dacă doriți să răspundeți, m-aș bucura, iar dacă nu vă sunt pe plac astfel de provocări, nu e nicio problemă. Dacă mai dorește și altcineva să preia leapșa, e binevenit!

(Sursă imagine: Cut It Out)

Gândul de duminică

Am mai avut un blog pe Blogspot, pe care nu mai scriu acum… am vrut să văd cum e și pe Blogspot, dar până la urmă m-am întors la dragostea mea mai veche: WordPress. 🙂 Pe acel blog aveam un obicei: să postez în fiecare duminică un gând încurajator, inspirațional, motivator, după caz. Au fost foarte bine primite gândurile publicate, așa că voi prelua și aici acel obicei. Și iată gândul pentru duminica aceasta – sper să vă fie de folos! 🙂

secretul-fericirii
(Sursă imagine: Facebook – Aripi de gând)