Citate favorite

pe-aripile-vantului-rezumatE luni, e timpul pentru ”Citate favorite”, serial găzduit de către doamna Zinnaida. Mi-am făcut tema pentru astăzi și am pregătit câteva fragmente din cartea ”Pe aripile vântului” de Margaret Mitchell, carte pe care am citit-o și am recitit-o de câteva ori. 🙂

Nimic în lumea asta nu ne poate distruge, dar ne putem distruge singuri tânjind mereu după lucrurile pe care nu le mai avem – şi gândindu-ne tot timpul la ele.

Aveam dreptate când am spus că nu vreau să privesc înapoi. Te doare prea mult, ţi se sfâşie inima şi nu mai poţi după aceea decât să priveşti înapoi. Acesta e defectul lui Ashley. Nu poate privi înainte. Nu poate vedea prezentul, se teme de viitor, aşa că se uită înapoi.

Toţi oamenii fac ceea ce cred că trebuie să facă, nu gândim şi nu făptuim toţi la fel şi nu e drept să judecăm pe alţii după noi înşine.

Erau toate frumoase, cu acea frumuseţe orbitoare care transfigurează chiar pe cea mai urâtă dintre femei, atunci când un bărbat o iubeşte şi o apără şi ea îi răspunde cu o dragoste însutită.

Ce senzaţie de singurătate… şi până acum nu se simţise niciodată singură, nici sufleteşte, nici trupeşte… la început, încerca să-şi înăbuşe gândurile, dar sinceritatea aspră care era la baza firii ei o împiedica…

Nu există fericire în căsătorie decât între fiinţe care se aseamănă.

Ştiam că nu mă iubeai când m-am însurat cu tine. Dar smintit cum eram, credeam ca te pot face să ţii la mine. Poţi să râzi, dacă vrei, dar mă gândeam să am grijă de tine, să te răsfăţ, să-ţi dau tot ce voiai. Voiam să mă căsătoresc cu tine şi să te ocrotesc, să te las să faci tot ce pofteşti ca să fii fericită. Trecuseşi prin atâtea. Nimeni nu ştia mai bine ca mine prin câte ai trecut, şi voiam să lupt eu în locul tău. Voiam să te joci ca un copil, un copil curajos, încăpăţânat şi neînţelegător.

Nu, nu voia să îşi crească copiii în acest iad de ură şi de nesiguranţă, de violenţă şi de sărăcie. Pentru nimic în lume nu voia să cunoască copiii ei ceea ce cunoscuse ea. Dorea pentru ei o lume ferită de nesiguranţă, o lume în care să domnească ordinea, în care ar putea să privească înainte şi să ştie că îi aşteaptă un viitor sigur, o lume în care copiii ei vor avea parte numai de blândeţe şi căldură, de hrană bună şi îmbrăcăminte frumoasă.

Ştia că, după pilda lor, ar fi trebuit să creadă cu tărie că o doamnă rămâne întotdeauna doamnă, chiar dacă ajunge să trăiască în sărăcie.

O să mă gândesc la asta mâine, la Tara. O să fiu mai liniştită atunci. Mâine voi face un plan ca să-l aduc înapoi. La urma urmelor, e şi mâine o zi.

(Sursă imagine: Cutezătorii)

Citate favorite

jane-eyre_1_fullsizeCine nu a auzit de Jane Eyre? Dacă nu ați citit încă această carte, eu aș zice că trebuie să o puneți pe lista de lectură. 🙂 Și ca să vă conving, voi cita câteva fragmente din ea, la ediția de astăzi a serialului găzduit de doamna Zinnaida:

Dragă cititorule, sper să nu simţiţi niciodată ce simţeam eu atunci. Ochii voştri să nu verse vreodată lacrimi atât de tumultoase şi fierbinţi ca cele vărsate de mine. Să nu înălţaţi către cer rugăciuni pline de disperare şi agonie ca cele rostite de buzele mele. Să nu vă temeţi niciodată, ca mine, că sunteţi pricina nefericirii persoanei pe care o iubiţi din toată inima.

Oamenii supuși greșelilor n-ar trebui să-și însușească pe nedrept o putere ce nu poate fi încredințată fără primejdii decât ființelor desăvârșite și dumnezeiești.

Este inutil să spui că fiinţele omeneşti ar trebui să se mulţumească doar cu linişte; ele au nevoie de acţiune şi dacă nu o pot găsi, o creează.

Nu cred, domnule, că aveți dreptul să-mi porunciți numai pentru că sunteți mai bătrân sau pentru că ați cunoscut lumea mai bine decât mine. Dreptul de a vă aroga aceasta superioritate depinde de felul cum v-ați folosit timpul și experiența.

Trebuia să stăvilesc goana iute a amintirilor înainte de a tremura în faţa jalnicului prezent.

Teme-te de remușcări când ești tentată să te abați de la drumul drept, domnișoară Jane; remușcările sunt otrava vieții.

Cum aș putea să prefer pe moștenitorul răsfățat al unei familii bogate, care și-ar urî guvernanta ca pe un lucru supărător, în locul sărmanei orfane ce caută o prietenă în educatoarea ei?

