Ce trăsnăi mai zic copiii

1030C-300x420-mm-64-culori-Fetita-cu-pisica-in-brate-copyFetița de 4 ani și-a întrebat mama:
– Putem să cumpărăm o pisicuță?
– Sunt alergică la pisici, a răspuns mama. Nu pot locui în aceeași casă cu ele.
– Păi… ai putea dormi afară – a găsit fetița repede soluția.

Băiețelul de 6 ani avea o dilemă:
– De ce încearcă mereu oamenii răi să conducă?
– Pentru că vor să preia controlul și să facă ei toate regulile, i-a răspuns tatăl.
– Daaa? De ce nu se fac mame atunci?

Mama s-a așezat alături de fetița de 3 ani, care se distra cu păpușile ei și căsuța în care locuiau.
– Eu ce păpușă pot fi? a întrebat mama.
– Aia care spală vasele, i-a răspuns prompt fetița.

Cei doi copii nu erau gata de plecare și tatăl și-a pierdut răbdarea. A strigat la ei:
– Hai, copii, mai repede, deja am întârziat!
– Ar fi trebuit să strigi la noi mai devreme, i-a răspuns cel mic.

(Sursă imagine: topgoblen.ro)

 

Peripeții școlare

kids-clubÎnvățătoarea l-a întrebat pe un băiețel din clasa I:
– Câți ani are tatăl tău?
– Șase ani, a răspuns micul elev.
– Șase ani? Cum e posibil așa ceva?
– Simplu, a devenit tată când m-am născut eu!

Profesoara de geografie i-a spus Mariei să meargă la hartă și să arate America de Nord.
– Aici e, doamna profesoară, a răspuns Maria arătând pe hartă.
– Foarte bine, Maria! Acum, răspundeți la următoarea întrebare: cine a descoperit America?
– Maria! au răspuns elevii cu convingere.

Profesoara i-a făcut observație unui elev:
– Claudiu, compunerea ta despre animalul tău de companie este indentică cu cea a fratelui tău. Ai copiat-o de la el?
– Nu, doamna profesoară! Este vorba despre același câine!

Harold era un elev foarte neastâmpărat, care vorbea mereu neîntrebat. Profesoara l-a certat într-o zi și i-a zis:
– Harold, cum se numește acea persoană care vorbește și când nu ascultă nimeni?
– Profesoară!

(Sursă imagine: Kids Club)

Copiii, dragii de ei :)

brother-and-sister-687x1030La magazin, mama a primit restul și, din neatenție, câțiva bănuți i-au căzut pe jos. I-a spus fiului ei:
– Iepurașule, ia bănuții de pe jos, te rog.
Un bărbat, care se afla în apropiere, a ridicat banii și i-a dat femeii, spunând:
– Ei bine, nu sunt chiar un iepuraș…
Băiețelul, indignat, s-a răstit la bărbat:
– Și atunci, de ce ai luat banii?

Dimineața, mama se grăbea spre stația de autobuz, ducându-și fiul de 3 ani în brațe.
– Mami, de ce…
– Ionuț, nu acum, mi-e greu să te duc în brațe și să vorbesc în același timp.
– Mami, dar de ce…
– Ionuț, te rog! Ne vom urca în autobuz și mă vei întreba ce-ți poftește inima.
– Mami, de ce nu m-ai încălțat?

Casiana s-a trezit devreme și s-a dus la mama să o îmbrătișeze:
– Mămica, ești frumoasă!
Mama a murmurat:
– Mmmm… lasă-mă, sunt adormită!
Casiana i-a răspuns:
– Ești frumoasa adormită!

La grădiniță, Tudor a văzut un domn cu chelie și a strigat în gura mare către mama sa:
– Mami, uite, nenea e desculț în cap!

Afară era vreme urâtă, ploua. Fetița se uita pe geam și i-a spus mamei:
– Tu nu ești ca mama cea vitregă din poveste, care o trimite pe fiica ei afară în ploaie. Nu mă duc azi la grădiniță, așa-i?

(Sursă imagine: Pinterest)

Copiii spun lucruri trăznite, dar adevărate

copiiispunlucruritraznite-1504096181De ce circulă sângele în corp?
Sângele umblă prin corp ca să îi prindă pe microbi și să îi înece.

