O primăvară frumoasă!

Ce ar fi mai potrivit de 1 martie, decât să vă arăt două lucrări finalizate, pe care le vedeați în lucru cu ceva timp în urmă? Și să vă doresc o primăvară frumoasă, plină de lumină, căldură și culoare, chiar dacă afară sunt zăpezi și ger. Va veni ea primăvara, pentru că o așteptăm cu mult drag, într-un final va fi victorioasă asupra iernii! Sper ca aceste două lucrări să aducă un colțișor de primăvară în sufletele voastre! 🙂

IMG_2233IMG_2240_1

Să vină primăvara! :)

Prietena mea Ella e plină de idei 🙂 Avem din partea ei o nouă provocare: flori și culori. Astăzi, la mine este despre primăvară, chiar dacă iarna nu ne-a părăsit încă. Dar sunt speranțe mari să vină primăvara cât de curând, mai ales că am ghiocei înfloriți în grădină. 🙂

IMG_2171

Au înflorit din ianuarie și apoi a dat zăpada peste ei, am crezut că vor muri, dar sunt niște floricele tare puternice! Așa arată după ce au stat aproximativ două săptămâni sub zăpadă, iar apoi au venit vremuri mai blânde.

Și ca să vă arăt și ceva colorat, iată două lucrări încă neterminate, un tablou și o cutiuță, tot legate de primăvară, bineînțeles:

IMG_2176IMG_2179

Chiar dacă narcisele vor înflori abia în aprilie, eu mă delectez cu ele încă de pe acum. Să vină primăvara! 🙂

Un nou început

Anul 2017 este abia la început și ne oferă o nouă șansă: să fim mai buni, să trăim mai frumos, să nu mai repetăm greșelile din trecut. Haideți să profităm din plin de această șansă… și Dumnezeu să ne ajute la aceasta!

Pentru voi – și pentru mine 🙂 –  am pregătit o colecție de cântece numai bune pentru noi începuturi. Sper să vă inspire și să vă motiveze!

Mi-e dor de copilărie

June2010-9941webbMi-e dor de plimbările pe care le făceam cu tata la pădure și pe câmp, unde activitatea mea preferată era să culeg flori, cât mai multe! Orice buruiană pentru mine era o floare frumoasă și interesantă. Odată m-am pierdut de tata prin pădure… În drumul meu am trecut pe lângă o stână păzită de câini mari și fioroși, dar care nici măcar nu au lătrat la mine – sigur mâna păzitoare a lui Dumnezeu era deasupra mea! Am ajuns cumva la marginea pădurii și acolo m-am oprit, sperând că tata mă va găsi, că eu nu mai știam încotro să o iau. Și numai bine că pe acolo a ieșit și tata din pădure, speriat că nu mă găsea, pregătit să meargă acasă după fratele meu, ca să mă caute amândoi. Dar acum tata nu mai este…

Mi-e dor de drumurile lungi cu mașina, alături de tata și mama, până în satul natal al lui tata – în Bucovina, de rudele noastre vesele și primitoare, de vorbele lor hazlii și cu accent specific, de pâinea în formă de cozonac, de cireșele și căpșunii care nicăieri nu aveau un gust mai bun. Dar în timpul ultimului drum până la Bucovina tata s-a dus pe alte meleaguri, cele ale cerului…

Mi-e dor de jocurile copilărești și de cursele cu bicicleta alături de copiii vecinilor. Dar acum toți am crescut și avem cu totul alte preocupări…

Mi-e dor de grădiniță și de școala primară, de doamnele educatoare sau învățătoare, de colegii alături de care am trăit atâtea momente presărate cu peripeții de tot felul. Dar acum nu mai am vârsta necesară pentru asemenea activități…

Mi-e dor de vremuri demult apuse, pe care nu le voi mai trăi vreodată, decât în amintirile mele… Dar nu e totul pierdut, mai am și acum șansa de a trăi cu inocența și încrederea unui copil. Chiar dacă aceste trăsături nu mai sunt apreciate în lumea noastră, sunt de mare preț înaintea lui Dumnezeu: ”Dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.” (Matei 18:3)

(Sursă imagine: Momente în viață)

Zâmbete la început de săptămână

primary-school-kidsO nouă săptămână, o nouă zi de luni în care ”nici iarba nu crește”, cum ar zice unii 🙂 Pentru mine nu e chiar atât de rea ziua de luni, dar m-am gândit că totuși nu strică să o începem zâmbind. Așa că… să vedem ce ne-au mai pregătit micii noștri prieteni. 😀

La câteva săptămâni după moartea bunicului, mama l-a găsit pe băiețelul de șapte ani plângând în patul lui. Murise și bunica lui cu un an înainte și lui Kyle îi era foarte dor de amândoi.
”Lasă, Kyle, nu mai plânge!”, a încercat mama să-l mângâie. ”Când vom muri și noi, vom merge în cer și ne vom întâlni cu bunica și bunicul.”
”Ție ți-e ușor să vorbești, mama!”, a răspuns Kyle cu lacrimile șiroindu-i pe față. ”Tu nu mai atât de mult de așteptat!”

O fetiță de șase ani era foarte curioasă și punea multe întrebări. Sătulă de atâtea întrebări, într-o zi, mama i-a spus:
”Tess, curiozitatea a omorât pisica, nu știai?” (”Curiosity killed the cat” – proverb englez)
”Nu știam, mama!”
”Ei bine, a fost odată o pisică foarte curioasă. Într-o zi, de curioasă ce era, s-a uitat într-o groapă mare, a căzut în ea și a murit!”
”Și ce era în groapă?” a întrebat Tess intrigată.

Mama a mers la cumpărături cu băiețelul de patru ani. În loc să-și poată face cumpărăturile, mama a fost nevoită să fugă după el prin tot magazinul. Într-un final, obosită, l-a amenințat:
”Vrei să te ia un nene străin?”
Băiețelul a fost încântat de idee:
”Și o să mă ducă nenea la grădina zoologică?”

(Sursă imagine: Starting Primary School)

A înviat Hristos, mormântul Lui e gol!

Peste o săptămână vom sărbători din nou învierea lui Hristos… Ce bine ar fi să nu fie doar o sărbătoare care vine și pleacă, în fiecare an, și nu înseamnă prea mult – ci să lase un ecou în sufletele noastre! Să ne bucurăm că moartea nu are putere asupra lui Dumnezeu, că învierea lui Isus este o garanție a faptului că și noi, cei care credem în El, vom învia și vom trăi pentru veșnicie!

Vă las mai jos o colecție muzicală, care sper să vă ajute să intrați în atmosfera celei mai importante sărbători a creștinătății. Hristos a înviat!