A venit primăvara și în grădina mea (2)

După cum v-am promis, voi încerca să vă încânt astăzi cu noi minunății pe care Dumnezeu le-a făcut să crească la mine în grădină – cu mențiunea că liliacul nu e al meu, dar îl primesc cu drag ”în vizită”, peste gard, de la vecini. 🙂

This slideshow requires JavaScript.

A venit primăvara și în grădina mea

Una din ocupațiile mele preferate este să fotografiez flori, în special cele care îmi înveselesc grădina sau casa. Bineînțeles că și anul acesta, cum s-au arătat primele semne de primăvara și au apărut cele dintâi floricele, cum am ieșit și eu în grădină cu aparatul de fotografiat. Nu mă pricep eu să fac poze artistice, nici să le editez, nici aparatul nu mă ajută foarte mult, dar totuși, cred că florile sunt frumoase oricum, așa că vi le arăt și vouă. 🙂

Cu ce altceva să încep decât cu… vestitorii primăverii, ghioceii:

Apoi toporașii, care au apărut de nicăieri și s-au răspândit peste tot prin grădină:

Urmează primulele (care am auzit că se mai numesc și mielușei) și brândușele – e primul lor an și sunt cam timide, dar sigur se vor mai ”dezgheța” până anul viitor. :))

Și narcisele, preferatele mele (oare puteți ghici de ce? :))

Abia aștept ca lalelele să-și scoată căpșoarele la lumină și pomii să se umple de flori… Sigur că voi ”imortaliza” și aceste minunății și poate le voi publica pe blog într-un episod viitor de frumusețe. 🙂 Până atunci, vă doresc tuturor o primăvară împodobită cu lumină, culoare și tot ce este mai frumos!

Copiii ne colorează viața

children-in-the-rainE o primăvară capricioasă, soarele se arată cu destul de multă zgârcenie… dar și ce bucurie mă cuprinde când îl văd și îl simt din plin! 🙂 Acum privesc pe fereastră la cerul înnorat și ploaia măruntă care cade ușor… și mă gândesc că n-ar strica un pic de veselie, ca să îmi mai coloreze ziua gri. Și vreau să aduc un zâmbet pe chipul celor ce citesc, cu ce altceva, decât cu vorbe de duh copilărești? Eu zic că sunt cea mai pură formă de distracție. :))

La clasa a II-a, învățătoarea le prezenta o problemă elevilor:
”Să spunem că doisprezece oi sunt pe pășune și șase dintre ele sar gardul să intre în staul. Câte oi au mai rămas pe pășune?”
”Niciuna”, a răspuns micul Robert.
”Niciuna? Robert, nu știi lecția la aritmetică!”
”Doamna învățătoare, nu știți ce fac oile? Când una sare, toate sar!”

La școala duminicală, copiii învățau cum Dumnezeu a creat lumea și ființele umane. Micul Johnny a ascultat cu atenție relatarea despre crearea Evei din una dintre coastele lui Adam. Peste câteva zile, mama l-a găsit stând întins în pat și l-a întrebat:
”Johnny, ce-ai pățit, ești bolnav?”
Johnny a răspuns:
”Mă doare într-o parte. Cred că voi avea o soție!”

Un băiețel de șase ani îi tot povestea învățătoarei lui despre bebelușul care urma să se nască în familia lui.
Într-o zi, mama l-a chemat ca să simtă mișcările copilașului nenăscut. Băiețelul a fost tare impresionat, dar nu a spus nimic și a încetat să-i mai pomenească învățătoarei acest subiect.
Învățătoarea l-a întrebat într-un final:
”Tommy, ce s-a mai întâmplat cu frățiorul sau surioara ta?”
Tommy a izbucnit în lacrimi, spunând:
”Cred că mama l-a mâncat pe bebeluș!”

(Sursă imagine: Written by Meredith)

Adă, Doamne, primăvara!

