Citate favorite

20170409_162922Astăzi e timpul pentru ”Citate favorite”, serial găzduit de către doamna Zinnaida. Am ajuns la episodul IV cu citate din cartea ”Cu Dumnezeu în subterană” de Richard Wurmbrand. E prea profundă această carte ca să fie cuprinsă într-un singur episod. 🙂

Trebuia să mâncăm, așa că mi-am golit farfuria.
”Cum de-ați putut?” a întrebat Hogea, căruia i se întorsese stomacul pe dos.
”Este un secret creștin”, am spus eu. ”În timp ce mănânc lături, mă gândesc la cuvintele sfântului Pavel: Bucurați-vă cu cei ce se bucură. Apoi îmi amintesc de prietenii din America: acum ei mănâncă pui fript, iar eu Îi mulțumesc Domnului împreună cu ei, înghițind prima mea gură cu lături. După asta, mă bucur cu prietenii mei din Anglia, care acum probabil că mănâncă friptură de vacă. Și mai înghit o gură. În felul acesta, evocându-mi mai multe țări unde-i bine, mă bucur cu cei ce se bucură… și rămân în viață.”

”Sunteți foarte liniștit când stați culcat”, a zis el, în timp ce alții de pe lângă noi se vânzoleau. ”Ce credeți, vă ajută și în această privință sfântul Pavel?”
Am replicat:
”Da, pentru că acum mă bucur cu cei din vest, gândindu-mă la casele lor confortabile și la cărțile pe care le au, la vacațele pe care le pot plănui, la muzica pe care o ascultă, la dragostea pe care o poartă soțiilor și copiilor lor. Și-mi reamintesc a doua parte a versetului din Epistola către Romani: Și plângeți cu cei ce plâng. Sunt sigur că, în vest, multe mii de oameni se gândesc la noi și încearcă să ne ajute cu rugăciunile lor.”

Din milă izvorăște iubirea, și iubirea dintre oameni este unul din marile țeluri ale creștinismului. Noi îi condamnăm pe oameni, dar cât de rar le arătăm iubirea care ar putea să-i salveze, oprindu-i de la crimă!

”Un fiu este o ființă care se naște ca rod al dragostei dintre o femeie și un bărbat. Nici un creștin nu crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu în acest sens. Noi Îl numim Fiul lui Dumnezeu în alt sens, într-un sens unic, ca având același caracter și aceleași atribute cu ale Creatorului. El este Fiul, deoarece vădește amprenta divinității, așa cum un om o are pe a tatălui său. El este Fiul lui Dumnezeu fiindcă răspândește în jur dragoste și adevăr ca nimeni altul. Acesta este sensul în care noi Îl numim Fiul lui Dumnezeu.”
”În sensul acesta sunt și eu de acord”, a zis Nasim cu surâsul său grav de musulman.

Isus nu respinge pe nimeni dintre cei care-L iubesc, chiar dacă aceștia nu cunosc adevărata calitate a celui pe care-L iubesc. Tâlharul pocăit de pe Golgota Îl numește pe Isus doar ”om”, dar Isus i-a făgăduit că va fi alături de El în rai. 

”Dacă Isus putea să transforme într-adevăr apa în vin”, a spus odată Călescu, ”de ce n-a deschis o prăvălie ca să facă avere?”
Rodion a zis:
”Desigur, nimeni nu poate dovedi că Mântuitorul a săvârșit această minune. Dar pot să vă încredințez de ceea ce am văzut cu proprii mei ochi, anume că El poate preface vinul în mobilă.”
”Uluitor!” a chicotit Călescu.
”Da”, a spus Rodion. ”Înainte de mă fi convertit, îmi cheltuiam fiecare bănuț pe băutură, iar nevastă-mea n-avea nici măcar un scaun pe care să șadă. Când am renunțat la băutură, am economisit banii și cu ei ne-am mobilat casa.”

”Ce rost are postul?”
I-am spus:
”Mai întâi, dovedește că spiritul este stăpân peste trup. În al doilea rând, mă scutește de obișnuitele certuri legate de hrană. În al treilea rând – ei bine, dacă în pușcărie un creștin nu se abține de la mâncare, atunci ce alte mijloace ar avea pentru a-i ajuta pe alții?”

