Gândul de duminică

Timp cu Dumnezeu

(Sursă imagine: Facebook)

Advertisements

Îndemn la recunoștință

(Sursă imagine: Resurse creștine)

Astăzi e o nouă zi în care ne-am trezit, mai mult sau mai puțin sănătoși, avem ce mânca și cu ce ne îmbrăca, ne bucurăm de soare și de căldură, putem munci sau ne putem odihni, după caz. Și toate acestea se datorează bunătății lui Dumnezeu, pe care nu o merităm, dar pe care El ne-o arată în fiecare zi. Să Îi fim recunoscători lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Lui și să nu fim ca omul din poezia de mai jos, care nu Și-a făcut timp pentru Dumnezeu – dar care și-a primit răsplata meritată: în final, nici Dumnezeu nu a avut timp pentru el.

I knelt to pray, but not for long,
I had too much to do,
I had to hurry and get to work
For bills would soon be due.

So I knelt and said a hurried prayer
And jumped up off my knees,
My Christian duty was now done,
My soul could rest at ease.

All day long I had no time
To spread a word of cheer,
No time to speak of Christ to friends,
They’d laugh at me I’d fear.

No time, no time, too much to do,
That was my constant cry,
No time to give to souls in need
But at last the time to die.

I went before the Lord, I came,
I stood with downcast eyes,
For in His hand God held a book,
It was the book of life.

God looked into His book and said:
“Your name I cannot find.
I once was going to write it down,
But never found the time.”

(Autor necunoscut)