Leapșă inventată

I-am promis Potecuței că voi compune o leapșă amuzantă și am zis că ar fi cazul să mă țin de promisiune. Nu garantez nimic, nu știu ce va ieși, nu am mai făcut niciodată așa ceva, dar pentru toate există un început. Voi răspunde eu la propriile întrebări, apoi oricine dorește să preia leapșa este binevenit. Bineînțeles că am o invitație specială pentru Potecuța. 😉

1. Ai inventat vreodată un proverb, o zicală, un aforism? Sau ai tu o vorbă specifică doar ție, pe care o repeți cu anumite ocazii?
Eu v-am mai spus zilele trecute, dar mă repet:
”Marii deștepți pot face prostii mari, dar marii proști nu pot face deșteptăciuni mari.”

2. Care a fost unul dintre cele mai jenante momente din viața ta, peste care ai reușit să treci cu ajutorul umorului?
Un interviu pe care l-am dat, după 10 ani petrecuți într-o companie, a fost de toată pomina. M-am dus eu la firmă îmbrăcată elegant, în fustă, iar când am ajuns, am văzut o scară de lemn, care urca prin mijlocul unei încăperi imense, pline de birouri. Pe scara aceea trebuia să urc, ca să dau interviul la etaj. Am urcat tot cu grija că fusta mea trebuia să fie mult mai lungă. Șefii erau îmbrăcați lejer, iar eu m-am simțit total nelalocul meu cu hainele mele elegante. Iar în timpul interviului, unul dintre ei mi-a făcut observație că am emoții și nu ar trebui, că doar oameni sunt și ei, nu altceva. Atunci am început să râd și am zis:
”Păi nu știu de ce am emoții! Cred că n-am mai fost de prea mult timp la un interviu.”
Dacă sunteți curioși, am ajuns să fiu angajată la acea firmă, deci emoțiile nu mi-au stricat. 🙂

3. Ce ai zice, să compui o declarație de dragoste folosind următoarele cuvinte: sârb, os, balustradă, erupție, ștrampeni. Te bagi? 🙂
Eu am făcut asta la o nuntă și unul dintre invitați, care a citit toate declarațiile la microfon, a zis că a mea ar trebui premiată. Să vedem, sunteți și voi de acord cu el? 🙂
”Când te privesc, mă fac albă ca varul și simt cum mă cuprinde o erupție de dragoste, de trebuie să pun frână, că altfel mă lovesc de balustradă. Mi-am pierdut ștrampenii pe drum, de emoționată ce sunt că urmează să mă întâlnesc cu tine. Chiar dacă ești numai piele și os, nici măcar un sârb n-ar putea fi mai fermecător decât tine.”
Nu m-am gândit la nimeni anume când am scris declarația de mai sus, și nu l-am găsit încă pe cel căruia să i-o pot adresa. Poate îl voi găsi, dar va trebui neaparat să aibă simțul umorului, ca să o trateze ca atare. 😛

4. Știi vreun cântec sau o poezie umoristică? Sau poate ai compus așa ceva, că doar e plin de scriitori pe aici.
Eu mă cam repet, dar asta este, nu mă pot sătura de acest cântec pe care l-am învățat într-o tabără. Între timp am aflat că mai are și a doua strofă.

De foame noi nu ne plângem
Cureaua știm să ne-o strângem
Trăim de azi pe mâine

Rozând o coajă de pâine.

Foamea-i un chin, ti-ri-rim ti-ri-rim
Ce n-are rost, ta-ra-ram ta-ra-ram
De-aceea noi ținem întruna post
Ne mulțumim, ti-ri-rim ti-ri-rim
Ca să trăim, ta-ra-ram ta-ra-ram
Cântăm, cântăm, până ne săturăm.


La poștă sună centrala
În burtă sună haiala
Iar noi la telefoane
Rostim încet: ”Ni-e foame!”