Mihai a zis:
”Tată, ai trecut prin atâtea! Aș vrea să știu ce ai învățat din toate acele suferințe.”
Am răspuns:
”Copii, în tot acest timp, aproape că am uitat Biblia. Dar am avut întotdeauna în minte patru lucruri. Mai întâi că există un Dumnezeu. În al doilea rând, că Hristos este Mântuitorul nostru. Într-al treilea, că există viață veșnică. Iar într-al patrulea rând că iubirea este calea cea mai bună.”

Citate favorite

Cu Dumnezeu in subteranaDoamna Zinnaida găzduiește în fiecare luni serialul ”Citate favorite”.  Astăzi mă voi opri din nou asupra  cărții ”Cu Dumnezeu în subterană”, scrisă de pastorul Richard Wurmbrand, și care povestește cum a suferit acesta în închisoare pentru credința în Isus Hristos.

Părintele Suroianu era înconjurat de o asemenea aură de sfințenie, încât te simțeai îmboldit să-i spui acestui om întregul adevăr. Chiar și eu, care nu credeam în taina spovedaniei, i-am dezvăluit sentimentul meu de disperare și păcate despre care nu mai vorbisem niciodată cu nimeni. Adesea, rădăcinile răului nu sunt complet scoase la iveală la spovedanie. Dar, cu cât mă acuzam mai mult, cu atât mai mult mă privea părintele Suroianu cu dragoste și nu cu dispreț.

Nu saluta niciodată cu ”Bună dimineața”, ci cu formula biblică ”Pururea vă bucurați!” El mi-a spus: ”În ziua în care nu poți zâmbi, nu-ți deschide prăvălia. Pentru zâmbet te folosești numai de șaptesprezece mușchi ai feței, dar pentru a te încrunta – de treizeci și trei!”

E un mare păcat să nu te bucuri. Găsești întotdeauna motive pentru a te bucura. Există un Dumnezeu în cer și în inimă. Azi dimineață am avut o bucată de pâine. A fost așa de bună! Uită-te acum, soarele strălucește și aici mă iubesc atât de mulți oameni. Fiecare zi în care nu te bucuri este o zi pierdută, fiule. N-o să te mai întâlnești niciodată cu ziua aceea.

Ceea ce numim rău nu e adesea decât un bine care n-a fost încă dus până la capăt. Povestea lui Iosif din Biblie ne arată că nu poți să știi niciodată dacă ceea ce se petrece este bun sau rău, până când nu vezi sfârșitul. Când un pictor începe un portret, tot ceea ce vezi este un amalgam de culori. Trece timp până când din noianul de culori răsare modelul. Toată lumea admiră portretul Monei Lisa, dar lui Leonardo i-au trebuit patruzeci de ani ca să-l desăvârșească. Urcușul pe munte e greu, mai înainte de a te putea bucura de priveliștea de pe culmi.

Mi-am amintit că eu fusesem procuror în procesul lui de condamnare. Omul nu mi-a reproșat-o niciodată, dar, răsplătindu-mi răul cu binele, mi-a dat un exemplu care m-a convins să devin creștin.

Într-una din faimoasele ei cărți, Helen Keller a spus că, deși n-a văzut niciodată cerul înstelat, avea raiul în inimă. Ea a fost aleasă de Dumnezeu pentru a înfățișa frumusețea creației divine în fața unei lumi înzestrate cu toate simțurile, dar care adesea nu e în stare să le folosească.

Dumnezeu a făcut și cerul și pământul, și viața ta, și atât de multă frumusețe, Iosif! Există un sens în suferința ta, așa cum a fost unul în suferința lui Isus, fiindcă moartea Lui pe cruce este aceea care a salvat omenirea!

În satul meu s-a făcut o slujbă pentru săraci. Era toată lumea de față, în afară de un țăran bogat, a cărui strană a rămas goală. În timp ce noi ne gândeam cât de buni suntem noi în comparație cu el, fiul lui a intrat în biserică, aducând patru saci cu grâu, pe care i-a lăsat lângă ușă, zicând: ”Tatăl meu trimite rugăciunea sa.” Omul acela a făcut ceva pentru a aduce pe pământ împărăția lui Dumnezeu.