Prima dată când am auzit această melodie… m-a impresionat foarte mult, mai ales că mă simțeam ”cu sufletul înghețat”, cum îi spun și versurile. M-a ajutat să sper din nou, că oricât de grea ar fi viața și de oricât îngheț sufletesc aș avea parte, Dumnezeu poate să readucă lumina și căldura în viața mea!

A venit primăvara și pe la noi, chiar dacă e destul de capricioasă… dar oare în inimile noastre este primăvară sau stăpânește încă gerul iernii? Fie ca Dumnezeu să ne dea din nou dor de cele sfinte și putere să iubim… iar în sufletul nostru să fie o eternă primăvară!

E primăvară!

ToporasiOare mi-a auzit primăvara doleanțele, sau era timpul să se arate, în sfârșit, pe meleagurile noastre?

Sunt atât de fericită că a venit primăvara, a venit în toată splendoarea ei! Nu mă mai pot sătura de soare, cer albastru și nori albi, pufoși, de frumusețea și parfumul florilor. Toporașii mi-au împânzit grădina… chiar nu știu de unde au apărut, dar nu pot decât să mă bucur de gingășia lor.

Narcise si laleleAcum s-au cam ofilit deja, dar nu-i nimic, că e rândul narcisele și al lalelelor. De obicei, aceste minunății mă țin în suspans până înfloresc, și mă fac să privesc cu jind la toate grădinile multicolore din drumul meu! Dar odată ce și-au deschis petalele, pot să mă bucur mai mult de farmecul lor, chiar și atunci când florile pe care le-am admirat pe furiș pe la vecini au început să se veștejească. 🙂

Flori de ciresCe să mai zic de frumusețea cireșului înflorit? Îl privesc cu încântare și mă gândesc deja cum va ninge cu petale diafane peste grădina mea, apoi va veni vremea ca pomul meu să lege rod…

Până și de păpădii mă bucur, când le văd atât de vesele în lumina soarelui!

Mai urmează lăcrămioarele, cu gingășia și parfumul lor, și… liliacul vecinei, care mă vizitează și pe mine peste gard. 🙂 Acestea cred că abia în luna mai îmi vor face onoarea să înflorească… voi avea ce admira pe tot parcursul primăverii!

Îți mulțumesc, Doamne, pentru acest nou început și pentru o nouă reînnoire a promisiunii că vom învia și noi, odată, ca să trăim veșnic!

Unde ești, primăvară?

Mi-e dor de tine! Mi-e dor să văd pomi înfloriți cu albine zumzăind printre crengi, mi-e dor să-mi văd grădinuța de flori plină de culoare, mi-e dor de lumina și căldura soarelui. Atât de mult te-am așteptat, și atât de înșelătoare ești! Când credeam că ai venit, în sfârșit, iar ai cedat locul frigului, norilor și ploii, ba chiar și zăpezii…

Sau cumătra iarnă e de vină, încă nu vrea să înțeleagă că a stat destul pe meleagurile noastre? Că e timpul ca natura să revină la viață? Te rog, primăvară, luptă-te din toate puterile ca să îi iei locul geroasei crăiese a zăpezii. A fost frumoasă și ea, dar la timpul ei… acum, deja de o lună te aștept să îți intri pe deplin în drepturi!

Sunt dezolante crengile golașe, și parcă mă sperie norii întunecați pe care îi văd pe fereastră… Abia aștept să izbucnească natura în cântece de veselie și să se îmbrace în haina verde a unui nou început, să plouă cu petale albe și gingașe, în loc de stropi reci, și razele blânde ale soarelui să-mi pătrundă pe fereastră, anunțând zorii unei zile nou-nouțe. Dacă ai uitat cumva ce ai de făcut, dragă primăvară, sau dacă ai nevoie de o mână de ajutor, uite, așa te vreau, luminoasă și zglobie:

PrimavaraNu uita, primăvară, că te aștept cu drag!

(Sursă imagine: Google)