5. Povestește-ne un moment din viața ta, în care ai reușit să faci haz de necaz.
Dacă tot am început să vă povestesc despre pățanii de la serviciu, să continuăm pe tema aceasta. Am dorit să mă mut în primăvară la altă firmă și nu am reușit: din cauză că am fost prea obosită și preocupată de alte probleme, am fost respinsă la interviu. Dar entuziasmul a fost mare, le-am spus mai multor colegi că plec, până încă nu știam nimic sigur. Și vorba a ajuns la unul dintre șefi, care m-a luat la rost. Mi-am cerut scuze că am vorbit aiurea, dar am încercat și să îndulcesc puțin lucrurile, spunându-i că sunt într-o situație dificilă pentru mine, în care simt nevoia să vorbesc cu oamenii. Dar voi încerca pe cât posibil să mă abțin, că dacă voi continua în stilul acesta, voi coborî cu un etaj mai jos și îi voi lua la rând și pe colegii de acolo, anunțându-i că plec… nu se știe când și cum, dar oricum, pe mine mă bate dorul de ducă. 😛

6. Care sunt comedianții tăi preferați?
Eu zic că pe Mister Bean nu-l întrece nimeni. Apoi mai sunt Jim Carrey și Robin Williams, care pur și simplu au (sau au avut) niște fețe de îmi vine să râd numai când mă uit la ei, iar dacă mai deschid și gura, deja mă tăvălesc pe jos de râs. Și Stan și Bran merită pomeniți aici. 🙂

7. Consideri că ești înzestrat cu simțul umorului? Și dacă da, de la cine l-ai moștenit?
Mai mulți oameni mi-au spus că sunt înzestrată cu umor, și încă un umor inteligent. De la tata am moștenit această calitate, care uneori se transformă și în defect, că sunt prea ironică sau sarcastică. Tata se trăgea din județul Suceava, iar o prietenă tot de prin zona Moldovei mi-a zis că ”moldovean amuzant” e un pleonasm, toți moldovenii au simțul umorului. Eu nu știu ce să zic, am impresia totuși că am moștenit ceva umor și de la bunica ardeleancă, o femeie foarte simpatică și deschisă. Tata era puțin mai închis de felul lui, deci la mine se armonizează cumva cele două stiluri – cel puțin așa sper. 🙂

8. Cum răspunzi când cineva vrea să te jignească? Ai vreun exemplu concret?
Eu una zic că nu ”mă jignesc”, adică n-o să mă vedeți bosumflată când mă atacă cineva. Ori mă enervez și îl iau la ”trei păzește” pe om, ori râd de el. M-a făcut cineva pe Facebook ”balenă eșuată”, cu referire la kg mele în plus, dar m-a prins în plină formă de făcut mișto:
”Ce, mă, ți-e ciudă că am ce mânca? Înseamnă că binecuvântarea lui Dumnezeu e peste mine!”
Altă dată nu eram în toane prea bune și cineva m-a acuzat că mă comport ciudat, parcă nu aș fi normală. Am dat să mă enervez:
”Ce vrei să spui, că nu mai sunt normală?”
Dar m-am calmat instant, mi-am dat seama că nu merită să îmi prind mintea cu persoana respectivă și am zis:
”Habar n-ai ce probleme am eu acasă, tot ce posibil să o fi luat razna. De ce mai vorbești cu mine atunci?”

9. Ai o glumă în program, la care oamenii râd, ori de câte ori ai repeta-o, și o mai spun și altora?
Ei daaa, bancul meu preferat, care mereu stârnește râsete, este următorul:
”S-a inventat un ceas inteligent, cu cuc, care să măsoare timpul de lucru, specific pentru fiecare țară în parte.
America:
Ora 8: Cucu-cucu, bine ați venit la lucru!
Ora 12: Cucu-cucu, pauza de lucru!
Ora 17: Cucu-cucu, s-a terminat lucrul!
Japonia:
Ora 8: Cucu-cucu, deja sunteți la lucru?
Ora 12: Cucu-cucu, continuați lucrul!
Ora 17: Cucu-cucu, s-a terminat lucrul!
Ora 20: Cucu-cucu, plecați, vă rog, de la lucru!
România:
Ora 8: Cucu-cucu, a venit careva la lucru?
Ora 12: Cucu-cucu, a început cineva lucrul?
Ora 16: Cucu-cucu, mai e cineva la lucru?”

10. Recomandă-ne o comedie reușită.
Am două de recomandat, și culmea, amândouă sunt franceze. 🙂 ”The Intouchables” e povestea unui om paralizat după un accident și a noului îngijitor, care face numai trăsnăi, dar în felul acesta reușește să îl scoată pe paraplegicul amărât din rutină. Iar ”Yamakasi” e povestea unui grup de prieteni cu abilități de cascadori, care fură de la oamenii bogați ca să poată aduna bani pentru un copil cu inima bolnavă. Peripețiile lor vă vor ține cu sufletul la gură, cu siguranță. 🙂

Advertisement