Acele lucruri mărunte și sâcâietoare

titlephotoMai ții minte acel “11 septembrie”? Poate ai auzit și tu că președintele unei companii a supraviețuit evenimentelor din 11 septembrie pentru că a fost prima zi de grădiniță a fiului său.

Altul a rămas în viață fiindcă a fost rândul lui să cumpere brioșe.

O femeie a întârziat din cauza ceasului ei deșteptător, care nu sunase la timp.

Cineva a întârziat, fiind blocat pe autostradă din cauza unui accident de circulație.

Altcineva a pierdut autobuzul.

O femeie și-a pătat bluza cu cafea și a trebuit să se schimbe înainte să plece de acasă.

Mașina cuiva nu a pornit la prima cheie, nici la a doua, nici la a treia.

Altcineva s-a întors din drum ca să răspundă la telefon.

O femeie a plecat mai târziu de acasă din cauza copilului ei care a tândălit prea mult.

Altcineva nu a găsit nici un taxi liber.

Dar poate că cea mai impresionantă a fost povestea “de supraviețuire” a omului care, în dimineața aceea, s-a încălțat cu o pereche de pantofi noi, a schimbat diferite mijloace de transport ca să ajungă la serviciu, dar a făcut o beșică la călcâi și s-a oprit la farmacie, ca să-și cumpere un plasture. Și uite-așa, omul trăiește și astăzi!

Ei bine, când eu sunt blocată în trafic, când liftul îmi pleacă de sub nas, când trebuie să mă întorc din drum ca să răspund la telefon – toate aceste lucruri mărunte mă irită! Însă, acum, mă gândesc că nici acele clipe nu sunt ieșite de sub controlul lui Dumnezeu și este voia Lui să mă confrunt și cu acele “lucruri mărunte și sâcâietoare”.

Data viitoare când ți se pare că te-ai sculat cu stângul din pat, când copiii par să piardă vremea și întârzie cu îmbrăcatul, când nu reușești să-ți găsești cheile de la mașină, când prinzi toate semafoarele pe roșu, nu te înfuria – Dumnezeu nu doarme, ci El veghează asupra ta! Și fie ca El să continue să te binecuvânteze cu aceste lucruri mărunte si sâcâietoare, amintindu-ți mereu că s-ar putea să le îngăduie cu un scop anume în viața ta!

Am găsit aceste cuvinte pe Internet, nu sunt sigură cine este autorul lor – se pare că ar fi E. A. Sârbu. Și mesajul lor se potrivește foarte bine cu următoarea melodie:

În mijlocul nebuniei și agitației de fiecare zi, să ne aducem aminte cât de binecuvântați suntem! ”Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu.”

(Sursă imagine: CBC News)

Citate favorite

Cu Dumnezeu in subteranaDoamna Zinnaida găzduiește în fiecare luni serialul ”Citate favorite”.  Astăzi mă voi opri din nou asupra  cărții ”Cu Dumnezeu în subterană”, scrisă de pastorul Richard Wurmbrand, și care povestește cum a suferit acesta în închisoare pentru credința în Isus Hristos.

Părintele Suroianu era înconjurat de o asemenea aură de sfințenie, încât te simțeai îmboldit să-i spui acestui om întregul adevăr. Chiar și eu, care nu credeam în taina spovedaniei, i-am dezvăluit sentimentul meu de disperare și păcate despre care nu mai vorbisem niciodată cu nimeni. Adesea, rădăcinile răului nu sunt complet scoase la iveală la spovedanie. Dar, cu cât mă acuzam mai mult, cu atât mai mult mă privea părintele Suroianu cu dragoste și nu cu dispreț.

Nu saluta niciodată cu ”Bună dimineața”, ci cu formula biblică ”Pururea vă bucurați!” El mi-a spus: ”În ziua în care nu poți zâmbi, nu-ți deschide prăvălia. Pentru zâmbet te folosești numai de șaptesprezece mușchi ai feței, dar pentru a te încrunta – de treizeci și trei!”

E un mare păcat să nu te bucuri. Găsești întotdeauna motive pentru a te bucura. Există un Dumnezeu în cer și în inimă. Azi dimineață am avut o bucată de pâine. A fost așa de bună! Uită-te acum, soarele strălucește și aici mă iubesc atât de mulți oameni. Fiecare zi în care nu te bucuri este o zi pierdută, fiule. N-o să te mai întâlnești niciodată cu ziua aceea.

Ceea ce numim rău nu e adesea decât un bine care n-a fost încă dus până la capăt. Povestea lui Iosif din Biblie ne arată că nu poți să știi niciodată dacă ceea ce se petrece este bun sau rău, până când nu vezi sfârșitul. Când un pictor începe un portret, tot ceea ce vezi este un amalgam de culori. Trece timp până când din noianul de culori răsare modelul. Toată lumea admiră portretul Monei Lisa, dar lui Leonardo i-au trebuit patruzeci de ani ca să-l desăvârșească. Urcușul pe munte e greu, mai înainte de a te putea bucura de priveliștea de pe culmi.

Mi-am amintit că eu fusesem procuror în procesul lui de condamnare. Omul nu mi-a reproșat-o niciodată, dar, răsplătindu-mi răul cu binele, mi-a dat un exemplu care m-a convins să devin creștin.

Într-una din faimoasele ei cărți, Helen Keller a spus că, deși n-a văzut niciodată cerul înstelat, avea raiul în inimă. Ea a fost aleasă de Dumnezeu pentru a înfățișa frumusețea creației divine în fața unei lumi înzestrate cu toate simțurile, dar care adesea nu e în stare să le folosească.

Dumnezeu a făcut și cerul și pământul, și viața ta, și atât de multă frumusețe, Iosif! Există un sens în suferința ta, așa cum a fost unul în suferința lui Isus, fiindcă moartea Lui pe cruce este aceea care a salvat omenirea!

În satul meu s-a făcut o slujbă pentru săraci. Era toată lumea de față, în afară de un țăran bogat, a cărui strană a rămas goală. În timp ce noi ne gândeam cât de buni suntem noi în comparație cu el, fiul lui a intrat în biserică, aducând patru saci cu grâu, pe care i-a lăsat lângă ușă, zicând: ”Tatăl meu trimite rugăciunea sa.” Omul acela a făcut ceva pentru a aduce pe pământ împărăția lui Dumnezeu.

(Sursă imagine: kerigma.ro)