Zâmbiți, vă rog!

stomatologie-copii-brasovMicii noștri prieteni sunt pregătiți să ne descrețească din nou frunțile. 🙂

La școala duminicală, un copil a întrebat:
– Cât timp au stat Adam și Eva în rai?
Învățătoarea a răspuns:
– Nu știu, Biblia nu ne spune nimic despre acest aspect.
– Ba știu eu! s-a repezit alt copil. Până toamna!
– De unde știi? l-a întrebat învățătoarea.
– Păi atunci s-au copt merele!

Pastorul bisericii explica unei clase de băieți întâmplarea biblică despre Filip și famenul etiopian. Cum îi era obiceiul, povestirea s-a transformat într-o predică lungă. La sfârșit, pentru a verifica ce au înțeles copiii, pastorul a intrebat:
– Copii, de ce credeți voi că famenul etiopian a plecat la drum plin de bucurie?
A raspuns un băiețel mai șmecher:
– Pentru că Filip și-a terminat predica!

Micuțul Andrei a venit acasă de la școală cu un zâmbet mare pe față.
– Dragul meu, i-a spus mama, pari foarte fericit. Îți place la școală, nu-i așa?
– Ei, mama, i-a răspuns copilul. Să nu confundăm mersul la școală cu întorsul de la școală!

(Sursă imagine: marketingtcm.wordpress.com)

Cu Dumnezeu în parc

Cu Dumnezeu in parcA fost odată un băieţel care a dorit foarte mult să Îl întâlnească pe Dumnezeu şi s-a gândit el într-o zi să pornească în căutarea Lui. Înainte de a pleca, a umplut bine o geantă cu dulciuri şi cu sticle cu apă.

Pe drum, s-a oprit într-un parc și s-a așezat pe o bancă, lângă un bătrân amărât. Băiețelul și-a deschis geanta și se pregătea să mănânce, când a observat privirea flămândă a bătrânului. Făcându-i-se milă, baiatul i-a oferit acestuia câteva dulciuri, iar drept răsplată bătrânul i-a oferit un zâmbet.

Toată după-amiaza au stat acolo pe bancă, mâncând şi bând, fără să îşi spună vreun cuvânt unul celuilalt. Pe când se înnopta, băiețelul s-a gândit totuși să meargă acasă și să continue căutarea a doua zi. Înainte de a pleca, și-a îmbrățișat noul prieten, care l-a răsplătit cu cel mai frumos zâmbet din ziua aceea.

Când băiatul a a ajuns acasă, mama l-a întâmpinat surprinsă:
“Ce ai făcut tu azi de eşti aşa de fericit?”
Copilul i-a răspuns:
“Am luat masa cu Dumnezeu! Și știi ceva? Are cel mai frumos zâmbet dintre toate pe care le-am văzut vreodată!”

Între timp, bătrânul a ajuns şi el acasă şi fiul său l-a întrebat:
“Tată, ce ai facut azi de eşti aşa fericit?”
El i-a răspuns fiului său:
“Am mâncat în parc dulciuri cu Dumnezeu! Și știi ceva? Este mult mai tânăr decât mi-am închipuit!”

(Autor: necunoscut
Sursă imagine: gettyimages)

Let your smile change the world

smileNu ne-am mai amuzat de ceva timp împreună cu cei mici… așa că astăzi ne vom delecta din nou cu ideile lor ”crețe”. 🙂 Pe bluza pe care o port astăzi am un mesaj: ”Let your smile change the world”, așa că vă îndemn pe toți: zâmbiți, că nu vă costă nimic, dimpotrivă, zâmbetul vostru poate schimba lumea! 🙂

O fetiță stătea lângă mama ei și o studia. La un moment dat, a observat cât de multe fire de păr alb are pe cap și a întrebat-o de ce. Mama i-a răspuns:
– De câte ori mă superi, sau faci un lucru rău și eu sunt nefericită, îmi iese câte un fir alb.
După câteva momente de gândire profundă, fetița i-a răspuns:
– Deci așa a ajuns bunica să aibă tot părul alb…

La o grădiniță, educatoarea i-a pus pe copii să deseneze. În timp ce se plimba printre ei, a observat o fetiță care era foarte concentrată asupra desenului ei și a întrebat-o ce desenează. Fetița i-a răspuns că Îl desenează pe Dumnezeu. Educatoarea i-a spus că nimeni nu știe cum arată Dumnezeu. Fără să își ridice privirea de pe desenul ei, fetita i-a răspuns:
– Aveți puțină răbdare, imediat vor ști!

Un trecător l-a întrebat pe un băiețel:
– Fiule, poți să-mi spui cât e ceasul?
– Desigur, i-a răspuns copilul, dar de ce vreți să știți? Ora se schimbă tot timpul!