La ce folosesc sprâncenele?
Sprâncenele folosesc ca să țină fruntea sus, să nu vină fruntea pe ochi.

De ce ne spălăm cu săpun?
Noi ne spălăm ca să dăm săpun în ochi la microbi.

Ce sunt amprentele?
Amprentele apar când punem mâna pe o clanță și ne rămân degetele acolo și le găsește poliția.

Ce este sufletul?
Suflet e când îți pune mama prăjituri pe farfurie și îi lași prăjituri și lu’ ăla mic.

Ce este tristețea?
Tristețe este când un om vine la altul și bea mult.

De ce se pun potcoave la cai?
La cal se pun potcoave ca să nu cadă calul pe spate, atunci când pune frână calul se înțepenește în potcoave.

Ce înseamnă cuvântul „modern”?
Modern e când vezi ceva frumos și e scump și n-ai bani.

Cum se face parfumul?
Parfumul se face din apă, dop și din parfum.

Cum se înțeleg păsările sau animalele între ele, dacă noi, oamenii, vorbim și de multe ori nu ne înțelegem?
Păsările sau animalele vin unele lângă altele și vorbesc în șoaptă și nouă ne spun numai „miau”.

Ce este timpul?
Timpul este o vreme care trece tot timpul.

Ce sunt buruienile?
Buruienile sunt niște plante folositoare doar lor.

Ce este acela un secret?
Secret este când nu trebuie să știe poliția.

Ce este zâmbetul?
A zâmbi înseamnă să râzi parcă în gândul tău.
A zâmbi este când niște oameni râd cu gura închisă, ca să nu deranjeze oamenii de la bloc.

La ce folosește steagul?
Steagul folosește ca atunci când veneau turcii peste noi, ei nu știau pe ce țară veneau și atunci noi le arătam steagul și după aia ei știau.

Ce aste acela un minister?
Minister înseamnă că te duci acolo să te răzbuni.

(Sursă imagine și text: Cuget Liber)

Chiar dacă e luni, trebuie să zâmbim

4-kids-smiling-istock_000012073096xlarge-300x200În felul acesta ne va merge mai bine toată săptămâna. 😉 Să luăm exemplu de la cei mici, care tot timpul au motive de bucurie, chiar din cele mai mărunte lucruri. Și să ne mai delectăm cu niște perle produse de mințile lor zglobii. 🙂

După ce medicul dentist i-a curățat dinții micului său pacient, de numai cinci ani, l-a însoțit pe micuț în sala de așteptare și l-a ajutat să deschidă ușa grea de stejar de la ieșire.
”E grea, nu-i așa?” a întrebat medicul.
”Da”, a răspuns copilul. ”E așa de grea ca să nu poată evada copiii, nu-i așa?”

Mama căuta telefonul fără fir și nu-l putea găsi nicicum. După câteva minute de căutare, fiica ei cea mai mică i-a spus:
”Mama, știi ce ar trebui să se inventeze? Un telefon care este legat de bază, ca să nu se poată pierde!”

Clasa a treia învăța despre genetică. Zâmbind larg, învățătoarea și-a arătat gropițele și i-a întrebat pe elevi:
”Ce trăsături credeți că le-am transmis copiilor mei?”
Un elev a răspuns prompt:
”Ridurile!”

(Sursă imagine: acnefoundation.org)

Zâmbiți, vă rog!

stomatologie-copii-brasovMicii noștri prieteni sunt pregătiți să ne descrețească din nou frunțile. 🙂

La școala duminicală, un copil a întrebat:
– Cât timp au stat Adam și Eva în rai?
Învățătoarea a răspuns:
– Nu știu, Biblia nu ne spune nimic despre acest aspect.
– Ba știu eu! s-a repezit alt copil. Până toamna!
– De unde știi? l-a întrebat învățătoarea.
– Păi atunci s-au copt merele!

Pastorul bisericii explica unei clase de băieți întâmplarea biblică despre Filip și famenul etiopian. Cum îi era obiceiul, povestirea s-a transformat într-o predică lungă. La sfârșit, pentru a verifica ce au înțeles copiii, pastorul a intrebat:
– Copii, de ce credeți voi că famenul etiopian a plecat la drum plin de bucurie?
A raspuns un băiețel mai șmecher:
– Pentru că Filip și-a terminat predica!

