Gândul de duminică

Asteapta

(Sursă imagine: Facebook – God on your side)

Advertisements

Recunoștința ca mod de viață

Pray

Câte și mai câte nu ne dorim și nu Îi cerem lui Dumnezeu: sănătate, protecție, pace, bunăstare, pentru noi și pentru cei dragi… Dar oare de câte ori I-am mulțumit pentru că ne-a ascultat rugăciunile și ne-a dăruit chiar mai mult decât am cerut sau decât am merita?

Ce-ar fi astăzi să înălțăm o rugăciune către Dumnezeu, nu ca să Îi mai cerem ceva, nu pentru că avem nevoie de El și de ajutorul Lui, ci ca să-I aducem recunoștința noastră pentru toate darurile Sale nemeritate!

(Sursă imagine: Facebook)

E grea așteptarea

Viața noastră e o sumă de așteptări. Când suntem copii așteptăm să creștem mari, când suntem tineri așteptăm să terminăm școala și să ne căsătorim, apoi așteptăm să ne crească copiii, așteptăm să ieșim la pensie… și tot așa. Dar în cursul acestui proces, deseori uităm să trăim, uităm că ziua de astăzi va fi ziua de ieri pe care mâine vom regreta că am pierdut-o fără nici un folos.

AșteptareÎn ultima vreme, parcă viața mea bate pasul pe loc. Aștept ca Dumnezeu să îmi răspundă la rugăciuni și să îmi împlinească dorințele ascunse ale inimii – pentru care eu nu pot face nimic ca să le materializez. Cine nu a cunoscut nesiguranța așteptării? Ai vrea să faci ceva, ca ceea ce îți dorești și aștepți să se întâmple în viața ta, dar parcă ești legat de mâini și de picioare. Și atunci rămâi ”cu ochii în zare”, sperând, în ciuda aparențelor, că viața ta o va lua pe făgașul cel bun. Sau mai bine, îți îndrepți ochii în sus și ceri ajutor de la Dumnezeu, care Își iubește copiii și este întotdeauna binevoitor față de ei. Dar tocmai dragostea Lui Îl oprește uneori să ne îndeplinească cererile, pentru că ceea ce dorim nu este spre binele nostru, și noi, în ignoranța noastră, nu realizăm acest fapt.

Dar oare, nu ar fi mai bine să ne trăim viața din plin, așa cum este, chiar dacă nu sunt toate cum le dorim, și să Îl lăsăm pe Dumnezeu să se ocupe de detalii? Nu zic că nu trebuie să avem așteptări mari pentru viața noastră și visuri mărețe, dar până ce acestea nu s-au împlinit, oare nu putem trăi cu adevărat? Și nu este mai mare bucuria când primim ceva pentru care am muncit și am așteptat, poate ani în șir, decât atunci când obținem acel ceva foarte ușor? Poate și așteptarea ne modelează într-un chip necunoscut de noi; poate dacă am primi tot ce dorim și cât de repede ne dorim, am fi niște oameni egoiști, nerăbdători și fără pic de noblețe sufletească.

Îmi doresc să învăț a trăi fără să mai aștept pasivă, chiar dacă dorințele și visurile neîmplinite s-au adunat grămadă! Pe acestea vreau să le pun pe locul doi, iar în prim plan să fie mereu prezentul, ziua de azi, cum pot să o trăiesc mai bine, să mă bucur de tot ce îmi oferă și să fiu de folos celor din jurul meu!

(Sursă imagine: Google)