(Sursă imagine: kerigma.ro)

Citate favorite

jane-eyre_1_fullsizeCine nu a auzit de Jane Eyre? Dacă nu ați citit încă această carte, eu aș zice că trebuie să o puneți pe lista de lectură. 🙂 Și ca să vă conving, voi cita câteva fragmente din ea, la ediția de astăzi a serialului găzduit de doamna Zinnaida:

Dragă cititorule, sper să nu simţiţi niciodată ce simţeam eu atunci. Ochii voştri să nu verse vreodată lacrimi atât de tumultoase şi fierbinţi ca cele vărsate de mine. Să nu înălţaţi către cer rugăciuni pline de disperare şi agonie ca cele rostite de buzele mele. Să nu vă temeţi niciodată, ca mine, că sunteţi pricina nefericirii persoanei pe care o iubiţi din toată inima.

Oamenii supuși greșelilor n-ar trebui să-și însușească pe nedrept o putere ce nu poate fi încredințată fără primejdii decât ființelor desăvârșite și dumnezeiești.

Este inutil să spui că fiinţele omeneşti ar trebui să se mulţumească doar cu linişte; ele au nevoie de acţiune şi dacă nu o pot găsi, o creează.

Nu cred, domnule, că aveți dreptul să-mi porunciți numai pentru că sunteți mai bătrân sau pentru că ați cunoscut lumea mai bine decât mine. Dreptul de a vă aroga aceasta superioritate depinde de felul cum v-ați folosit timpul și experiența.

Trebuia să stăvilesc goana iute a amintirilor înainte de a tremura în faţa jalnicului prezent.

Teme-te de remușcări când ești tentată să te abați de la drumul drept, domnișoară Jane; remușcările sunt otrava vieții.

Cum aș putea să prefer pe moștenitorul răsfățat al unei familii bogate, care și-ar urî guvernanta ca pe un lucru supărător, în locul sărmanei orfane ce caută o prietenă în educatoarea ei?

Pot trăi singură, dacă demnitatea și împrejurările îmi cer s-o fac. Nu trebuie să-mi vând sufletul pentru a cumpăra fericire. Am o comoară interioară, cu care m-am născut, care poate să mă țină în viață când toate plăcerile din afară îmi sunt refuzate sau oferite la un preț pe care nu-l pot plăti.

Se presupune că femeile sunt în general calme, dar femeile sunt aidoma bărbaților, ele au nevoie să-și antreneze și să-și dezvolte aptitudinile și le trebuie un câmp de luptă pentru eforturile lor, la fel ca și bărbaților; ele suferă când constrângerea e prea aspră, când lâncezeala e deplină, exact la fel cum suferă și bărbații.

Clădirea cea duşmănoasă mi-apărea iar înaintea ochilor; viitorul meu rămânea încă nesigur şi inima mi-era încă îndurerată. Mă simţeam tot un drumeţ rătăcitor, dar acum aveam mai multă încredere în mine şi în puterile mele, mai puţină teamă de asuprire. Vechile răni pricinuite de nedreptăţile îndurate erau pe deplin lecuite şi jarul resentimentelor se stinsese.

Este mult mai bine să înduri cu răbdare o durere usturătoare pe care nimeni în afară de tine nu o simte, decât să faci în pripă şi negândit un lucru ale cărui urmări îi vor afecta pe toţi cei care au legătură cu tine – şi-apoi, Biblia ne spune să răspundem răului cu bine.

Fiecare atom al cărnii tale îmi este drag ca şi cum ar fi al meu: în durere şi boală mi-ar fi în continuare drag.

(Sură imagine: elefant.ro)

Citate favorite

11300

Doamna Zinnaida m-a invitat și pe mine să particip la un nou serial: ”Citate favorite” și voi onora cu drag această ”provocare”.

Prima carte care mi-a venit în minte și care m-a impresionat atât de mult încât să notez mai multe citate din ea (nu prea obișnuiesc eu să fac lucrul acesta :)) a fost o autobiografie: ”Viața în pantofii mei” de Elisabeth Mittelstädt. Și iată câteva crâmpeie din această poveste uimitoare de viață:

Dumnezeu poate folosi orice decizie pe care o iei pentru binele tău suprem. El nu justifică alegerile greșite, El le răscumpără.

Inividia se uită țintă la cealaltă persoană și spune: ”Mi-aș dori să am ceea ce ai tu!”
Empatia privește spre cealaltă persoană și spune: ”Ce aș putea să-ți dau din ceea ce am?”
Invidia se învârte în jurul sinelui și spune: ”Săracul de mine!”
Empatia se concentrează asupra celorlalți și spune: ”Dragii de voi!”
Invidia mă distruge și mă paralizează.
Empatia mă însuflețește și mă motivează.
Invidia este un păcat de moarte.
Empatia este o virtute minunată care Îl reflectă pe Hristos.