Micuțul Andrei a venit acasă de la școală cu un zâmbet mare pe față.
– Dragul meu, i-a spus mama, pari foarte fericit. Îți place la școală, nu-i așa?
– Ei, mama, i-a răspuns copilul. Să nu confundăm mersul la școală cu întorsul de la școală!

(Sursă imagine: marketingtcm.wordpress.com)

Mi-e somn… dar mă tratez :)

copii-razandNu ne-am mai amuzat de ceva timp cu cei micuți… și avem nevoie, mai ales acum, când iarna se luptă cu primăvara și somnul cu responsabilitățile. :))

Un trecător a observat pe cealaltă parte a străzii un copil care nu ajungea la sonerie, deși sărea și se chinuia. Omul a traversat și a sunat el la sonerie, după care s-a aplecat spre micuț:
– Și acum ce facem, puișor?
– Acum… fugiiiiiiiim!

La școală, doamna profesoară l-a întrebat pe George:
– Ce parte de vorbire este “ou”?
– Substantiv!
– Și ce număr?
– Singular!
– Și ce gen?
– Nu pot raspunde! a spus George.
– De ce?!
– Pentru că nu știu dacă din el va ieși un cocoș sau o găină!

O doamnă şi-a pierdut poşeta în agitaţia de la cumpărături. A fost găsită de către un băieţel cinstit, care i-a returnat-o.
Uitându-se în poşetă, ea a observat:
– Hmmm… când mi-am pierdut poşeta aveam o bancnotă de 20 de dolari. Acum am 20 bancnote de un dolar.
Băieţelul a răspuns repede:
– Aveţi dreptate, doamnă. Ultima data, când am găsit poşeta unei doamne, ea nu avea marunţiş pentru răsplată.

(Sursă imagine: robertantonescu.ro)

Ce spun copiii despre lucrurile sfinte

copil-1-600x450„Călugării și-au făcut meserie din rugat, pentru că ei au văzut că nu poate să existe meserie mai frumoasă decât să vorbești tot timpul cu Dumnezeu.” (9 ani)

„Călugării nu sunt așa de vorbăreți, pentru că, dacă Îl lasă pe Dumnezeu să le vorbească toată ziua, ei s-au obișnuit să tacă mult, ca să-L asculte – că nu pot să-L întrerupă tocmai pe Dumnezeu.” (8 ani)

„Biserica e sfântă și rămâne sfântă chiar dacă intră în ea mulți păcătoși, că biserica de aia e facută, ca păcătoșii care intră să-și facă acolo antene pentru Dumnezeu.” (12 ani)

„Dumnezeu se înțelege mai ușor cu copiii mici, că cei mici au suflet mai încăpător. La oamenii mari e o înghesuială de rele, că nici n-ai unde să stai.” (10 ani)

„Biserica nu iubește plăcerea, că plăcerea îți aduce să spui mereu că mai vrei, pe când mulțumirea îți aduce să spui că-ți ajunge.” (9 ani)

”Nu e bine să stai cu păcatul în tine, trebuie să fugi la spovedit, ca păcatul din tine să nu facă pui de păcați.” (10 ani)

„Postim ca să nu ne mai gândim numai la gusturi de mâncare și să ne mai gândim și la gustul de Dumnezeu.” (11 ani)

„Cei care nu-L găsesc pe Dumnezeu sunt cei care Îl caută din interes.” (12 ani)

„Milostivul e rar, că mila n-o găsești pe toate drumurile, deoarece ea trebuie cultivată.” (14 ani)

„Sfinții au aureola rotundă și nu pătrată, ca să nu facă vreun rău nici măcar din greșeală – că poate, cine știe, când se ridică la cer, să nu înțepe cu vreun colț o pasăre în zbor.” (13 ani)

„Oamenii care cred în Dumnezeu se dezvoltă mai repede decât ceilalți oameni, pentru că ei ajung să-și dezvolte esențialul.” (15 ani)

”Ne dăm seama că Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii la fel, că dacă te desparți de El și mai târziu te întorci la El, nu ține supărare și te ajută la fel ca și pe cei care au fost tot timpul cu El.” (11 ani)

„Inima bate, bate până se stinge, că inima este ca lumânarea și dacă tu crezi în Dumnezeu, El ți-o aprinde din nou in Cer.” (9 ani)

(Sursă text: Miriam Turism
Sursă imagine: Gânduri din Ierusalim)

Ce spun copiii despre Crăciun

funny-kid-christmasCe daruri i-au adus cei trei magi lui Isus?

