Mi-e somn… dar mă tratez :)

copii-razandNu ne-am mai amuzat de ceva timp cu cei micuți… și avem nevoie, mai ales acum, când iarna se luptă cu primăvara și somnul cu responsabilitățile. :))

Un trecător a observat pe cealaltă parte a străzii un copil care nu ajungea la sonerie, deși sărea și se chinuia. Omul a traversat și a sunat el la sonerie, după care s-a aplecat spre micuț:
– Și acum ce facem, puișor?
– Acum… fugiiiiiiiim!

La școală, doamna profesoară l-a întrebat pe George:
– Ce parte de vorbire este “ou”?
– Substantiv!
– Și ce număr?
– Singular!
– Și ce gen?
– Nu pot raspunde! a spus George.
– De ce?!
– Pentru că nu știu dacă din el va ieși un cocoș sau o găină!

O doamnă şi-a pierdut poşeta în agitaţia de la cumpărături. A fost găsită de către un băieţel cinstit, care i-a returnat-o.
Uitându-se în poşetă, ea a observat:
– Hmmm… când mi-am pierdut poşeta aveam o bancnotă de 20 de dolari. Acum am 20 bancnote de un dolar.
Băieţelul a răspuns repede:
– Aveţi dreptate, doamnă. Ultima data, când am găsit poşeta unei doamne, ea nu avea marunţiş pentru răsplată.

(Sursă imagine: robertantonescu.ro)

Ce spun copiii despre lucrurile sfinte

copil-1-600x450„Călugării și-au făcut meserie din rugat, pentru că ei au văzut că nu poate să existe meserie mai frumoasă decât să vorbești tot timpul cu Dumnezeu.” (9 ani)

„Călugării nu sunt așa de vorbăreți, pentru că, dacă Îl lasă pe Dumnezeu să le vorbească toată ziua, ei s-au obișnuit să tacă mult, ca să-L asculte – că nu pot să-L întrerupă tocmai pe Dumnezeu.” (8 ani)

„Biserica e sfântă și rămâne sfântă chiar dacă intră în ea mulți păcătoși, că biserica de aia e facută, ca păcătoșii care intră să-și facă acolo antene pentru Dumnezeu.” (12 ani)

„Dumnezeu se înțelege mai ușor cu copiii mici, că cei mici au suflet mai încăpător. La oamenii mari e o înghesuială de rele, că nici n-ai unde să stai.” (10 ani)

„Biserica nu iubește plăcerea, că plăcerea îți aduce să spui mereu că mai vrei, pe când mulțumirea îți aduce să spui că-ți ajunge.” (9 ani)

”Nu e bine să stai cu păcatul în tine, trebuie să fugi la spovedit, ca păcatul din tine să nu facă pui de păcați.” (10 ani)

„Postim ca să nu ne mai gândim numai la gusturi de mâncare și să ne mai gândim și la gustul de Dumnezeu.” (11 ani)

„Cei care nu-L găsesc pe Dumnezeu sunt cei care Îl caută din interes.” (12 ani)

„Milostivul e rar, că mila n-o găsești pe toate drumurile, deoarece ea trebuie cultivată.” (14 ani)

„Sfinții au aureola rotundă și nu pătrată, ca să nu facă vreun rău nici măcar din greșeală – că poate, cine știe, când se ridică la cer, să nu înțepe cu vreun colț o pasăre în zbor.” (13 ani)

„Oamenii care cred în Dumnezeu se dezvoltă mai repede decât ceilalți oameni, pentru că ei ajung să-și dezvolte esențialul.” (15 ani)

”Ne dăm seama că Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii la fel, că dacă te desparți de El și mai târziu te întorci la El, nu ține supărare și te ajută la fel ca și pe cei care au fost tot timpul cu El.” (11 ani)

„Inima bate, bate până se stinge, că inima este ca lumânarea și dacă tu crezi în Dumnezeu, El ți-o aprinde din nou in Cer.” (9 ani)

(Sursă text: Miriam Turism
Sursă imagine: Gânduri din Ierusalim)

Ce spun copiii despre Crăciun

funny-kid-christmasCe daruri i-au adus cei trei magi lui Isus?

Cei trei magi au adus ulei de cocos, niște dulciuri și niște aur. (6 ani)

Nu știu ce i-au adus cei trei magi lui Isus, dar eu i-aș fi dat o cutie cu biscuiți. Cred că lui Isus, Mariei și lui Iosif le-ar fi prins bine câte un biscuit. (6 ani)

Ei i-au adus lui Isus aur și mir, dar eu i-aș fi dus o pătură calduroasă. (5 ani)

Nu știu ce daruri i-au adus, dar un set Lego ar fi fost o idee bună. (7 ani)

Cine a fost îngerul Gavril?

