Leapșă de iarnă

23d1fdc1d1e251223629a79e4f34b5e4Am descoperit pe blogul călătoarei prin viață o leapșă tare drăguță și originală, pe care am dorit să o preiau. Chiar dacă afară e vreme cam de toamnă, plouă, mie mi-e gândul la fulgii de zăpadă și la sărbătorile care sunt pe drum 🙂

1. Dacă ai fi un fulg de nea, unde-ai vrea să te așterni?

Pe pervazul unei ferestre, ca să admir viața, căldura și bucuria din interior. 🙂

2. Nu cred că nu-i cineva pe lumea asta care să nu se bucure când primește un cadou. Dar sunt unele cadouri cu adevărat speciale, care ne bucură sufletul și ni-l umplu de veselie. Deci, care-i cel mai „îmbucurător” cadou pe care l-ați primit? Dați de-o parte toate cadourile care v-au bucurat, căutați-l pe acela care v-a umplut de emoție, care v-a făcut sufletul să danseze 🙂

Părinții mei nu m-au învățat cu moș Crăciun și nu aveam obiceiul în familie să ne facem cadouri unii altora de sărbători. În schimb, mă duceau la Biserică unde, la fiecare sărbătoare, împreună cu ceilalți copii și cu învățătorii noștri, pregăteam un program în cinstea Copilului născut în iesle. După aceea, fiecare copil primea o pungă de dulciuri și parcă și acum îmi amintesc cu câtă emoție scotoceam în ea și mă bucuram de tot ce găseam. Să nu mă înțelegeți greșit, aveam și acasă dulciuri 🙂 dar nimic nu se putea compara cu bucuria pe care o simțeam în acele momente.

3. Fulgii cad grăbiți, în jur totul e alb, de pe case fumurile se înalță, iar în odăi miroase-a…?

Cozonac 🙂 În fiecare iarnă, înainte de Crăciun, mama își rezerva o zi întreagă pentru a coace undeva peste 10 cozonaci. Acum e prea în vârstă pentru o asemenea trudă, iar eu nu am îndrăznit să-i urmez exemplul – din mefericire, pentru că gustul și mirosul cozonacilor de acasă nu se găsește în niciun magazin.

4. Un film de iarnă pe care l-ai revedea iar și iar și iar este…

Oricât ar suna de clișeic – ”Home Alone”, toate 5 filmele 🙂 Numai că nu le-aș revedea decât a… treia oară, cred. Nu știu cum de nu le-am descoperit mai devreme și numai acum vreo 2 ani, în concediul de Crăciun, mi-am făcut timp să le vizionez. Deci mai e mult până să mă satur de ele 🙂

5. Dacă v-ați întâlni pe stradă cu Iarna, ce i-ați șopti?

Că mi-e dor de imensa bucurie pe care o simțeam în copilărie, când venea iarna, și aș vrea să mai merg cu tata la săniuș…

6. Și ca o ultimă întrebare… cumpărați/faceți/modelați, etc un cadou pentru o persoană tare importantă. Mai exact, vă faceți un cadou vouă, însă vouă de acum … ani, pe vremea când erați doar un puștan de 8-9-10 ani. Ce v-ați oferi?

Un pian! În clasa I începusem lecțiile de pian și le-am abandonat după clasa a IV-a, pentru că era greu fără să exersez acasă și părinții nu aveau posibilitatea să-mi cumpere chiar un pian. Și acum îmi pare rău că am uitat ce am învățat și e mai greu să mă apuc din nou, nu mai am destul timp și mintea limpede de atunci 🙂

(Sursă imagine: Pinterest)

Mi-e somn… dar mă tratez :)

copii-razandNu ne-am mai amuzat de ceva timp cu cei micuți… și avem nevoie, mai ales acum, când iarna se luptă cu primăvara și somnul cu responsabilitățile. :))

Un trecător a observat pe cealaltă parte a străzii un copil care nu ajungea la sonerie, deși sărea și se chinuia. Omul a traversat și a sunat el la sonerie, după care s-a aplecat spre micuț:
– Și acum ce facem, puișor?
– Acum… fugiiiiiiiim!

La școală, doamna profesoară l-a întrebat pe George:
– Ce parte de vorbire este “ou”?
– Substantiv!
– Și ce număr?
– Singular!
– Și ce gen?
– Nu pot raspunde! a spus George.
– De ce?!
– Pentru că nu știu dacă din el va ieși un cocoș sau o găină!

O doamnă şi-a pierdut poşeta în agitaţia de la cumpărături. A fost găsită de către un băieţel cinstit, care i-a returnat-o.
Uitându-se în poşetă, ea a observat:
– Hmmm… când mi-am pierdut poşeta aveam o bancnotă de 20 de dolari. Acum am 20 bancnote de un dolar.
Băieţelul a răspuns repede:
– Aveţi dreptate, doamnă. Ultima data, când am găsit poşeta unei doamne, ea nu avea marunţiş pentru răsplată.

(Sursă imagine: robertantonescu.ro)