Pot trăi singură, dacă demnitatea și împrejurările îmi cer s-o fac. Nu trebuie să-mi vând sufletul pentru a cumpăra fericire. Am o comoară interioară, cu care m-am născut, care poate să mă țină în viață când toate plăcerile din afară îmi sunt refuzate sau oferite la un preț pe care nu-l pot plăti.

Se presupune că femeile sunt în general calme, dar femeile sunt aidoma bărbaților, ele au nevoie să-și antreneze și să-și dezvolte aptitudinile și le trebuie un câmp de luptă pentru eforturile lor, la fel ca și bărbaților; ele suferă când constrângerea e prea aspră, când lâncezeala e deplină, exact la fel cum suferă și bărbații.

Clădirea cea duşmănoasă mi-apărea iar înaintea ochilor; viitorul meu rămânea încă nesigur şi inima mi-era încă îndurerată. Mă simţeam tot un drumeţ rătăcitor, dar acum aveam mai multă încredere în mine şi în puterile mele, mai puţină teamă de asuprire. Vechile răni pricinuite de nedreptăţile îndurate erau pe deplin lecuite şi jarul resentimentelor se stinsese.

Este mult mai bine să înduri cu răbdare o durere usturătoare pe care nimeni în afară de tine nu o simte, decât să faci în pripă şi negândit un lucru ale cărui urmări îi vor afecta pe toţi cei care au legătură cu tine – şi-apoi, Biblia ne spune să răspundem răului cu bine.

Fiecare atom al cărnii tale îmi este drag ca şi cum ar fi al meu: în durere şi boală mi-ar fi în continuare drag.

(Sură imagine: elefant.ro)

Iubire adevărată sau iluzii?

God is loveAți aflat și voi, nu-i așa, că astăzi se sărbătorește Valentine’s Day? 😛 Nu e rea ideea unei celebrări a iubirii, deși… sunt sigură că cine iubește, iubește tot anul, nu doar o zi pe an. Dar, ca mai toate sărbătorile în ultimul timp, și aceasta s-a transformat în ceva comercial și fără esență. Mi-a urat cineva azi ”Happy Valentine’s Day!” și i-am răspuns că eu nu sărbătoresc, dar totuși i-am întors urarea, că așa e politicos. :))

Și mi-am adus aminte de un articol pe tema aceasta, pe care l-am citit mai demult și pe care îmi doresc să-l fi scris eu, așa de bine îmi exprimă gândurile. Îl voi reda și aici, cu speciale aprecieri către Ella Roman – keep up the good work, girl! 🙂

”Nu stârniţi, nu treziţi dragostea, până nu vine ea.” E unul din cele mai vechi sfaturi matrimoniale. Mă lasă rece tot marketingul acesta în care se vinde ”dragostea” şi poveştile siropoase care nu ţin decât câteva zile, cel mult câteva luni.

Dacă există o dragoste care nu are termen de valabilitate, aceea e din Dumnezeu; ”ea rămâne-n veci la fel, când toate-n jur se clatină rămâne; o poţi simti atunci când plângi, atunci când eşti voios, iubirea ce rămâne e Cristos.” Prea multe fete devin victimele propriei inimi, care e nespus de înşelătoare şi o urmează fără să consulte şi creierul.

Un bărbat adevarat e unul la un milion şi te va găsi dacă aştepţi şi eşti atât de pasionată de Dumnezeu, încât acel ”el” să-L caute mai întâi pe Domnul, ca să te găsească pe tine. Nici un băiat nu merită să plângi pentru el, prinţesă a lui Dumnezeu, așa că ridică-te, că îţi cade coroana! Cel care te va iubi nu te va face să plângi decât de bucurie. ”Aşteptarea celor neprihănite (parafrazare) nu va fi decât bucurie.”

Nu contează că eşti înconjurată de cupluri şi îţi vine să le invidiezi la maxim, atâta timp cât ştii că ai un vis în inimă pentru care lupţi: o poveste de dragoste scrisă de Dumnezeu.

Dacă în perioada când eşti singură nu eşti fericită cu tine, nu o să fii mai fericită doar pentru că un ”el” apare şi îţi şopteşte promisiuni. El ar trebui să te găsească împlinită, nu disperată după atenţie, fiindcă asta doar îl va pune pe fugă. Avem tendinţa, când ne îndrăgostim, să îl facem centrul universului, dar e doar un bărbat şi dacă încă nu ai aflat, toţi bărbaţii sunt păcătoşi şi dezamăgesc la un moment dat. Ai dezamăgit şi tu pe cineva, cel puţin o dată; e în natura umană.

Alege să fii diferită, chiar dacă asta înseamnă că-ţi vei atrage porecla ,,ciudata”. La sfârşitul unei perioade mai lungi sau mai scurte de aşteptare, te va găsi cel pentru care ai fost creată, şi nu va trebui decât să îl laşi să lupte pentru tine. Fetele care fac ele primul pas, ucid în bărbat ceva pus de Dumnezeu acolo: nevoia de a fi luptător, de a cuceri şi a explora munţii care îl despart de femeia iubită.

Celebrează şi tu dragostea azi, dar şi mâine şi în toate zilele ce vor veni, prin rugăciuni pentru el. Ştiai că îl poţi îmbrăţişa de la distanţă, atunci când te gândeşti la el şi te rogi pentru el?

(Sursă imagine: E vremea ta)