Îngerul Gavril a fost un elf mare și alb. El i-a ajutat pe Maria și Iosif să aibă grijă de Isus – a fost un fel de doctor. (6 ani)

Îngerul Gavril zbura încoace și încolo toată ziua. (5 ani)

Cine este Isus?

Isus a fost un rege și a purtat coroană, chiar dacă era copil. Era o coroană foarte mică. (5 ani)

Isus este băiețelul Mariei și al lui Dumnezeu. (7 ani)

Isus este foarte bătrân, S-a născut de Crăciun acum 2016 ani. (6 ani)

Cine sunt părinții lui Isus?

Părinții lui au fost Iosif și Maria. Știu sigur, pentru că eu am fost Iosif în piesa de Crăciun. (7 ani)

Părinții lui Isus au fost Dumnezei. (6 ani)

(Sursă text: Funny things children say at Christmas
Sursă imagine: WallpaperUP)

Dumnezeu e ca… zahărul!

zaharMai erau cinci minute până să înceapă ora. Copiii din clasa a V-a alergau prin sală gălăgioşi, dar şi emoţionaţi. La ora 16 fix aveau testare la religie. Când a intrat profesoara, tot freamătul ca de pădure în furtună s-a transformat într-o linişte de deşert tropical.

„Aş vrea să răspundeţi cu cuvintele voastre, simple, la două întrebări:
1. Cine este Dumnezeu?
2. Cum ştiţi că Dumnezeu există dacă nimeni nu L-a văzut?”

În 20 de minute toţi copiii au finalizat lucrarea. Profesoara le-a citit pe rând. 29 de lucrări erau repetitive. Cuvintele parcă erau aceleaşi: „Dumnezeu e Tatăl nostru”, „a făcut pământul, marea şi tot ce există”. Dar a treizecea? Era lucrarea lui Ernestino, un pici blond, mărunţel.
„Vino şi citeşte-ţi lucrarea în faţa clasei”.

Copilul a înaintat şovăielnic. Se temea de o umilinţă în faţa colegilor. Lacrimile îi inundau obrajii. Dar învăţătoarea l-a încurajat. Elevul a început citirea sughiţând:
„Dumnezeu este ca şi zahărul pe care mama îl pune în fiecare dimineaţă în ceai la micul dejun. Eu nu văd zahărul în ceaşcă, dar dacă mama nu îl pune, simt imediat că lipseşte! Aşa este şi Dumnezeu. Chiar dacă nu-L vedem. Dacă El nu este în viaţa noastră, viaţa este amară şi nu are gust.”

Sala a explodat în aplauze. Profesoara i-a mulţumit lui Ernestino şi a completat:
„Vedeţi copii, ceea ce face din noi înţelepţi nu e să cunoaștem multe lucruri. Ci să fim simpli, dar să ştim că Dumnezeu face parte din viaţa noastră.”

Filosofii se chinuie să-L definească pe Dumnezeu cu idei. Pictorii Îl scot din minte şi-L aştern colorat pe pânze. Pastorii Îl scot din suflet şi-L clădesc în cuvinte. Iar noi, muritorii, tot nu înţelegem. Dumnezeu nu e un concept greoi. Un neconcept. E simplu ca şi cămaşa lui Hristos. E respirabil ca şi aerul proaspăt de ianuarie. E dulce ca şi zahărul! Numai că nu poţi să ştii toate acestea decât dacă L-ai gustat mai întâi!

Vrei să trăieşti frumos, să trăieşti înţelept? Nu uita să pui zahăr în viaţa ta!

(Autor: Nicoale Geantă
Sursă imagine: WA Rural)

Zâmbete la început de săptămână

primary-school-kidsO nouă săptămână, o nouă zi de luni în care ”nici iarba nu crește”, cum ar zice unii 🙂 Pentru mine nu e chiar atât de rea ziua de luni, dar m-am gândit că totuși nu strică să o începem zâmbind. Așa că… să vedem ce ne-au mai pregătit micii noștri prieteni. 😀

La câteva săptămâni după moartea bunicului, mama l-a găsit pe băiețelul de șapte ani plângând în patul lui. Murise și bunica lui cu un an înainte și lui Kyle îi era foarte dor de amândoi.
”Lasă, Kyle, nu mai plânge!”, a încercat mama să-l mângâie. ”Când vom muri și noi, vom merge în cer și ne vom întâlni cu bunica și bunicul.”
”Ție ți-e ușor să vorbești, mama!”, a răspuns Kyle cu lacrimile șiroindu-i pe față. ”Tu nu mai atât de mult de așteptat!”

