Palatul Belvedere

Al doilea palat și muzeu din Viena, ca importanță, după Schönbrunn, este Belvedere, construit în stil baroc. Aici am avut voie să fac poze și în interior, așa că vă invit să admirați palatul, parcul care îl înconjoară și câteva dintre exponatele din interior.

Advertisement

Amintiri din liceu

Am fost numită nebună de unii oameni, pentru că sunt prea sensibilă, iau viața prea în serios și uneori ajung să mă enervez așa de tare, de se sperie oamenii de mine. Dar am descoperit o poză pe Facebook, care tratează cu totul altfel acest tip de nebunie, care nu e nebunie de fapt, e doar un mod de a fi pe care oamenii superficiali nu îl înțeleg și își permit să pună etichete din prea multa lor nesimțire:

Și astfel mi-am amintit că nu numai eu am probleme, ci și cei din jurul meu, fac ce fac și tot în mijlocul nebunilor nimeresc 😂 Ce ziceți, prietenii mei de pe blog, sunteți nebuni împreună cu mine? 😉

Astăzi voi vorbi despre colegii mei de liceu și voi aminti mai multe trăznăi pe care le-au făcut pe parcursul anilor. S-au adunat o dată mai mulți băieți din clasa mea (cred că eram în a XI-a) cu diverse instrumente și s-au dus pe holul de la subsol, unde erau juniorii de clasa a IX-a. Puștanii chiar au crezut că a venit o formație să le cânte 😂 Și când au început zăpăciții mei de colegi să zdrăngăne aiurea din instrumente, s-a împrăștiat tot publicul foarte dezamăgit 😂

Tot în a XI-a le-a venit lor ideea să organizeze o masă câmpenească. Cum aveam mese în loc de bănci, numai bine și-au adus zacusca, slănina și altele de genul și s-au pus să petreacă în ora de biologie. Săraca profesoară nu le putea face față. Unul chiar a avut tupeul să o întrebe dacă îl lasă să meargă să mai cumpere o pâine 😂

Iar în clasa a XII-a, la festivitatea de premiere, și-au luat toți sacouri și pantaloni scurți. Când am ieșit eu să iau premiul II (cred că era primul premiu, nu a luat nimeni premiul I și eu eram deja cam sătulă de învățat), au venit după mine cu o față de masă furată din liceu, cu tot felul de nebunii la adresa profesorilor scrise pe ea. Nu îmi amintesc ce reacție au provocat, dar sigur au făcut senzație 😂

Dacă vă mirați cumva că am ajuns ce am ajuns, și trăzniții din clasa de informatică intensiv sunt de vină 😜 Eram doar 8 fete și fiecăreia ne-au pus câte o poreclă. Colega de bancă era Mânzi, iar eu M… – prescurtare de la numele noastre de familie. Profesorul de română a declarat o dată cu mare patos că nu știu cine zburdă pe câmp ca mânzii! A râs toată clasa de să cadă pe sub scaune, iar profesorul nu înțelegea ce a zis atât de amuzant 😂

Ce să mai zic despre echipa de nebuni de la prima companie unde am lucrat… asta în alt articol, că deja mă întind prea mult 😋😉