Așteaptă timpul lui Dumnezeu

Articolul de mai jos, scris de prietena mea Lavinia Dance, m-a atins într-un mod deosebit și am zis să-l postez și aici, poate mai are cineva nevoie de acest mesaj astăzi. 🙂

”Atunci când Dumnezeu îți spune să mai aștepți, tu chiar asta trebuie să faci.

Creștini fiind, ne rugăm pentru voia lui Dumnezeu, pentru planul Său, fără să înțelegem uneori ce înseamnă acest lucru mai exact. De fapt, tocmai asta e și ideea. Nu poți ști niciodată unde îți va purta pașii această rugăciune, pentru că voia Lui se descoperă pas cu pas și te duce în locuri în care poate nici nu te-ai gândit că vei ajunge vreodată.

Dar ce faci atunci când voia Lui te staționează? Atunci când tot ce vrei să faci e să ieși din situația în care ești, iar Dumnezeul în care te încrezi, Cel care le cunoaște pe toate, Cel de la care aștepți un răspuns, vine și îți spune: Nu, nu acum. Așteaptă timpul Meu.

Bineînțeles, te conformezi voii Sale. Sau nu?

Am fost în această situație. Încă sunt aici. Erau momente în care mă predam total în mâna Lui, încrezându-mă în El pe deplin, și momente în care preluam controlul. Mi se părea pe atunci că mă lupt cu piedicile ce stau în calea visului meu și că eu le pot învinge, că acest lucru ține de mine. Și piedicile erau adeseori circumstanțe sau chiar oameni.

Însă bătăliile mele, oricât de puternice, nu duceau niciodată nicăieri. Ba dimpotrivă, nu făceau decât să strice totul. Și acel „așteaptă” se transforma din zile în săptămâni, din săptămâni în luni și din luni în ani. Timpul ticăia repede și trecea. Nu, de fapt, ca să fiu sinceră, trecea foarte, foarte încet. Mai încet decât de obicei. Așa e când aștepți, parcă cumva, viața ți se desfășoară dintr-odată cu încetinitorul.

Într-un final am înțeles că eu nu pot să fac nimic. Că de fapt nu ține de mine, ci de El. Am înțeles că atunci când Dumnezeu îți spune să mai aștepți, tu chiar asta trebuie să faci. Nimic mai mult, nimic mai puțin decât să aștepți. Ar fi trebuit să fie logic, așteptarea nu înseamnă altceva decât așteptare. Dar nu am înțeles asta decât după ce am mai pus eu mâna pe câte ceva, stricând pe ici, pe colo lucruri și supărând oameni cu nerăbdarea mea.

Astăzi am încercat să Îi spun lui Dumnezeu că, de acum încolo, nu voi mai strica nimic. Nu mă voi mai băga deloc. Fie că mă doare, fie că nu. Fie că trebuie să mai aștept mult sau puțin, ies afară din jocul acesta pe care eu nu ar fi trebuit niciodată să îl joc.

De fapt, de fiecare dată când eram nerăbdătoare, de fiecare dată când luam frâiele în mâini, încercând să conduc de una singură, eu nu mă luptam cu oamenii sau cu circumstanțele, eu mă luptam cu Însuși Dumnezeu. Pentru că în acele momente nu eram gata să mă supun voii Sale, ci căutam să câștig voia mea. În tot acest timp, eu mă luptasem cu Dumnezeu. Nu Îi dădusem voie să Își desfășoare planul și dorința Sa pentru viața mea.

Cititorule, oricine ai fi, dorința mea pentru tine, astăzi, este ca tu să înțelegi care e voia lui Dumnezeu pentru viața ta și să o accepți. Să nu te trezești luptând împotriva Celui ce știe ce face și îți vrea binele. Indiferent care este situația ta acum, indiferent dacă înțelegi de ce sau nu, crede-L pe Dumnezeu pe cuvânt și așteaptă răspunsul Său, căci la vremea potrivită El va lucra.”

Advertisement

Cine, eu?

videoblocks-young-man-sitting-and-kneeling-in-church-praying_rcg0ehvpq_thumbnail-full01A fost odată un student, care se lupta cu multe probleme în viața sa. Își petrecea mult din timpul său nervos sau frustrat. Când n-a mai rezistat, s-a dus la o capelă veche, puțin frecventată, din apropierea școlii. S-a plimbat în sus și în jos pe culoarul dintre bănci, lovind spătarele scaunelor, strigând, plângând, certându-se cu Dumnezeu:
“Doamne, Tu ai creat lumea! La ce Te-ai putut gândi când ai făcut-o? Uită-Te la problemele oamenilor! Uită-Te la durere, la suferință, la foamete! Uită-Te câtă neglijență și risipă, câte abuzuri! Peste tot se văd doar necazuri, oameni care suferă, oameni singuri!”

Într-un final, epuizat, s-a așezat în primul rând și a privit fără speranță spre cruce. Suprafața sa strălucitoare reflecta lumina ce intra prin geamurile murdare.
“Totul este așa de încurcat! Lumea asta nu este altceva decât o mare mizerie! Chiar și eu aș fi putut face o lume mai bună!”

Atunci tânărul a auzit o voce șoptită. Și-a concentrat atenția, a căscat ochii și a rămas perplex:
“Asta este exact ceea ce vreau sa faci tu!”

Este ușor să identificăm problemele care există în jurul nostru. Uneori ne întrebăm de ce nu rezolvă Dumnezeu toate problemele noastre. Dar pentru acest lucru a creat El Biserica! De aceea ne-a pus pe noi într-un loc, la un moment dat în timp. El ne-a înzestrat pe fiecare și ne-a dat puterea de a schimba lumea.

Dumnezeu a însărcinat Biserica să fie mâinile și picioarele lui Isus într-o lume stricată. De aceea a numit-o “Trupul lui Hristos”. Tu îți vei face partea?

(Autor: necunoscut
Sursă imagine: videoblocks.com)

Recunoștința ca mod de viață

Pray

Câte și mai câte nu ne dorim și nu Îi cerem lui Dumnezeu: sănătate, protecție, pace, bunăstare, pentru noi și pentru cei dragi… Dar oare de câte ori I-am mulțumit pentru că ne-a ascultat rugăciunile și ne-a dăruit chiar mai mult decât am cerut sau decât am merita?

Ce-ar fi astăzi să înălțăm o rugăciune către Dumnezeu, nu ca să Îi mai cerem ceva, nu pentru că avem nevoie de El și de ajutorul Lui, ci ca să-I aducem recunoștința noastră pentru toate darurile Sale nemeritate!

(Sursă imagine: Facebook)