(Sursă imagine: Otrazhenie Reflection)

Zâmbete la început de săptămână

primary-school-kidsO nouă săptămână, o nouă zi de luni în care ”nici iarba nu crește”, cum ar zice unii 🙂 Pentru mine nu e chiar atât de rea ziua de luni, dar m-am gândit că totuși nu strică să o începem zâmbind. Așa că… să vedem ce ne-au mai pregătit micii noștri prieteni. 😀

La câteva săptămâni după moartea bunicului, mama l-a găsit pe băiețelul de șapte ani plângând în patul lui. Murise și bunica lui cu un an înainte și lui Kyle îi era foarte dor de amândoi.
”Lasă, Kyle, nu mai plânge!”, a încercat mama să-l mângâie. ”Când vom muri și noi, vom merge în cer și ne vom întâlni cu bunica și bunicul.”
”Ție ți-e ușor să vorbești, mama!”, a răspuns Kyle cu lacrimile șiroindu-i pe față. ”Tu nu mai atât de mult de așteptat!”

O fetiță de șase ani era foarte curioasă și punea multe întrebări. Sătulă de atâtea întrebări, într-o zi, mama i-a spus:
”Tess, curiozitatea a omorât pisica, nu știai?” (”Curiosity killed the cat” – proverb englez)
”Nu știam, mama!”
”Ei bine, a fost odată o pisică foarte curioasă. Într-o zi, de curioasă ce era, s-a uitat într-o groapă mare, a căzut în ea și a murit!”
”Și ce era în groapă?” a întrebat Tess intrigată.

Mama a mers la cumpărături cu băiețelul de patru ani. În loc să-și poată face cumpărăturile, mama a fost nevoită să fugă după el prin tot magazinul. Într-un final, obosită, l-a amenințat:
”Vrei să te ia un nene străin?”
Băiețelul a fost încântat de idee:
”Și o să mă ducă nenea la grădina zoologică?”

(Sursă imagine: Starting Primary School)

Un zâmbet înseninează ziua

Fetita zambindDeja a trecut o săptămână de vreme rece și ploioasă… oare o fi venit toamna înainte de vreme? Parcă am și uitat cum sufeream din greu în zilele de caniculă. 🙂 Lasă că sunt bune și răcoarea și ploaia la ceva!

E timpul să-mi mai răsfoiesc agenda înțesată cu mostre de înțelepciune a oamenilor în miniatură de pe lângă noi și să mai fac rost de ceva zâmbete. 🙂

O fetiță îmbrăcată cu rochița ei cea mai frumoasă se grăbea cât putea de tare ca să ajungă la școala duminicală. În timp ce alerga, se ruga:
– Doamne bun, Te rog, ajută-mă să nu întârzii la școala duminicală! Te rog, Doamne, ajută-mă să ajung la timp!
La un moment dat, s-a împiedicat și a căzut, murdărindu-și rochița. S-a ridicat, și-a scuturat cât a putut de bine rochița și a început din nou să alerge, rugându-se:
– Doamne bun, ajută-mă să nu întârzii la școala duminicală! Dar Te rog, nu mă împinge prea tare, ca să nu mai cad!

Cristi i-a arătat tatălui său ultimul lui desen.
– Bine, Cristi, dar copacul acesta nu prea arată ca unul adevărat. E prea lung, prea întortochiat… Vino să vezi cum arată un copac!
– Lasă, tati, ideea contează!

David a întrebat-o pe mama lui de unde vine ploaia.
– De la Dumnezeu, David! El ne dă ploaia, a răspuns mama.
După un timp, ploaia s-a oprit și David a fugit într-un suflet la mama lui.
– Mami, mami, afară nu mai plouă! Oare de ce? Nu mai are Dumnezeu apă?

(Sursă imagine: Parohia Conțești)

Să ne răcorim cu un zâmbet

Nu știu dacă zâmbetul ajută la reglarea temperaturii corpului, dar știu că este bun pentru arșița din suflet. Și ce zâmbet ar putea fi mai curat și mai autentic, decât cel pe care ni-l provoacă cei mai mici dintre noi, prin înțelepciunea lor copilărească? Să ne bucurăm și astăzi de câteva perle produse de ”piticii” noștri dragi! 🙂

Ionuț a ajuns acasă de la școală cu lacrimi în ochi. Când mama l-a întrebat ce s-a întâmplat, el i-a răspuns că doamna învățătoare îi rugase pe toți copiii care voiau să meargă în cer, să ridice mâna.
– Ai ridicat și tu mâna, nu-i așa? a întrebat mama.
– Nu, a răspuns Ionuț trist. Tu mi-ai spus să vin direct acasă de la școală!

Mama și cei doi copii se plimbau de-a lungul șinelor de cale ferată, când pe lângă ei a trecut o locomotivă fără vagoane.
– Na, ce-a pățit locomotiva? De ce-i singură? a întrebat Robert.
Surioara lui, Sara, a răspuns prompt:
– Cum de ce? Are și ea nevoie de puțină liniște!

Alexandra a găsit o creangă mai ciudată, s-a uitat la ea, apoi a luat o lupă și a examinat-o cu atenție. După care, pe un ton atotștiutor, s-a adresat bunicii:
– Fără îndoială că provine din ultimul război mondial!

(Sursă imagine: CrestinOrtodox.ro)