O fetiță de șase ani era foarte curioasă și punea multe întrebări. Sătulă de atâtea întrebări, într-o zi, mama i-a spus:
”Tess, curiozitatea a omorât pisica, nu știai?” (”Curiosity killed the cat” – proverb englez)
”Nu știam, mama!”
”Ei bine, a fost odată o pisică foarte curioasă. Într-o zi, de curioasă ce era, s-a uitat într-o groapă mare, a căzut în ea și a murit!”
”Și ce era în groapă?” a întrebat Tess intrigată.

Mama a mers la cumpărături cu băiețelul de patru ani. În loc să-și poată face cumpărăturile, mama a fost nevoită să fugă după el prin tot magazinul. Într-un final, obosită, l-a amenințat:
”Vrei să te ia un nene străin?”
Băiețelul a fost încântat de idee:
”Și o să mă ducă nenea la grădina zoologică?”

(Sursă imagine: Starting Primary School)

Râsul este cel mai bun medicament

KidsLaughing500x273Când ați râs ultima dată? Dacă nu s-a întâmplat azi, sper să vă pot fi de ajutor cu ceea ce urmează. Dacă nu veți râde chiar cu poftă, măcar un zâmbet aș vrea să văd. 🙂

Tommy, un băiețel de patru ani și tatăl lui se plimbau pe plajă, când au observat un pescăruș mort întins pe nisip. Tommy l-a întrebat pe tatăl lui:
”Tati, ce a pățit pasărea asta?”
Tatăl i-a răspuns:
”Fiule, pasărea a murit și s-a dus în cer.”
Dar Tommy a avut o nelămurire:
”Păi atunci, Dumnezeu l-a aruncat înapoi?”

Un băiețel răsfoia fascinat Biblia veche a familiei. Deodată, din Biblie a căzut o frunză care fusese presată între paginile ei.
”Mama, uite ce am găsit!” a strigat băiețelul.
”Ce ai acolo, dragule?” l-a întrebat mama.
Cu uimire în glas, băiețelul i-a răspuns:
”Cred că este costumul lui Adam!”

Un tată se grăbea să-și ducă băiatul de opt ani la școală și a trecut pe roșu la semafor.
”Ah, cred că tocmai am făcut o mișcare ilegală!” a spus tatăl.
”A, nu-i nimic, tata! Mașina poliției din spatele nostru a făcut la fel!” l-a ”liniștit” băiatul.

(Sursă imagine: Julian and his big red box of magic)

Copiii ne colorează viața

children-in-the-rainE o primăvară capricioasă, soarele se arată cu destul de multă zgârcenie… dar și ce bucurie mă cuprinde când îl văd și îl simt din plin! 🙂 Acum privesc pe fereastră la cerul înnorat și ploaia măruntă care cade ușor… și mă gândesc că n-ar strica un pic de veselie, ca să îmi mai coloreze ziua gri. Și vreau să aduc un zâmbet pe chipul celor ce citesc, cu ce altceva, decât cu vorbe de duh copilărești? Eu zic că sunt cea mai pură formă de distracție. :))

La clasa a II-a, învățătoarea le prezenta o problemă elevilor:
”Să spunem că doisprezece oi sunt pe pășune și șase dintre ele sar gardul să intre în staul. Câte oi au mai rămas pe pășune?”
”Niciuna”, a răspuns micul Robert.
”Niciuna? Robert, nu știi lecția la aritmetică!”
”Doamna învățătoare, nu știți ce fac oile? Când una sare, toate sar!”

La școala duminicală, copiii învățau cum Dumnezeu a creat lumea și ființele umane. Micul Johnny a ascultat cu atenție relatarea despre crearea Evei din una dintre coastele lui Adam. Peste câteva zile, mama l-a găsit stând întins în pat și l-a întrebat:
”Johnny, ce-ai pățit, ești bolnav?”
Johnny a răspuns:
”Mă doare într-o parte. Cred că voi avea o soție!”

Un băiețel de șase ani îi tot povestea învățătoarei lui despre bebelușul care urma să se nască în familia lui.
Într-o zi, mama l-a chemat ca să simtă mișcările copilașului nenăscut. Băiețelul a fost tare impresionat, dar nu a spus nimic și a încetat să-i mai pomenească învățătoarei acest subiect.
Învățătoarea l-a întrebat într-un final:
”Tommy, ce s-a mai întâmplat cu frățiorul sau surioara ta?”
Tommy a izbucnit în lacrimi, spunând:
”Cred că mama l-a mâncat pe bebeluș!”

(Sursă imagine: Written by Meredith)