Dumnezeu nu-i cheamă pe cei care se cred capabili, ci îi înzestrează pe cei pe care-i cheamă.

Eu sunt un creion mic în mâna lui Dumnezeu, care scrie o scrisoare de dragoste lumii.

Dintr-o mie de încercări, nu sunt doar cinci sute care lucrează spre binele nostru, ci nouă sute nouăzeci și nouă plus una.

Acea pereche de pantofi albi pentru plimbare și-a găsit un loc special lângă patul meu. În fiecare dimineață, când îi priveam, îmi aminteam de atenția specială pe care mi-o acorda Dumnezeu. Timp de un an întreg, lună de lună, acești pantofi au fost singurul meu semn de speranță, amintindu-mi să cred în promisiunea lui Dumnezeu: Într-o zi, voi merge din nou!

Este uimitor ce poate face Dumnezeu prin cel ce are un pic de pasiune și determinare, transformând sămânța micuță a unei idei într-o lucrare înfloritoare. Ce sămânță micuță se află acum în mintea și în inima ta?

Dumnezeul nostru este vrednic de încredere, în ciuda suferinței. Eu Îl iubesc nu pentru ceea ce face, ci pentru ceea ce este. Și cât de recunoscătoare Îi sunt pentru că mi-a vindecat inima rănită! Și mă încred în El și în privința stării mele fizice.

Fie că lucrăm independent sau în echipă, vom avea parte de oponenți. Felul în care alegem să răspundem adversităților poate clădi sau distruge capacitatea noastră de a împlini scopurile pe care ne-am propus să le urmăm. Din fericire, în cea mai mare parte a ei, opoziția cu care ne confruntăm în viață lucrează în favoarea noastră. Ne provoacă. Ne învață. Ne face să ajungem ceva mai sus și să săpăm ceva mai adânc.

Pacea nu este absența necazului, ci este prezența lui Dumnezeu în mijlocul necazului.

(Sursă imagine: CLC România)

Fărâmiturile negresei

1brownies-october2013-istockphotoDoamna Baughman a fost învăţătoarea mea de școală duminicală în clasa a şasea. Într-o dimineaţă, ea a cumpărat o farfurie cu negrese pentru clasa noastră. În timp ce bunătăţile erau aşezate pe scaunul ei, ea a dat fiecărui copil un bilet de hârtie marcat cu cheltuieli de uz casnic: cheltuiala casei, factură de utilitate, plată de telefon, divertisment, etc.

Biletul meu avea „cheltuiala maşinii”. În scurtă vreme, doamna Baughman a ridicat tava cu negrese şi a început să numească cheltuielile scrise pe foi. Când îi dădeam cheltuielile noastre, ea ne recompensa pe fiecare cu o negresă.

„Cheltuiala maşinii”, a anunţat ea. Am sărit să îmi iau negresa de pe farfurie. În final, ultima negresă a dispărut.

Dar un băiat cu numele Donald îşi ţinea biletul nerecompensat. „Dumnezeu!” a strigat doamna Baughman. Donald veni în faţă sperând că învăţătoarea mai avea o negresă ascunsă undeva.

Cu un cuţit, doamna Baughman a răzuit fărâmiturile de pe fundul tavei în şerveţelul lui Donald. El nu a făcut o afacere prea bună – mă gândeam eu – s-a ales doar cu fărâmituri.

„Negresele reprezintă banii voştri”, ne-a explicat învăţătoarea. „Dacă nu dai imediat lui Dumnezeu partea Sa, probabil El nu va primi nimic, poate cu excepţia fărâmiturilor.”

Niciodată nu am uitat acea ilustraţie. În ziua în care prietenul meu Donald a primit doar fărâmituri de negresă, am învăţat că Dumnezeu ar trebui să aibă primul drept la orice avem.

În anii clasei doamnei Baugham m-am luptat cu dărnicia şi priorităţile. Dar de câte ori îmi amintesc de „Lecţia fărâmiturilor de la școala Duminicală”, îmi amintesc de Cine ar trebui şi trebuie întotdeauna să vină pe primul loc în viaţa mea.

(Sursă: totalschimbat.ro
Imagine: Today’s Parent)