Cei trei magi au adus ulei de cocos, niște dulciuri și niște aur. (6 ani)

Nu știu ce i-au adus cei trei magi lui Isus, dar eu i-aș fi dat o cutie cu biscuiți. Cred că lui Isus, Mariei și lui Iosif le-ar fi prins bine câte un biscuit. (6 ani)

Ei i-au adus lui Isus aur și mir, dar eu i-aș fi dus o pătură calduroasă. (5 ani)

Nu știu ce daruri i-au adus, dar un set Lego ar fi fost o idee bună. (7 ani)

Cine a fost îngerul Gavril?

Îngerul Gavril a fost un elf mare și alb. El i-a ajutat pe Maria și Iosif să aibă grijă de Isus – a fost un fel de doctor. (6 ani)

Îngerul Gavril zbura încoace și încolo toată ziua. (5 ani)

Cine este Isus?

Isus a fost un rege și a purtat coroană, chiar dacă era copil. Era o coroană foarte mică. (5 ani)

Isus este băiețelul Mariei și al lui Dumnezeu. (7 ani)

Isus este foarte bătrân, S-a născut de Crăciun acum 2016 ani. (6 ani)

Cine sunt părinții lui Isus?

Părinții lui au fost Iosif și Maria. Știu sigur, pentru că eu am fost Iosif în piesa de Crăciun. (7 ani)

Părinții lui Isus au fost Dumnezei. (6 ani)

(Sursă text: Funny things children say at Christmas
Sursă imagine: WallpaperUP)

Dumnezeu e ca… zahărul!

zaharMai erau cinci minute până să înceapă ora. Copiii din clasa a V-a alergau prin sală gălăgioşi, dar şi emoţionaţi. La ora 16 fix aveau testare la religie. Când a intrat profesoara, tot freamătul ca de pădure în furtună s-a transformat într-o linişte de deşert tropical.

„Aş vrea să răspundeţi cu cuvintele voastre, simple, la două întrebări:
1. Cine este Dumnezeu?
2. Cum ştiţi că Dumnezeu există dacă nimeni nu L-a văzut?”

În 20 de minute toţi copiii au finalizat lucrarea. Profesoara le-a citit pe rând. 29 de lucrări erau repetitive. Cuvintele parcă erau aceleaşi: „Dumnezeu e Tatăl nostru”, „a făcut pământul, marea şi tot ce există”. Dar a treizecea? Era lucrarea lui Ernestino, un pici blond, mărunţel.
„Vino şi citeşte-ţi lucrarea în faţa clasei”.

Copilul a înaintat şovăielnic. Se temea de o umilinţă în faţa colegilor. Lacrimile îi inundau obrajii. Dar învăţătoarea l-a încurajat. Elevul a început citirea sughiţând:
„Dumnezeu este ca şi zahărul pe care mama îl pune în fiecare dimineaţă în ceai la micul dejun. Eu nu văd zahărul în ceaşcă, dar dacă mama nu îl pune, simt imediat că lipseşte! Aşa este şi Dumnezeu. Chiar dacă nu-L vedem. Dacă El nu este în viaţa noastră, viaţa este amară şi nu are gust.”

Sala a explodat în aplauze. Profesoara i-a mulţumit lui Ernestino şi a completat:
„Vedeţi copii, ceea ce face din noi înţelepţi nu e să cunoaștem multe lucruri. Ci să fim simpli, dar să ştim că Dumnezeu face parte din viaţa noastră.”

Filosofii se chinuie să-L definească pe Dumnezeu cu idei. Pictorii Îl scot din minte şi-L aştern colorat pe pânze. Pastorii Îl scot din suflet şi-L clădesc în cuvinte. Iar noi, muritorii, tot nu înţelegem. Dumnezeu nu e un concept greoi. Un neconcept. E simplu ca şi cămaşa lui Hristos. E respirabil ca şi aerul proaspăt de ianuarie. E dulce ca şi zahărul! Numai că nu poţi să ştii toate acestea decât dacă L-ai gustat mai întâi!

Vrei să trăieşti frumos, să trăieşti înţelept? Nu uita să pui zahăr în viaţa ta!

(Autor: Nicoale Geantă
Sursă imagine: WA Rural)